Randamentele în scădere îi inhibă pe investitori

Veniturile celor mai mari bănci de investiţii din lume au cunoscut o scădere continuă, ajun­gând, în prima jumătate a anului curent, la cel mai mic nivel din ultimii 13 ani. Potrivit Financial Times, această scădere s-a produs pe fondul tensiunilor geopolitice şi încetinirii creşterii şi ratelor reduse ale dobânzii, care au format un declin structural produs după criza financiară.

Cele mai mari 12 bănci de inves­tiţii din SUA şi Europa au generat venituri de 76,8 miliarde de dolari din operaţiunile lor de tranzacţionare şi consultanţă în primele şase luni ale anului, în scădere cu 11% faţă de 2018. Conform celor mai recente date ale monitorului indus­trial Coalition, prima jumătate a lui 2019 a fost cel mai lent semestru din 2006.

Christian Bolu, analist bancar la Autonom, a declarat că băncile de investiţii înregistrau, până acum, profituri mixte în trimestrul al treilea.

Noi nu avem bănci de investiţii propriu zise, deşi instituţiile bancare din ţara noastră realizează o parte din operaţiunile pe care le fac băncile de investiţii, ne-a spus analistul economic Aurelian Dochia.

Domnia sa ne-a explicat că, în ţara noastră, sunt societăţi de brokeraj care tranzacţionează pe pieţe, există servicii de consultanţă pentru operaţiunile de fuziuni-achiziţii etc., dar toate aces­tea nu sunt organizate la un loc, în entităţi specializate.

"Pentru piaţa noastră, probabil că este suficient, întrucât este o piaţă mică, nu foarte sofisticată, nu există foarte multe instrumente cu care se pot face operaţiuni şi atunci cred că ceea ce există răspunde nevoilor pieţei", este de părere domnul Dochia, care ne-a mai spus: "În plus, pentru tranzacţiile cu adevărat mari şi importante - de exemplu dacă MFP ar dori să scoată pe piaţa internaţională o emisiune de obligaţiuni de un miliard de euro - este clar că o bancă mare, de la Goldman Sachs până la oricare altă bancă, toţi vor fi prezenţi şi vor încerca să obţină un mandat pe respectiva tranzacţie".

Printre altele, Aurelian Dochia subliniază că scăderea veniturilor băncilor de investiţii arată un apetit scăzut din partea oamenilor de afaceri. Economistul subliniază că există o îngrijorare în rândul investitorilor, iar mediul nostru de afaceri nu poate fi decuplat de ceea ce se întâmplă în afară: "Toate informaţiile care circulă îi fac pe oamenii de afaceri să fie foarte prudenţi în legătură cu planurile lor de investiţii. Chiar dacă pe piaţa noastră poate a existat un ciclu care este defazat cu câteva luni faţă de cea străină - în primul rând de piaţa europeană -, până când circulă veştile şi pe la noi s-ar putea ca unele operaţiuni să mai aibă o umbră de optimism. Părerea mea este că, acum, în ultima parte a anului 2019, toată lumea va avea acest sentiment. Doar uitându-ne la Germania, care este partenerul nostru principal de afaceri, ne dăm seama că nu putem fi foarte optimişti.

România a avut o situaţie bună, în ultimii ani, aşa că eu cred că investiţiile făcute după 2010 la noi au mers bine, dar investitorii nu se uită atât de mult în urmă, cât la ceea ce se poate întâmpla în viitor. Chiar dacă până acum au avut succes, pentru ei cea mai bună strategie este să stea în expectativă şi să vadă încotro ar trebui să se îndrepte".

Toată lumea dispune de bani şi nimeni nu face investiţii, evidenţiază şi Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), care ne-a explicat: "Deocamdată, nu este cazul se investim decât în sectoare de nişă, cum ar informatica sau imobiliarele - domenii care au o marjă de profit suficient de atractivă. Timpul în care ajungi să faci profit depinde de sector, pentru că sunt industrii care urmăresc să recupereze rapid investiţia, aşa cum este tehnologia, în general, unde, datorită nişelor pe care le exploatează, randamentele sunt foarte mari. Dar este greu să faci acum investiţii de exemplu în chimie, siderurgie sau chiar în construcţiile de maşini.

Dacă vorbim despre timpul de recuperare a investiţiilor, trebuie să luăm în calcul valoarea actualizată a banilor".

Domnul Pârvan ne-a mai spus că dolarul de acum zece ani are o valoare mult mai mare decât dolarul de astăzi: "Este vorba despre valoarea dată de unu plus rata dobânzilor la puterea a zecea.

Christine Lagarde spune că va continua politica de relaxare monetară a predecesorului său, adică politica banilor ieftini, pentru că nu reuşesc să aibă o justificare pentru scumpirea banilor".

Randamentele, care înseamnă cât produce o investiţie, au scăzut puternic în ultimii ani, date fiind dobânzile atât de mici, chiar negative, din piaţă, ne-a spus Adrian Codirlaşu, preşedintele CFA, care a completat: "Acum, depinde de investiţii. De exemplu, o companie se poate împrumuta mult mai ieftin pentru a face investiţii şi este posibil ca multe investiţii, tocmai datorită dobânzilor, să iasă mai rentanbile.

Investiţiile pot fi de natură financiară - dar dobânzile sunt foarte mici, la nivel global - sau prin achiziţie de acţiuni, care pot produce randamente bune.

Aşadar, randamentul variază - pentru cei care au de plasat bani în euro şi monedele principale, acesta este extrem de mic, pentru cei care împrumută ca să facă investiţii, este bine, pentru că se împrumută mai ieftin".

Băncile au raportat individual câştiguri slabe în trimestrul al doilea al acestui an pentru pieţele şi diviziunile bancare de investiţii, inclusiv o scădere de 18% a veniturilor fixe la Morgan Stanley şi o scădere de 32% a veniturilor din acţiuni la Deutsche Bank, care este în proces de închidere a activităţii de tranzacţionare a acţiunilor, conform studiului citat.

În cadrul grupului, cea mai vizibilă scădere a fost cea a acţiunilor, unde veniturile s-au diminuat cu 17% pe an în toate regiunile, din cauza reducerii semnificative a numărului cererilor clienţilor pentru instrumente derivate şi servicii de brokeraj primar, activitatea de creditare şi tranzacţionare pentru fonduri speculative.

Normele europene Mifid II privind protecţia investitorilor au făcut, de asemenea, ca tranzacţionarea acţiunilor să fie o afacere mai dificilă, dând naştere speculaţiilor conform cărora alte bănci europene ar putea urma calea deschisă de Deutsche, lăsând tranzacţionarea acţiunilor firmelor de pe Wall Street.

Tranzacţiile cu venituri fixe şi mărfuri au înregistrat, de asemenea, rezultate slabe în prima jumătate a anului curent, scăzând cu 9%, parţial din cauza ratelor mai mici ale dobânzilor, în timp ce veniturile din consultanţa M&A şi pieţele de capital au scăzut cu 8%, întrucât companiile prudente au vândut mai puţine obligaţiuni, iar listările de acţiuni au stagnat.

Volumul acţiunilor a crescut anual cu 5% în SUA şi a fost în scădere cu un număr de cifre duble în alte părţi, în timp ce volumele cu venituri fixe au crescut de la an la an cu 6% la nivel global, iar veniturile băncilor din investiţii au scăzut cu 11%.

Băncile de investiţii, în special pe pieţele mai mici şi mai fragmentate ale Europei, se află sub presiuni din ce în ce mai mari din partea investitorilor, întrucât rentabilitatea lor scade pe fondul cerinţelor de capital mai mare, creşterea digitalizării şi a ratelor dobânzii ultra-mici sau negative.

În medie, acţiunile băncilor europene au înregistrat, din 2016 până în prezent, scăderi de două cifre în fiecare an, înregistrând unele dintre cele mai mari scăderi la cele care au menţinut operaţiuni mari de tranzacţionare.

Cele mai mari două bănci din Franţa, BNP Paribas şi Societe Generale, şi-au redus la începutul acestui an obiectivele financiare şi au anunţat că vor să reducă costurile cu 850 milioane euro şi să taie mii de locuri de muncă de la băncile lor de investiţii, după o serie de rezultate slabe.

Barclays, condusă de fostul executiv JPMorgan Jes Staley, este ultima bancă europeană care încearcă să concureze ca un jucător global de tip "bulge-bracket" (n.r. cele mai mari şi mai profitabile bănci multinaţionale de investiţii din lume). Cu toate acestea, Jes Staley şi-a petrecut anul trecut combătând un important investitor activist, care solicită ca banca de investiţii Barclays să fie radical restrânsă.

Băncile americane au intrat şi ele sub presiune, notează Financial Times. Citi a redus sute de locuri de muncă din segmental său de tranzacţionare, ca răspuns la condiţiile dificile ale pieţei, în timp ce Goldman Sachs a promis un pas în schimbarea profitabilităţii în activitatea de tranzacţionare cu venituri fixe în cadrul unui plan strategic care va fi dezvăluit în ianuarie.

Numărul angajaţilor din front-office a scăzut pentru al zecelea an consecutiv, cu 3% până la 50.400 în fiecare an şi reducându-se de la 56.700 în 2014. Cu toate acestea, "reducerea totală a cheltuielilor nu a putut compensa scăderea veniturilor", potrivit Coalition.

Previziunile analizei asupra rentabilităţii, o măsură esenţială a profitabilităţii, vor scădea în medie cu 6,7% în acest an, de la 9,5% în 2016. Marjele operaţionale s-au diminuat la cel mai redus nivel din ultimii patru ani.