Reclame fără cap

Credeam că sunt oameni serioşi. Firma face maşini de prin 1939. Automobilele sale sunt legendare. A dominat zeci de ani aproape orice circuit de curse de pe planetă. Iată însă că vine o vreme când chiar şi firmele serioase ţin să se facă de râs.

Mă refer la Porsche. Am scris, în aceste pagini despre o situaţie inedită. În trecut, bogaţii erau de Dreapta şi săracii de Stânga. Primii aveau o agendă conservatoare, ceilalţi, una reformistă. (Simplific, desigur). Acum avem miliardari care oftează pe umărul celor oropsiţi. Care vor să "salveze planeta".

Până la urmă, de ce nu? Sunt banii lor, nu au decât. Problema apare când în acest circuit al radicalismului intervin firme de zeci şi sute de miliarde de dolari. Multi-naţionale cu o cifră de afaceri mai mare decât PIB-ul unor state europene. Şi care acum doresc revoluţionarea ordinii sociale. Şi îşi folosesc banii şi influenţa pentru a impune idei extreme, bizare, clienţilor lor.

Iată cazul băncii NatWest din Marea Britanie, care este acum în centrul unui mega-scandal. NatWest i-a cerut lui Nigel Farage să îşi închidă contul şi să îşi ducă banii la altă bancă, pentru că ei nu sunt de acord cu ideile sale politice. Pe bună dreptate, Farage a făcut scandal. Opinia publică a descoperit, stupefiată, că mii de oameni fuseseră cenzuraţi de băncile britanice pe motiv că nu aveau "opiniile corecte".

Compania Porsche ar fi trebuit să fie mai atentă. Nu de alta, dar Ferdinand Porsche, fondatorul companiei, a stat la puşcărie pentru crime de război. Sunt notorii fotografiile cu Porsche şi Adolf Hitler.

Mii de muncitori au duşi la muncă forţată în fabricile firmei. Litera "P" de pe uniformele lor făcea trimitere la Polonia, nu la numele firmei.

Ai fi zis că Porsche s-a lămurit cum e cu politica şi că, măcar din prudenţă, se va limita să construiască maşini. O vreme chiar asta a făcut. Acum însă, a luat în braţe ideologia woke.

De aici şi ultimul lor clip publicitar. Este filmat în Lisabona şi prezintă un Porsche care trece pe lângă un pod. Aparent, nimic în neregulă. La o privire mai atentă însă, iese la suprafaţă un detaliu oribil. Lângă pod, în clip, apare un postament al unei statui. Este gol... Necazul este că statuia există în realitate. Este pe postamentul ei şi este celebră în toată Lisabona. Este o statuie a lui Cristos Mântuitorul.

Porsche, aşadar, este deranjat de prezenţa lui Cristos. Aşa încât a pus ca imaginea statuii să fie ştearsă, electronic, din film. Nu a contat că era vorba de o opera de artă celebră. Cristos nu avea ce căuta în imagine.

Previzibil, pe reţelele de socializare a început furtuna. Unii chiar au declarat că renunţă să mai cumpere automobile Porsche. (Eu nu ştiu ce să zic, nu sunt în pericol să îmi iau unul). Portughezii, în special, s-au simţit direct vizaţi.

Un caz ciudat, nu-i aşa? Porsche putea evita uşor controversa dacă ar fi filmat clipul dintr-un unghi uşor diferit. Peisajul ar fi fost la fel de spectaculos, însă nu ar mai fi fost nevoie să scoată din cadru statuia. Totuşi, nu a făcut-o. De ce?

Singurul răspuns, cred, este şi cel mai sumbru. Pentru că Porsche, alături de alte mari corporaţii, a dorit chiar să îşi afirme ostilitatea faţă de creştinism. Probabil şi pentru că se gândesc că asta le va aduce ceva vânzări. O altă companie, Chick-Fil-A (vinde preparate de pui în Statele Unite) a scos şi ea un clip în care apar Iosif şi Maria, cu bebeluşul Isus, prezentaţi ca nişte măscărici. Lidl a pus pe ambalaje imaginea unei biserici din Santorini, de pe care a eliminat... chiar crucea creştină. Producătorii de la Hollywood s-au prins şi ei în horă. Filmele anti-creştine sunt, acum, "două la leu". Exemplul meu favorit este Regatul Cerului (2005), un film în care cruciaţii creştini sunt portretizaţi ca nişte criminali exaltaţi, în vreme ce musulmanii sunt nişte spirite înţelepte şi paşnice. (Nimic, aşadar, despre distrugerea bisericii Sfântului Mormânt de către Al-Hakim, califul din Cairo, în anul 1009).

Aş vrea să fiu bine înţeles. Spre deosebire de trompetele Stângii, nu cer cenzurarea acestor "opere" în numele respectului pentru creştinism. Nu poţi impune cu forţa respectul pentru o religie. Nici nu văd cum, într-o democraţie liberală, cineva ar putea fi împiedicat să fie critic, chiar până la batjocură, faţă de o doctrină religioasă. (Nici eu nu sunt cunoscut pentru respectul pe care îl port pentru tezele Stângii mesianice, nu-i aşa?).

Dar nici nu trebuie să tăcem şi să înghiţim, pe nemestecate, extremismul şi impostura. Nu trebuie să fii nici creştin şi nici portughez pentru a recunoaşte rolul monumental al creştinismului în istoria Portugaliei. (De fapt, în istoria oricărei ţări europene). Evacuarea creştinismului, cu forţa, din sfera publică, sau demonizarea acestuia, sunt echivalentul unei spălări pe creier, în masă, a cetăţenilor europeni.

Ironia finală? Statuia lui Cristos Rege din Lisabona a fost inaugurată în 1959, în semn de mulţumire pentru că Portugalia a fost scutită de distrugerile din cel de-Al Doilea Război Mondial. Un război în care Ferdinand Porsche proiecta tancuri pentru Adolf Hitler.