Reforma firmei în cadrul procesului de tranziţie (I)

Deşi au trecut peste 16 ani de la prăbuşirea dictaturii comuniste din România, procesul transformării sistemice, deşi ireversibil şi ascendent se dovedeşte a fi dificil şi de lungă durată.

Pentru transformarea sistemică din ţările Europei Centrale şi de Est există unele abordări conceptuale şi analitice ale reformei economice, unele dintre acestea referindu-se şi la România, (studii ale Băncii Mondiale, F.M.I., O.E.C.D., Comisia Economică O.N.U. pentru Europa, Institutul de Studii Economice Comparate din Viena, Institutul de Cercetări Economice din Berlin etc). Astfel, în determinarea configuraţiei drumului care trebuie parcurs către o economie de piaţă, care constituie structura de esenţă a economiei mondiale contemporane, s-au conturat unii factori care se referă la: configuraţia iniţială, recomandările organis-melor internaţionale, descrierea unui model de referinţă, (teoretic, standard) şi, în ultimă instanţă, factorii care contribuie la racordarea cu modelul economiei de piaţă.

Primul pas în etapa de tranziţie a fost formarea unui mediu economic cristalizat pe principiile economiei de piaţă, creat printr-un cadru legislativ adoptat în principal în perioada 1990-1995, care a permis transformarea structurală a sistemului socialist centralizat într-unul bazat pe formarea şi extinderea noilor forme şi drepturi de proprietate, inserţia mecanismelor pieţei, restructurarea şi restrângerea sectorului de stat, dezvoltarea sectorului privat.

Configuraţia iniţială se referă la caracteristicile de pornire ale sistemului, la premisele de bază ale sistemului în vederea transformării acestuia, care includ şi cauzele care au declanşat necesitatea transformării, modelul de la care se face transformarea conjuncturală de ordin politic, social, etnic, cultural (integrat la nivel naţional şi macro-regional), dotarea cu factorii de producţie (resurse, capital, infrastructură) precum şi flexibilitatea mediului instituţional şi a cadrului legislativ.

Experienţa acumulată de organismele internaţionale, în ceea ce priveşte asistenţa la nivelul transformării instituţionale şi asistenţei financiare, se bazează exclusiv pe procesul de reformă din ţările în curs de dezvoltare sau în tranziţie, unde condiţiile iniţiale au fost foarte diferite.

Concluzia specialiştilor aces-tor instituţii a constat în identificarea principalelor componente ale procesului de tranziţie, care sunt:

- reforma legislativă şi instituţională;

- liberalizarea preţurilor;

- macro-stabilizarea economică;

- privatizarea /restructurarea unităţilor economice de tip socialist;

- liberalizarea schimburilor comerciale externe;

- liberalizarea pieţei financiare interne;

- constituirea şi liberalizarea pieţei de capital.

Dacă etapele de liberalizare a preţurilor şi a schimburilor comerciale externe se află într-o fază avansată de perfectare, reforma legislativă şi instituţională s-a confruntat şi se confruntă cu dificultăţi majore, întrucât cadrul legislativ a fost fracturat prin completări de tipul ordonanţelor de urgenţă, care creează confuzie şi lipsă de consistenţă, iar viziunile foarte diferite asupra unui sistem instituţional coerent şi articulat au condus la crearea unor instituţii care dublează responsabilităţile altora, sau la un vid de res-ponsabilitate în unele cazuri. Cu toate acestea, societatea s-a maturizat şi a creat unele structuri care să compenseze acele goluri instituţionale prin organisme profesionale, patronale, sindicale, care îşi conturează din ce în ce mai pregnant atitudinea.

Constituirea şi dezvoltarea sectorului privat în economia României au reprezentat unele din primele şi cele mai importante probleme politice care a stat în atenţia factorilor de decizie guvernamentali, imediat după răsturnarea regimului politic totalitar.

Dificultatea naşterii sectorului privat a fost datorată lipsei unor instituţii clasice fundamentale dreptului privat - contractul şi societatea comercială - care să ofere posibilitatea utilizării lor eficiente.

În afara măsurilor legislative imediate care au dus, la un moment dat, la conturarea unui amalgam de acte normative lipsit de coerenţa necesară, era evident că principiile juridice ale economiei de piaţă trebuiau să îşi găsească locul în constituţie, pentru ca, de la acest nivel în jos, să poată fi realizată o construcţie instituţional-juridică de amploare, în măsură să acopere toate aspectele sferei private în economie.

Analiza procesului legislativ din acest domeniu reflectă eliminarea elementelor economiei centralizate şi constituirea sectorului privat. În perioa-da 1995-2005, procesul de reformă economică s-a bazat pe noi elemente structurale şi pe strategii de implementare diferite de cele utilizate în perioada precedentă.