English
După încă un an electoral şi o scurtă vacanţă postelectorală întreruptă de dezbaterea bugetului, partidele s-au trezit în plină luptă pentru "reformă". De fapt, sub camuflajul reformei se dă o luptă internă pentru putere. Unii vor să profite de momentul bilanţului postelectoral şi să ocupe poziţii de influenţă. PDL, avantajat de victoria lui Traian Băsescu, deşi este cel mai stabil partid al momentului, nu este nici el scutit de o asemenea confruntare. Şi cum Traian Băsescu a câştigat al doilea mandat cu un avantaj de doar 70000 de voturi faţă de Mircea Geoană, aproape oricine poate revendica contribuţia sa ca fiind cea determinantă la victoria finală. Aşa se şi explică faptul că discuţia despre reformă este adusă în PDL de noii veniţi, apropiaţi la un moment dat, de Traian Băsescu, care pun în discuţie modul de recrutare şi luarea deciziilor pentru a putea să strângă în jurul unei platforme "reformiste" nemulţumiţii din organizaţiile teritoriale şi pentru a participa cu şanse de succes la bătălia internă. Dar soarta reformei partidelor, atât în PDL, cât şi în celelalte partide, depinde de structura actuală a partidelor politice. Ori aceasta este cel mai bine reflectată în compoziţia grupurilor parlamentare.
Reprezentarea parlamentară este un bun indicator al politicii de recrutare a membrilor şi de promovare a elitelor politice în partide politice româneşti. O statistică produsă de serviciile Camerei Deputaţilor prezintă foarte bine această situaţie şi demonstrează cum atât de discutata reformă şi schimbare politică se loveşte de starea de fapt. Ilustrativ pentru situaţia prezentă este profilul parlamentarului român în actuala legislatură: bărbat, de peste 45 de ani, cu pregătire de inginer sau economist, dar care s-a impus ca înalt funcţionar sau om de afaceri. După cum se poate observa, profilul "reformatorilor", mulţi dintre ei profesori universitari sau jurnalişti, nu se încadrează în grupul dominant.
Reforma partidelor nu poate eluda problema reprezentării femeilor la cel mai înalt nivel al deciziei politice. Şi nu pentru că România e ţară macho avem unul din cele mai masculine parlamente din lume, ci pentru că partidele au promovat o politică de recrutare în favoarea bărbaţilor. Iar faptul că două din cele patru formaţiuni politice parlamentare au în frunte lideri ardeleni (PDL şi UDMR), iar în Ardeal se regăseşte prezenţa celui mai mic număr de femei parlamentar din ţară, a contribuit la impunerea unui model de recrutare cu bază culturală, dar şi politică. Ori, aşa cum s-a putut observa şi la alegerile prezidenţiale, dar şi la cele parlamentare din 2008, Transilvania influenţează decisiv rezultatul alegerilor şi echilibrele politice naţionale. Pentru PSD, dezertarea grupului de la Cluj şi influenţa acestui fapt asupra restului organizaţiilor social democrate din Transilvania a fost unul din factorii importanţi care au contribuit la scorul bun realizat de PDL, în 2008, şi de Traian Băsescu în 2009. PDL sau UDMR, organizaţii pragmatice, nu şi-au irosit energiile în strategii de recrutare transparente şi deschise, ci au căutat să utilizeze eficient structurile existente. Şi, prin puterea exemplului, mutarea centrului politic de greutate spre Transilvania a influenţat starea generală de fapt.
Dar, înnoirea parlamentarilor, ca şi a politicienilor în general, nu aduce cu sine o schimbare a stilului politic. Încă din 2004, rata de înlocuire a vechilor parlamentari era foarte mare în România în comparaţie cu statele vest europene. Şi, totuşi, schimbarea nu a avut loc. Dacă în Vest o rată de înlocuire de 20% este deja una mare, în 2004, în România aceasta a fost de peste 40%. În 2008 acest fenomen a fost amplificat şi de creşterea electorală a PDL care a trecut, în 4 ani, de la 15% la 32%, dar şi de criza internă din PSD unde tinerii parlamentari au fost promovaţi şi pentru a înlocui vechea gardă opusă coaliţiei conducătore Geoană-Hrebenciuc-Dragnea.
Dacă politica românească are nevoie de o schim-bare profundă, multe semne indică însă că aceasta nu va fi iniţiată din interiorul partidelor. Boala e veche şi nu doar partidele româneşti suferă de ea. Dar, câtă vreme reforma politică predicată de unii politicieni nu e decât o perdea de fum în spatele căreia se dau luptele pentru putere, societatea va rămâne, în continuare, tentată de apolitism, şi fără sprijinul societăţii reforma politică nu are sorţi de izbândă.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Nu mai ametiti pe romani dle Parvulescu!
(mesaj trimis de Ilie în data de 01.02.2010, 06:55)
V-am urmarit evolutia la ONG-ul Prodemocratia si aparitiile savante la diferite tv-uri.Sine ira et studio, nu stiu ce profesie de baza si cine v-a eliberat diploma universitara.Am vazut in scbimb efectul prostirii alegatorilor de catre dv in sensul ca votul uninominal este cel mai bun pentru romani! Au intrat in parlament indivizi care duc tratative discrete pentru transformarea Casei Poporului,un simbol al capacitatii creative a romanilor, intr-n mall ! Si acum incercati sa vorbiti de reformarea clasei politice actuale! Parerea mea ca platitor de impozite, este ca ar trebui sa reveniti exclusiv la rolul asumat de Prodemocratia ,acela de a supraveghea riguros modul de desfasurare al alegerilor, Doar atat!
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 03.02.2010, 16:02)
Nici atat ! nimic !
Tirfulescu; acela care facea slalom pe la televiziuni intre cele doua tururi la prezidentiale, pupand undeva pe cineva (nu in tur! ) nu mai merita si nu mai are competenta morala ( profesional - bine i-ai zis-o) sa ne dea lectii si sfaturi.
2. Reformarea prin lege
(mesaj trimis de Tudose în data de 04.02.2010, 18:50)
S-a vazut unde s-a ajuns cu democratia noastra schioapa. Reformarea nu doar a clasei politice ci a societatii romanesti, se putea si se mai poate face prin LEGE. Controlul infaptuirii legi prin raportare saptamanala a fiecarui justitiar in fata publicului: pe cine a judecat, pe cine a trimis la puscarie, pe cine l-a lasat fara averea dobandita prin jaf. Cine face legile, cine controleaza infaptuirea cerintelor legii? Probleme fundamentale. ata, se discuta despre Dinescu. Dece a fost numit in CNSAS cand Legea spune ca trebuiesc numiti fosti membri de partid comunist? A fost el membru? A fost.Legea nu specifi nimic - nici daca a fost exclus, nici daca i-a mancat vitelul carnetul si n-a mai cerut altul etc. Alt exemplu: Legea licitatiilor. Prevedri dintre cele mai ciudate privind incredintarea directa. Pai daca varul meu e mare mahar in Guvern si vrea (de ce n-ar vrea sireacul!) sa ma faca om imi incredinteaza mie, dupa ce fac intr-o noapte o firma, lucrari de milioane din banii statului. Cate geamantane cu bani s-au dat pentru interventii de acordare de contracte, si la Primaria capitalei si la ministere pentru obtinerea de contrace. Priviti calitatea unor lucrari, respectarea termenelor, imputatiile pentru nerespectare. Ati auzit de asa ceva? Pai daca functionarul de stat primeste COMISION personal pentru atribuirea de contracte s-a dus dracului tot :calitate, termen, garantie. Sau cum s-au facut privatizarile, acest jaf urias al averii statului. Se afirma ca statul e prost manager, gestionar. Pai este, daca manageriatul e lasat la mana unor criminali setosi de inavutire. In China au fost spanzurati manageri lacomi. La noi un proces dureaza (special) ani de zile pana se uita de el, moare hotul, moare judecatorul si se duce dracului averea tarii prin ale banci din Occident.Cam asta-i problema cu reforma. Ce are politica cu viata mea de fiecare zi, isi zicea un amic. Pai, are, mai natafleata. Dece ti-ar mai da ei o pufoaica, o galeata cu faina sa-i votezi? Reforma? Iata, s-a facut scandal cu furtul alegerilo. Dece Legea asta democrata prevede pastrarea buletinelor de vot si procesele verbale ale sectiilor de votare DOAR trei luni,iar pe vreme comunistilor se pastrau un an? Aia cu dictatura aveau tupeul sa pastreze si sa ofere, in caz de nevoie, posibilitatea de se verifica votul. Una dintre crimele cele mai mari ale societatii capitaluiste este FURTUL ALEGERILOR. Se fura dreptul fundamental al meu de-mi alege pe cel dorit,pe cel apreciat,pe cel in care am incredere. In rest, vorba poetului, numai tacere
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 07.02.2010, 20:52)
Esti pe aproape Tudose !
Ai npus o intrebare buna, dar n-ai solutii; recunosc nici eu nu prea am. Controlul infaptuirii legii prin raportare ... ? n-ai vrea sa cobori cu picioarele pe pamant ? care control si de catre cine ? chiar nu vezi ce perfect (pentru ei) este construit sistemul ?! Cine pe cine controleaza/trage la raspundere? Sa fim seriosi; suntem neputinciosi, la cheremul sistemului.
Nu-ti fura nimeni dreptul de a alege pe cine doresti; doar ca optiunea ta / a mea sau a inca cativa ( dar insuficienti) , atata timp cat cei care sunt la pupitru au grija sa ne tina la limita saraciei, ca masa de manevra, pufoaica si galeata de faina va asigura in continuare perpetuarea sistemului ticalosit, iar majoritatea romanilor vor fi prostiti nin continuare si indirjiti impotriva celui/celor care aun inceput sa se lupte cu acest sistem. Nu va fi o lupta usoara avand in vedere cu ce aluat se duce aceasta lupta.
Asa ca trebuie sa fi putin mai realist.