Registrul comerţului: PSD l-a naţionalizat, Alianţa îl privatizează

Registrul comerţului ar urma să se întoarcă la Camerele de Comerţ şi Industrie, conform unui proiect de lege iniţiat de senatorul PNL Viorel Arion. Proiectul a trecut de Senat şi urmează să fie dezbătut la Camera Deputaţilor care, dacă îl aprobă, va participa astfel la reparaţia prejudiciului pricinuit de guvernarea PSD care a confiscat şi naţionalizat Registrul comerţului.

În urma unei ordonanţe de urgenţă, în 2002, Guvernul Adrian Năstase a confiscat serviciile de Registru al comerţului dimpreună cu întreg patrimoniul instituţiei, alocîndu-le Ministerului Justiţiei. Scandalul pe care l-a generat decizia naţionalizării Registrului în plină epocă a politicii de privatizare nu a tulburat nicidecum guvernul PSD lacom de putere.

Interesant este că, astăzi, parlamentarii PSD sînt cu totul de acord ca Statul guvernat de Alianţă să fie lipsit de proprietatea asupra Registrului, astfel că au votat în favoarea proiectului de lege al senatorului PNL. Paradoxal, cea care se împotriveşte recuperării Registrului de către Camerele de Comerţ, este chiar ministrul justiţiei Monica Macovei - figură centrală în Guvernul Alianţei.

Potrivit domnului Viorel Arion, care este iniţiatorul proiectului, revenirea oficiului registrului comerţului în coordonarea camerelor de comerţ teritoriale este benefică mediului de afaceri: "Registrul Comerţului a fost înfiinţat de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi camerele teritoriale, drept pentru care va fi mai bine gestionat dacă va reveni în cadrul acestor organizaţii neguvernamentale. Avantajele acestei preluări constau printre altele în scăderea tarifelor pentru servicii, creşterea transparenţei, accesul rapid la informaţii", ne-a declarat domnul Arion.

Cu toată ostilitatea doamnei Macovei, totuşi proiectul de lege a fost recomandat favorabil de Guvern.

În octombrie 2002, cinci Camere de comerţ teritoriale au acuzat Guvernul Adrian Năstase că doreşte să confişte Registrul comerţului ca să controleze informaţia comercială pe care acesta o concentrează.

În aceeaşi lună, Viorel Marian Pană, pe atunci vicepreşedinte PD, a afirmat că trecerea Registrului în căprăria Ministerului Justiţiei a strangulat accesul la informaţia despre implicarea demnitarilor în afaceri. Viorel Pană a arătat atunci că sistemul cameral a primit o lovitură financiară mortală prin confiscarea Registrului, deoarece mare parte din veniturile sale îl avea drept sursă.

În expunerea de motive a confiscării Registrului, Adrian Năstase susţinea: "Urgenţa reorganizării Registrului comerţului se justifică prin [...] neîncrederea comercianţilor în eficienţa actualului mod de organizare, de natură să afecteze relaţiile comerciale specifice economiei de piaţă".

• Modelul de organizare a camerelor de comerţ

Apărute în a doua jumătate a sec. XVIII, camerele de comerţ sînt asociaţii ale oamenilor de afaceri şi de comerţ, organizate pentru a furniza servicii membrilor săi şi pentru a promova în faţa guvernului interesele acestora.

Camerele de comerţ se organizează pe baze voluntare (modelul anglo-saxon) în sensul că funcţionează prin acordul liber al membrilor săi, fără o ingerintă din partea statului, ori pe baza de statut public (modelul continental) în cazul în care înscrierea comercianţilor este obligatorie. Statutul camerelor de comerţ influenţează modelul de organizare a registrelor de comerţ. Astfel, în Europa, întîlnim registre de comerţ care funcţionează independent (pe lîngă tribunale sau camerele de comerţ) ori în structura publică (pe lîngă ministerele de justiţie).

În România, pînă în anul 1929 cînd a fost elaborată noua lege de reorganizare a Camerelor de Comerţ şi Industrie, acestea funcţionau după trei regimuri diferite: în Ardeal după legea ungară din 1868, în Bucovina, conform legii austriece din 1868, iar în "Vechiul Regat" după Legea din 1886. Potrivit Legii 14/1929 camere de comerţ erau "instituţiuni publice", iar conform legislaţiei apărute în 1990 acestea au devenit organisme private fără scop lucrativ, potrivit unui sistem hibrid care îmbină modelul anglo-saxon cu cel continental (statut independent, dat înscriere obligatorie a comercianţilor). Ţinînd cont de statutul camerelor după 1990, oficiul registrul comerţului s-a organizat şi dezvoltat pe lîngă fiecare cameră teritorială, fără nici un efort din partea statului.