REUNIFICAREA CATOLICISMULUI CU ORTODOXIA - EPISODUL AL II-LEA Aburcarea umanităţii în spinarea omului
MAKE
Ziarul BURSA #Politică / 15 decembrie 2014
Reacţiile cititorilor la precedentul episod au fost încurajatoare, dar am regretat că am început să public acest articol înainte să fie gata, pentru că mi-a creat o obligaţie şi nu-mi place deloc să fac ceva din obligaţie.
Dar, poate că dacă nu m-aş fi obligat, atunci nu l-aş mai fi continuat, pentru că, ştiind ce vreau să spun, nu-mi rămâne decât să cercetez cum să o spun, fără să supăr pe nimeni.
Continui episodul trecut (vezi BURSA 09.12.2014/ REUNIFICAREA CATOLICISMULUI CU ORTODOXIA - EPISODUL I/Criza religioasă, sub presiunea crizei financiare), care a fost, doar, un preambul, în care să arăt importanţa supremă a subiectului pentru lumea omului, subiect pe care abia acum încep să îl tratez.
Pentru continuitate, reiau ultimul paragraf al Episodului I.
• UNIVERSALITATE, ÎN DOUĂ FELURI
Confuzia "libertate prin credinţă" - "libertate de credinţă" este, deseori, involuntară, aşa cum s-a petrecut şi în octombrie, la Bucureşti, la sesiunea internaţională de comunicări ştiinţifice, organizată la Palatul Parlamentului, de Ministerul Afacerilor Externe de pe timpul lui Titus Corlăţean, unde, deşi tematica menţiona noţiunile de "religie" şi "libertate" ("Legislaţie, religie şi libertate. O abordare în contextul globalizării"), totuşi niciunul dintre referatele academice nu a imaginat să se înalţe în câmpul metafizicii, ci toate s-au mulat pe terenul accidental, mediocru, din câmpul politicii, ratând o dezbatere necesară acestui moment din evoluţia umanităţii.
Este cert, însă, că Papa Francisc discerne cele două aspecte şi totuşi le-a împletit derutant, în memorabila sa vizită în Turcia, de la sfârşitul lunii trecute, când s-a ocupat de amândouă: pe de o parte, s-a întâlnit cu figuri reprezentative musulmane şi cu preşedintele islamo-conservator turc, Recep Tayyip Erdogan, pentru a-şi transmite mesajul "ecumenic", cerând autorităţilor islamice să condamne terorismul, în împrejurarea persecuţiilor creştinilor la care se deda organizaţia "Statul Islamic"; dar, pe de altă parte, s-a întâlnit cu Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu I, propunându-i explicit, oficial - sub acelaşi mesaj "ecumenic" -, reconcilierea Bisericilor Catolică şi Ortodoxă.
Termenul "ecumenic" (din grecescul "oikumenikós", universal; "oikuméne gL", pămîntul locuit), însă, are două înţelesuri:
1. de promovare a solidarităţii între religii - acesta este înţelesul transmis de Papa în raporturile cu musulmanii (iar Erdogan i-a răspuns, făţiş, că organizaţia teroristă "Statul Islamic" este o replică la "islamofobia" creştinătăţii occidentale; aici este de precizat că mesajul ecumenic este propriu, mai degrabă, islamismului, originându-se în concepţia Profetului Mahomed că "nu are importanţă calea pe care te apropii de Dumnezeu");
2. de reunificare a Bisericilor creştine - acesta este înţelesul transmis de Papa, în raporturile cu "Patriarhul ecumenic" (asta este titulatura corectă a lui Bartolomeu I).
• ORGANIZAREA PIRAMIDALĂ ŞI CEA MONAHALĂ
În ocazie, suveranul pontif a săvârşit gesturi ale căror semnificaţii depăşesc protocolul, grăitoare pentru determinarea cu care doreşte reunificarea, cerîndu-i Patriarhului binecuvântarea sa şi a Bisericii Catolice, numindu-l "frate", prezentîndu-se pe sine ca "episcop" şi refuzând să-i fie sărutată mâna - toate ca expresie a renunţării la întâietate (pretenţia la întâietate a episcopului de Roma, care de aceea şi-a luat titulatura de "Papă" - părinte -, a fost una dintre cauzele politice ale schismei).
Dar, dacă în organizarea piramidală a Bisericii Catolice, Francisc, ca suveran pontif, este investit să adopte, prin sine, decizia unificării cu ortodoxia, Bartolomeu I este doar "primul între egali", simbolic reprezentativ pentru ortodoxie, însă fără să poată decide în numele celorlalte treisprezece patriarhii, care sânt autocefale, ceea ce ridică probleme greu de depăşit, după o mie de ani de schismă şi îndelungată adversitate, care au consolidat, între ortodoxie şi catolicism, un zid de ritualuri separate, corespunzătoare unor concepţii religioase separate, ca să nu mai vorbim despre ostilitate politică şi conflicte teritoriale.
Diferenţele de organizare dintre cele două biserici curg din istorii diferite ale teritoriilor creştinismului: în interiorul Imperiului Roman, Biserica lui Petru s-a structurat piramidal (cu el la vârf), ulterior disciplinând Europa Occidentală (uneori cu sabia), dar dincolo de conturul Imperiului, s-a păstrat organizarea monahală, autocefală, continuată în ortodoxie.
Politicul împărtăşeşte o alternativă similară centralism /policentrism, iar religiosul, asemănător, prezintă opoziţia dintre perceperea lui Dumnezeu unitariană (la care, ignorând cronologia şi relaţia de generare, modalismul poate conta drept varianta) şi trinitarianismul ortodox.
Izomorfismul celor trei ecrane ale alternativelor - structurarea bisericii, ale politicului şi ale perceperii divinităţii -, sugerează invarianţii de gândire şi limitele noastre în înstăpânirea asupra universului (un fel de "definiţie" a antropomorfizării, care, în ultimă instanţă, ne uneşte protagoreic - "Omul este măsura tuturor lucrurilor").
Cei doi înalţi prelaţi, care s-au întâlnit recent, sînt conştienţi de punţile de legătură, dar şi de probabilitatea scăzută a succesului procesului de depăşire a obstacolelor din calea unificării bisericilor.
Este motivul pentru care Bartolomeu I i-a cerut lui Francisc să trimită o delegaţie a Vaticanului la primul Sinod pan-ortodox din istorie, programat pentru 2016, la Istanbul, unde urmează să fie prospectată disponibilitatea fiecărei patriarhii pentru reunificare (Biserica Ortodoxă Rusă şi cea Ucraineană, care, împreună, reunesc cea mai mare parte a ortodocşilor, poartă relaţii reci cu Vaticanul).
• MAŞINA TIMPULUI
Dacă unificarea va avea loc, atunci probabil că va fi un proces îndelungat şi deşi Bartolomeu I este în vârstă de 74 de ani, iar Papa Francisc de 78, au agreat, din nou, anul 2025, pentru plănuitul Sinod Ecumenic de la Niceea (astăzi, Iznik, în Turcia), reunind toate bisericile creştine, unde să marcheze cei 1700 de ani de la Consiliul de la Niceea care, în anul 325, a stabilit Crezul Niceean.
Însuşi Crezul Niceean se află în centrul Schismei din anul 1054.
Sinodul de atunci a fost menit condamnării ereziei lui Arie, preot din Alexandria, care, în dorinţa evidenţierii unicităţii şi transcendenţei lui Dumnezeu, l-a plasat pe Fiu într-o poziţie inferioară, de fiinţa creată, rezultând imposibilitatea înălţării omului, el însuşi inferior Fiului; răspunsul implicat în Crezul Niceean, este că numai dacă Fiul este el însuşi Dumnezeu (iar nu o creaţie a lui), atunci ne poate uni cu Dumnezeu.
Întâlnirea capilor ortodoxiei şi catolicismului la Niceea, prefigurată pentru anul 2025, vrea să declanşeze un fel de "maşină a timpului", pentru întoarcerea la origini.
Ea intenţionează să simbolizeze reluarea unităţii originare a Bisericilor, de dinainte de separarea operată prin modificarea unilaterală de către Biserica de la Roma (începând de pe la anul 700) a Crezului Niceean, prin adăugirea la "Cred [...] întru Duhul sfânt, care de la Tatăl purcede", a formulei care apoi a primit numele "Filioque" (adică, "şi de la Fiul"}, derivând Crezul catolic: "Cred [...] întru Duhul sfânt, care de la Tatăl şi de la Fiul purcede".
• FILIOQUE - PATRU CUVINTE CARE AU BIFURCAT CREŞTINISMUL
Aceste patru cuvinte adăugate au modificat concepţia despre raporturile dintre fiinţele Sfintei Treimi, structurându-le raporturile reciproce şi conducând la imaginea catolică asupra Treimii, unde Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sânt manifestări ale Dumnezeului unic, reflex logic caracteristic creştinismului occidental, deschis raţionamentului şi ştiinţei, tentat să explice inclusiv inexplicabilul (de aici provine iniţiativa Vaticanului să întemeieze institute proprii de studii sociale, economice, financiare şi filosofice, dezvoltând fideismul contemporan, neotomismul, la niveluri de complexitate la care filosofii laici fac faţă cu greutate, fapt recunoscut încă de marxişti, cu patruzeci de ani în urmă, în timpul comunismului - vezi Ludwig Grünberg).
O astfel de "ispită" raţionalist-explicativă a catolicismului ilustrează şi diagrama apuseană intitulată "Scutul Trinităţii", care a circulat prin anii 1200.
• Diagrama apuseană medievală "Scutul Trinităţii" (vezi diagrama ataşată)
Ortodoxia preferă să nu explice, ortodoxia preferă misterul, taina, pe care le consideră proprii divinităţii: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sânt fiinţe independente, fiecare Dumnezeu întreg şi toate sânt Unul Dumnezeu.
Ortodoxia sfidează logica, la nivelul simbolului suprem.
Şi o face deliberat, considerînd trufaşă pretenţia omului să-l explice pe Dumnezeu, întrucât omul nu poate decât să-şi proiecteze propriile limite ale raţiunii asupra divinităţii, fără, însă, a o putea pătrunde.
Este o subtilitate practicată de ortodoxie, cu bună ştiinţă.
Expresia "cu bună ştiinţă" este cea mai potrivită subiectului acestuia.
În Episodul al III-lea al articolului, vom vedea cum, în pofida faptului că religia catolică, animată de raţionalism, disciplină şi organizare piramidală, favorizează dezvoltarea ştiinţelor, dezvoltarea economiei şi structurarea statală, totuşi, într-un mod cu totul paradoxal, religia ortodoxă promovează atitudinea corectă faţă de toate acestea, fiind mai aproape de umanism, de autentică "măsură a omului", în consonanţă cu limitele raţiunii omeneşti dovedite chiar teoretic, fără putinţă de tăgadă.
Raţiunea însăşi şi-a stabilit hotarul, pe cale teoretică.
Ortodoxia se află în consonanţă cu metalogica, având aplicaţie asupra oricărei teorii.
• DIFERENŢELE DINTRE BISERICA ORTODOXĂ ŞI CEA CATOLICĂ
Diferenţele dintre catolicism şi ortodoxie se manifestă în teologie, doctrină, liturghie, etică şi spiritualitate, dar cele menţionate curent sânt următoarele:
1 - Filioque. Catolicii afirmă că Duhul Sfânt purcede şi de la Tatăl şi de la Fiul; ortodocşii afirmă că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi este trimis în lume prin Fiul.
2 - Supremaţia papală. Catolicii consideră că, în calitate de urmaş al lui Petru, Papa este capul suprem al Bisericii creştine, (eventual, locţiitorul lui Cristos pe pământ), diferenţiindu-se ca mai mare peste restul patriarhilor, ceea ce nu este nici recunoscut, nici acceptat de ortodocşi.
3 - Infailibilitatea papală. Interpretările în materie de credinţă date de Papa sânt obligatorii pentru întreaga ierarhie piramidală, până la baza Bisericii Catolice, o dogmă respinsă de Biserica Ortodoxă.
4 - Purgatoriul. Catolicii afirmă că, între Rai şi Iad, este situat Purgatoriul, ca anticameră pentru curăţirea sufletului, în drum spre Rai; ortodocşii susţin că învăţătura Purgatoriului ar fi o adăugire omenească la Sfânta Scriptură.
5 - Azimile. Catolicii slujesc cu pâine nedospită (azimă, ca evreii), ortodocşii slujesc cu pâine dospită.
6 - Imaculata concepţie. Catolicii susţin că Maica Domnului ar fi născută de la Duhul Sfânt, în timp ce ortodocşii susţin că este născută în chip firesc.
7 - Substanţialitatea. La sfinţirea Sfintelor Daruri (pâinea şi vinul), catolicii nu fac rugăciunea de invocare a Sfântului Duh, ortodocşii îl invocă.
8 - Celibatul preoţilor. Preoţii catolici nu se căsătoresc, preoţii ortodocşi au familie.
9 - Indulgenţele papale. Papa poate transfera, contra cost, meritele prisositoare ale sfinţilor, spre iertarea păcatelor oamenilor care nu au destule fapte bune, practică condamnată de ortodocşi.
10 - Mirungerea. Catolicii nu miruiesc (ungerea cu ulei) copiii imediat după Botez, ci la şapte-opt ani; ortodocşii o fac imediat.
Catolicii ţin liturghiile romană şi cea ambroziană, ortodocşii ţin liturghiile constantinopolitane ale Sfântului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul şi Sfântul Ioan Gură de Aur; există diferenţe de gesturi şi în detalii ale ritualurilor.
• NOTA AUTORULUI
După cum se observă, mă angajez, imprudent, să continui acest articol.
Data trecută, am promis că voi publica urmarea "joi, vineri sau săptămâna viitoare" şi iată, aceasta este "săptămâna viitoare" şi m-am ţinut de cuvânt.
Acum, promit, doar, că o voi face în viitor, ceea ce poate să fie cîndva, săptămâna viitoare, sau în preajma Crăciunului (ceea ce ar fi chiar potrivit), dar poate fi şi o metaforă pentru "nicicând", ca să mă simt complet liber.
Caz în care vă rog să nu-mi reproşaţi nimic.
Mă străduiesc.
În definitiv, acest Episod al II-lea, pe care l-aţi citit, conţine sugestiile despre intenţiile mele teoretice, astfel că ar putea fi suficient ceea ce deja am publicat.
1. Da ecumenismului real
(mesaj trimis de Oarecare în data de 15.12.2014, 06:43)
Ati continuat gospodareste acest incitant subiect printr-o absolut necesara prezentare a diferentelor care separa cele doua mari brate ale crestinismului.
Ruptura istorica milenara dintre est si vest se poate repara, dupa cum se observa, prin adoptarea de catre fostul lagar socialist, mai de buna voie, mai cu forta, a sistemului de civilizatie si a stilului de viata occidental.
Problema cu acest sistem ispititor este decrepitudinea sa, nemaiavand nimic de oferit din punct de vedere spiritual.
In lumea sahului o carte care a facut furori la timpul sau este "O idee strabate deschiderile" a lui Volodea Vaisman.
Occidentul a penetrat lagarul socialist nu cu spiritul, ci cu "o idee fixa", oferind iluzia libertatii omului nascut si crescut in socialism, la care s-a adaugat acest consumerism nimicitor.
Victoria occidentului in ceea ce priveste materia a fost aparent facila, "taina" ortodoxiei se lasa mai greu de patruns.
Ortodoxismul nu a ajuns inca o "nuca goala" si nici bisericile sale muzee.
Privita sub acest aspect, ca sa nu mai vorbim si de diferentele de ordin teologic, reunificarea catolicismului cu ortodoxia pare indepartata.
"A treia Roma", Moscova si biserica sa "nu cred in lacrimile" Papei si ale Patriarhului din Constantinopol.
Inlaturarea marii schisme este dorita probabil de toata crestinatatea, atat cat a mai ramas, dar ecumenismul nu trebuie transformat intr-un instrument docil al globalizarii.
Evident, "satul global" in care traim se afla intr-o mare criza de sistem, intr-un moment crucial, iar solidaritatea interconfesionala poate diminua impactul cu valtoarea care ne asteapta.
Problema este ca ecumenismul sa nu fie sau sa nu se transforme intr-un fals ecumenism, in numele solidaritatii umane in fata primejdiei.
Sper ca si acest subiect sa il analizati in episoadele urmatoare, cand or fi sa fie.
1.1. Scripturile si globalismul (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de MAKE în data de 15.12.2014, 08:05)
Nu am aratat, decit in cazul Filioque, ca diferentele sint manifestari sesizabile intre atitudinile fata de Dumnezeu ale catolicismului si ortodoxiei, dar toate sint astfel de manifestari exterioare ale deosebirii de credinta.
Atentie: in opinia mea, "solidaritatea interconfesionala NU poate diminua impactul cu valtoarea care ne asteapta" si NU trebuie privita ca un pansament pentru "sfirsitul lumii cunoscute", ci drept calea spre "revelatia" unei lumi noi.
Desigur, nuanta este intr-atit de delicata, incit propunerea mea devine extrem de riscanta, putind fi convertita, oricind, in contrariul sau globalist, enuntat in titlul acestui episod ("Aburcarea umanitatii in spinarea omului")
Un sprijin in favoarea a ceea ce sustin ramin sa fie Scripturile - asertiunile mele sint derivate din acel temei.
1.2. Sa vina episodul 3 (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Oarecare în data de 15.12.2014, 17:46)
Da, ne aflam la raspantie. Potrivit raspunsului dvs. la comentariul 5, visati la o revelatie totala pe plan spiritual, politic, economic.
Atunci chiar nu mai inteleg ce legatura are un astfel de vis cu subiectul unificarii crestine.
Ar avea doar daca includeti si credinta in spiritualitate.
Si in cazul asta, la ce dezvaluiri revolutionare sau miracole va asteptati de la biserica?
Nu inteleg nici ce revelatie se poate gasi in Scripturi, alta decat cea divina ...
Tora, Noul Testament, Coranul nu pot oferi pentru cei care nu cred in divinitate decat deliciul lecturii si, pentru unii ca dvs., un impuls spre o gandire pe alt plan.
Fara nici o urma de malitiozitate, as zice ca visati frumos, dar periculos pentru ca este cam prea revolutionar.
Iar de revolutii de orice fel, pro sau antisistem, cred ca s-a cam saturat omenirea asta.
Comunismul a fost "visul de aur al omenirii", a inceput sangeros si apoi s-a ales praful.
E adevarat, nici capitalismul nu se simte prea bine. A inceput in tromba, iar sfarsitul va fi apoteotic ...
Globalizarea pare a fi un fel de comunism pe invers si se va lasa si asta cu niscaiva coaste rupte :)
Eh, poate nu am inteles eu corect. Asa ca asteptam episodul 3.
Vorba din poveste: Un taciune si-un carbune, spune Make, spune :))
1.3. Revolutii pro:) (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de Oarecare în data de 15.12.2014, 17:51)
Cand am scris revolutii pro, ma gandeam la revolutii impotriva unui sistem si pentru adoptarea altuia opus.
Sau poate ma gandeam si la un post TV :))
1.4. Revin, am uitat (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de Oarecare în data de 15.12.2014, 18:00)
sa zic ca, normal, solidaritatea interconfesionala poate fi privita si ca o "cale spre "revelatia" unei lumi noi". Este o invitatie la solidaritate umana.
1.5. Spiritualitate (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de MAKE în data de 15.12.2014, 19:10)
Definitia de dictionar aduna, in notiunea de "spiritualitate" ansamblul de idei si sentimente, astfel ca in ea se gaseste si credinta.
Pentru mine, "spiritualitatea" este reprezentata de trairea mai inalta, in virtutea comuniunii de idei si sentimente, care, la Biserica Ortodoxa a Greciei, de pilda, primeste numele de "asceza" (fara ca asta sa insemne privarea de placere ori bucurii, dimpotriva); religiosul si laicul au un termen acceptat de amindoua, pentru asta - "starea de gratie".
In opinia mea, Scripturile sint ghid pentru atingerea starii de gratie.
Tulburator este ca Scripturile detaliaza organizarea sociala si economica favorabile acestei spiritualizari.
Acestea, insa, sint subiecte ale Episoadelor 3 si 4, pe care nu le-am conceput, inca, in niciun plan scris, sint doar in mintea mea.
Nu as vrea sa anticipez, ca sa nu-i gresec nimanui prin formulare.
1.6. Jurnalul Fericirii 2 ? :) (răspuns la opinia nr. 1.5)
(mesaj trimis de Oarecare în data de 15.12.2014, 19:26)
O mica gluma.
Nicu Steindhardt a descoperit ortodoxia si a fost botezat in inchisoare. Ulterior a scris superbul Jurnal si a devenit monah la Rohia.
In ce etapa s-o afla Make?
Sa fi devenit Bursa o inchisoare pentru el? :))
2. agonie
(mesaj trimis de Dan Coe în data de 15.12.2014, 07:32)
Ceea ce se intampla pare mai degraba ultima suflare a unui sistem de tip totalitar care "a supus" credinta si a folosit-o ca pe un mijloc de manipulare si control al enoriasilor...
3. Minunata straduinta...
(mesaj trimis de MA în data de 15.12.2014, 08:04)
...si, ca de obicei, sublim de nelalocul ei... Solidaritatea religiilor e aberatia la moda a evului armoniei cu de-a sila... Religia e ultimul bastion al discriminarii legale, negarea ultima a dreptului la opinie. (Ma rog, mai e un bastion rezistent, promiscuitatea sexului virtual!). Duhul Sfint e pina la urma rezerva strategica de suflet, a carui substanta e mai putin important daca Christul o emana sau o transmite... Dar am inteles mesajul si m-am rasfatat cu lectura. Felicitari! Ma bucur de fiecare date cind scrieti!
4. O tuica
(mesaj trimis de MAKE în data de 15.12.2014, 08:16)
Am impresia ca subiectul ne imprieteneste.
N-ar fi cazul sa bem, cu totii, o tuica, inainte sa continuam??
5. unitate
(mesaj trimis de Nickname în data de 15.12.2014, 11:45)
Nu, tuica are aroma si conotatie ortodoxa :p
Eu nu cred ca un mileniu si ceva de nebunie ii va convinge pe milioanele de enoriasi sa schimbe macar sensul in care isi fac semnul crucii....iar asta este un aspect grosier si simbolic, care nu se poate enumera printre fineturile structurale din articol....cred ca aceasta unificare nu se va petrece mai usor si inaintea adoptarii in UK a circulatiei pe dreapta....
Oricum, episodul trei este obligatoriu, mi-e din ce in ce mai clar ca unificarea nu se poate face decat sub auspiciile unui evreu ateist :)
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de MAKE în data de 15.12.2014, 12:18)
Ha, ha, ha!
Ne aflam la o raspintie, cu trei variante:
1. perpetuarea minciunii ca sistemul capitalist este functional, care, in final, ne intoarce in comunism si ii da dreptate lui Marx;
2. un razboi mondial, care ascunde gunoiul sub pres, revarsindu-se, ulterior, pe timp de pace;
3. revelatia lumii noi, o lume a spiritualitatii, revolutionind politica, economia si societatea.
Orice ateu de bun simt, dar mai ales un evreu, gaseste revelatia in Scripturi.
Conotatia ortodoxa a tuicii este potrivita.
5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.12.2014, 13:35)
... perspectiva asupra omului: despre tripartitia sufleteasca (3,2,1) si sabia cu doua taisuri - caci dupa cum sabia este manuita, lumea se construieste sau se darama ... la baza vointei umane stau trei instincte esentiale (perspectiva personala): hranirea, conservarea si reproducerea - atunci cand instinctele sunt activate, in functie de orientarea lor avem pace sau razboi ... PLANUL VOINTEI (3): foamea: cand omul este adus la pragul saraciei astfel ca abia isi asigura hrana zilnica atunci el dezvolta (in majoritatea cazurilor) o egoitate animalica ceea ce il aduce intr-o stare conflictuala cu el insusi si cu semenii - cand se ating anumite praguri urmeaza revolta datorita faptului ca "animalul" din om nu mai poate fi controlat, de om si de autoritati ... conservarea: cand legea si ordinea dispar iar oamenii (majoritatea) nu se mai simt in siguranta ei incep sa cultive atitudini de izolare sau conflictuale, ambele atitudini impiedica vindecarea societatii - apare asa zisa "atomizare" a societatii ceea ce conduce la dezordine si faradelege ... familia (celula esentiala - tatal, mama si copilul): cand valorile familiale sunt distorsionate si pervertite prin: homosexualitate, perversiuni, despartiri, dezorganizare, lipsa de coerenta, lipsa de perspectiva samd. atunci cancerul social este deja insamantat ... PLANUL SIMPATIILOR si ANTIPATIILOR (2): cand instinctele sunt activate (in exces) si scapa de sub control ele incep sa "corupa" sentimentele omului care incepe sa cultive simpatii si antipatii foarte puternice ceea ce conduce la fundamentalism (religios, politic, economic, etnic, cultural samd. - de fapt sentimentele omului incep sa se fundamenteze pe instince, nu pe ratiune - de aici comportamentul irational), in acest punct societatea este in punctul de a exploda, consecintele intr-o lume globalizata fiind nemasurabile - potential potop initiat de oameni avand in vedere capacitatea de distrugere in masa la dispozitia omenirii ... PLANUL GANDIRII (1): gandirea este acel spatiu sufletesc de unde omul se poate autoregla - in gandirea umana se intalnesc perceptia cu reflectia; deasemenea, in gandire, omul devine constient de simpatiile/antipatiile si motivatiile sale; atunci cand gandirea este distorsionata prin modele cognitive false si perceptia denaturata (rupta de natura, rupta de realitate, adesea prin diverse tehnici de propaganda/diversiune), mecanismul de autoreglare al omului este stricat ... se spune: omenirea va creste, de voie sau de nevoie ... depinde de fiecare ce cale alegem!!! ... PS: mai exista "ceva" ce poate fi pus in stransa legatura cu vointa umana, acestea sunt idealurile iar rolul credintei este acela de a relega omul cu idealurile sale, in acest sens este necesar, asa zislul "salt de credinta" caci idealurile sunt legate, in principal de vitor si adesea nu pot fi recunoscute cu claritate in prezent, rolul "institutiilor" religioase (religie = re-legare) este acela de a "hrani" idealurile in societate si a incuraja omul in credinta, iar aici sunt necesare fapte, nu vorbe!!! caci membrii institutiilor religioase ar trebui sa fie exemple vii de curatenie morala!!! ... exista tosi un pericol, anume, fundamentalismul religios (fundamentat pe idealuri) care apare atunci cand individul nu poate face diferenta intre ideal (viitor) si prezentul obiectiv sau altfel spus, aceasta forma de fundamentalism apare atunci cand destinatia este confundata cu drumul, atunci cand scopul scuza mijloacele ... caci este necesar un anumit timp ca idealul, recunoscut in gandire sa devina simtire si fapta; fortarea acestui demers conduce la sectarism si inchizitie!!! ...
5.3. Scuze de off-topic ! (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de Cristian în data de 15.12.2014, 14:16)
Sau sa jucam si apoi sa privim, obligatoriu din tribunele salii, Marile Meciuri de Baschet ale celei mai Frumoase Echipe Sportive din lume dupa opinia mea : Maccabi Tel Aviv !
Si nu e absolut nimic ironic aici, din contra, este Admiratia mea sincera pentru Spiritul de Solidaritate sportiva, la acelasi palier de performanta sportiva de varf, de decenii...
Peste tot si toate, nu exista termene de comparatie pentru Bucuria si Infratirea acelor suporteri, ce leaga acolo Prietenii pe viata !
6. Felicitari pentru articol
(mesaj trimis de Radu în data de 15.12.2014, 15:46)
Inca o data pot observa ca exista persoane liber cugetatoare care cunosc mult mai multe despre religia crestina decat cei care se considera "crestini".
6.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de valentin în data de 15.12.2014, 20:01)
De cand am invatat sa "zburd" pe internet in sfarsit am o cazia sa invat sa meditez la cele citite.Felicitari D-lui Mache care ne-a incitat civilizt la dialog si meditatie.Se poate. Domnule Mache ptr. a ajunge in sau mai bine zis LA VARF pot exista doua cai sau mai multe.Problema este cu unii vor sa ajunga,din pacate etaland traind in lux ia marea majoritae mergand incovoiati sau chiar in genunchi toata viata.Ambele categorii isi aroga drepturi crestinesti.De aicea se pot dezbate orice teorii,din pacate substanta este BANUL.Domnule Mache citindu-l pe MICHAEL LEDVITH un preot savant catolic,cred eu,vei putea scrie si mai frumos in continuare.Il gasiti pe internet