"Revoluţia fiscală" s-a terminat înainte de a începe

În fine, după multe declaraţii cu privire la schimbările în politica fiscală, anunţate de pe o zi pe alta şi infirmate ulterior, avem publicate nota de fundamentare şi proiectul ordonanţei de urgenţă de modificare a Codului fiscal, elaborate de către Ministerul Finanţelor Publice, cu aplicare de la începutul anului viitor.

Acum, putem trage concluzii cu privire la ceea ce intenţionează Guvernul PSD- ALDE să facă în domeniul politicii fiscale, în măsura în care acesta nu se va răzgândi, din nou, în ultima clipă.

În primul rând, un fapt pozitiv pentru România: se transpune în legislaţia românească o reglementare europeană pentru prevenirea evaziunii fiscale şi a planificării fiscale abuzive. Principalele măsuri se referă la: limitarea dobânzilor care pot fi acceptate la calculul profitului impozabil pentru împrumuturile primite de la companiile mamă; impozitarea câştigurilor de capital la transferul unor active în străinătate; neacceptarea beneficiilor fiscale rezultate din aranjamente fiscale abuzive; interzicerea transferurilor către paradisuri fiscale. Important este ca Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să aibă şi capacitatea de a implementa aceste prevederi fiscale pentru a preveni reducerea bazei impozabile în România, prin transferarea profitului în jurisdicţii fiscale cu o fiscalitate mai mică sau chiar zero.

În al doilea rând, se face o operaţiune de aritmetică fiscală, respectiv, contribuţiile sociale pentru pensii şi sănătate, suportate, în prezent, de către angajator, sunt incluse în salariul brut al angajatului. Vărsarea acestor contribuţii la bugetele speciale de pensii şi sănătate urmează să se facă tot de către angajator, prin stopaj la sursă, dar în numele angajatului. Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale susţine acest transfer prin faptul că angajatorii, folosindu-se de unele neclarităţi ale legislaţiei în vigoare, nu transferau la bugetele de pensii şi de sănătate, contribuţiile sociale datorate ca angajator. Desigur, ne putem întreba dacă nu era mai simplu să înlăturăm din legislaţia actuală neclarităţile respective cu privire la răspunderea angajatorilor, comparativ cu măsura de transfer a acestor contribuţii la angajat care impune schimbarea a milioane de contracte de muncă. Dar, după cum se spune, nu întreba niciodată o administraţie publică de ce?

Pentru a se compensa efectul creşterii în sumă absolută a contribuţiilor sociale suportate de către angajat, prin calculul acestor contribuţii la un salariu brut mai mare, se propune scăderea impozitului pe venit de la 16 la sută la 10 la sută. Această reducere a impozitului pe venit se aplică nu numai la salarii, dar şi la alte venituri, cum sunt, de exemplu, cele din dobânzi, din investiţii (cu excepţia dividendelor), din închirierea unor active ş.a.

În al treilea rând, se măreşte salariul minim obligatoriu de la 1.450 de lei, la 1.550 de lei (în sistemul actual), respectiv la 1.900 lei, cu efectul trecerii contribuţiilor sociale de la angajator la angajat, concomitent cu majorarea deducerilor personale, luate în calculul salariului impozabil. În consecinţă, pentru un salariat (persoană singură), rezultă următoarele schimbări:

a) salariul minim brut se majorează cu 31,0% (1900 lei faţă de 1450);

b) salariul net (în mână) creşte cu 9,1% (1162 lei, faţă de 1065);

c) costul forţei de muncă (pentru angajator) se măreşte cu 10,9% (1943 lei, faţă de 1780).

Nu avem încă reacţia mediului de afaceri, îndeosebi a sectoarelor din domeniul textilelor, îmbrăcămintei, încălţămintei, componentelor auto ş.a., unde avantajul competitiv îl reprezintă costul forţei de muncă. Ceea ce cunoaştem este că peste un milion de salariaţi sunt încadraţi la salariul minim pe economie şi, ca atare, vor beneficia de o creştere reală a salariului minim net, întrucât angajatorii vor fi obligaţi să acorde salariul minim brut de 1900 lei.

Nu avem confirmarea dacă majorările spectaculoase de salarii pentru anii 2019-2020, anunţate de către PSD-ALDE cuprind sau nu efectul trecerii contribuţiilor sociale de la angajator la angajat. Din declaraţiile preşedintelui PSD, potrivit cărora legea salarizării nu poate fi aplicată decât împreună cu trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat, ar rezulta că acele creşteri de salarii anunţate includ şi efectul trecerii contribuţiilor sociale de la angajator la angajat. Or, după cum se vede, în cazul salariului minim, la o creştere de 31% a salariului minim brut, ceea ce contează pentru salariat este creşterea de 9,1% a salariului minim net.

Pentru salariile care încep de la 3600 de lei, la care nu se mai acordă deduceri personale pentru calculul salariului impozabil, schimbările pentru angajator şi angajat sunt nesemnificative. Astfel, în cazul unui salariu brut de 3600 de lei, cu includerea trecerii contribuţiilor sociale de la angajator la angajat (respectiv, echivalentul unui salariu brut de 3000 de lei în condiţiile actuale), schimbările sunt următoarele:

a) salariul brut se majorează cu 20% (3600 lei faţă de 3000);

b) salariul net (în mână) creşte cu 0,19% (2108 lei faţă de 2104);

c) costul forţei de muncă (pentru angajator) scade cu 0,03% (3681 lei faţă de 3682) .

În concluzie, fără menţinerea scăderii impozitului pe salarii de la 16% la 10%, toţi salariaţii, inclusiv cei încadraţi la salariul minim pe economie, vor pierde la salariul net. De asemenea, salariaţii pot pierde la salariul net, dacă angajatorii nu vor mări salariul brut, corespunzător cu efectul trecerii contribuţiilor sociale de la angajator la angajat (în acest sens, confederaţiile sindicale cer introducerea prin lege a obligativităţii angajatorului pentru mărirea salariului brut).

Totodată, a rămas neclarificată situaţia sectorului de IT, unde nu se datorează impozit pe salariu, iar trecerea contribuţiilor sociale de la angajator la angajat va mări corespunzător costul forţei de muncă pentru angajator, în măsura în care acesta doreşte să menţină salariul net al angajatului.

În al patrulea rând, impozitul pe profit se reduce de la 16% la 10%, dar cu precizarea că se majorează limita pentru încadrarea întreprinderilor ca microîntreprinderi de la 500 de mii de euro la un milion de euro. Iar pentru microîntreprinderi, impozitul va fi de unu la sută din venituri.

În aceste condiţii, microîntreprinderile cu profitabilităţi (calculate la venituri) mai mari de 6,25% vor plăti un impozit mai mic decât în prezent, după cum toate microîntreprinderile cu o profitabilitate sub 6,25% vor fi băgate în pierderi prin obligaţia de a plăti un impozit de unu la sută din venituri.

Practic, visul PSD-ALDE de a trece de la impozitarea profitului la impozitarea veniturilor se realizează pentru majoritatea întreprinderilor înregistrate în România (potrivit preşedintelui Asociaţiei analiştilor financiari-bancari, în anul 2016, 90 la sută din firmele care au înregistrat venituri, au avut o cifră de afaceri sub un milion de euro).

În al cincilea rând, ministrul muncii şi justiţiei sociale a anunţat că rata contribuţiei pentru pensia privată obligatorie (pilonul II) se va reduce de la 5,1% la 3,7%, dar mărimea în sumă absolută va rămâne aceeaşi pentru că procentul de 3,7% se va aplica la un salariu brut mai mare. În realitate, în presă, a fost deja semnalat faptul că un procent de 3,7% nu este suficient pentru a se asigura aceeaşi sumă în mărime absolută şi că este necesar un procent de 4,25%. Până în prezent, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale nu a răspuns la această constatare.

Ceea ce însă este mai îngrijorător este neclaritatea cu privire la introducerea sau nu a caracterului opţional al participării la pilonul II de pensii. Aşa cum, m-am exprimat şi cu alte ocazii, în condiţiile evoluţiei demografice şi ale circulaţiei libere a forţei de muncă în Uniunea Europeană, soluţia este întărirea pilonului II de pensii şi nu slăbirea lui.

Cum era de aşteptat, la nivel macroeconomic, potrivit estimărilor Ministerului Finanţelor Publice, veniturile bugetului consolidat se vor reduce cu 5,1 miliarde lei, ca efect combinat al majorării contribuţiilor sociale cu 8,6 miliarde de lei şi al reducerii veniturilor bugetului de stat din impozitul pe salarii, profit şi alte venituri cu 13,7 miliarde de lei. Ca de obicei, speranţa guvernului este în efectul pozitiv, de antrenare în economie al măsurilor fiscale ce se vor adopta.

În loc de revoluţie fiscală, avem modificări de cote de impozit, mutarea dintr-un loc în altul a contribuţiilor sociale pentru pensii şi sănătate şi perspectiva încă neclară cu privire la soarta echilibrului bugetar în anul 2018.