"România are nevoie de o politică de dezvoltare a industriei care să impună şi să valorifice offset-ul ca bază a transferului de tehnologie în ambele sensuri"

Reporter: În ultima perioadă se discută tot mai des în spaţiul public despre necesitatea unui program dedicat producţiei autohtone de tehnică militară. Are nevoie România de un astfel de program?

Cristian Pârvan: Da, România are nevoie de o stategie economică clară, cu ţinte şi obiective asumate de către toţi decidenţii politici, indiferent de orientarea lor ideologică. Avem resurse financiare, mai avem încă specialişti în diverse domenii (din păcate, tot mai puţini!), trebuie viziune, determinare şi consecvenţă în transformarea programelor de guvernare în realităţi concrete. Industria de apărare este unul dintre domeniile de maxim interes pentru orice ţară. Realităţile actuale demonstrează ce consecinţe grave poate avea lipsa de viziune a unor decidenţi politici din România sau la nivelul ţărilor dezvoltate economic.

Toate programele guvernamentale din ultimii 10-15 ani au prevăzut creşterea cheltuielilor pentru înzestrarea armatei române la 2% şi mai recent 2,5% din PIB, concomitent cu utilizarea acestor resurse financiare importante (miliarde de euro) şi pentru refacerea potenţialului industrial românesc.

În acest context, o lege offset clară, utilizată profesionist de negociatori specialişti în domeniul producţiei industriale, reprezintă o cerinţă pe care PIAROM a adresat-o constant, în ultimii zece ani, pe diverse căi, tuturor decidenţilor politici. Din păcate, rezultatele concrete se lasă aşteptate.

Implementat în parteneriat public-privat, pe baze clare, îndeosebi în ceea ce priveşte mecanismele de finanţare, cooperarea industrială şi transferul de tehnologie, acest program ar conduce nu numai la dotarea forţelor armate cu tehnică de luptă realizată în România şi care respectă standardele NATO, ci şi la dezvoltarea industriei autohtone, pe orizontală şi pe verticală. Avem companii membre, specializate în producţia de utilaje şi echipamente, acreditate NATO, care şi-au exprimat interesul real de a participa, în colaborare cu firme din sectorul industriei de apărare, la un astfel de program.

Reporter: Ce proiecte ar putea fi dezvoltate?

Cristian Pârvan: România are specialişti în numeroase domenii industriale. Lista proiectelor industriale posibil a fi realizate în România, inclusiv prin transfer amplu de tehnologie, alături de invenţiile autohtone, poate fi consistentă. Pentru a da, însă, exemple concrete, dincolo de potenţialul tehnic existent, voi menţiona capabilităţile industriale existente în cadrul grupului Uzinsider şi în particular la Promex SA Braila.

Mă gândesc, de exemplu, la realizarea în ţara noastră a unui transportor amfibiu blindat, de care România are nevoie. Dat fiind faptul că sunt şi membru al Consiliului de Administraţie al Grupului Uzinsider, vă pot spune că au existat deja discuţii avansate privind posibilitatea realizării unui astfel de proiect de către Uzina Automecanica Moreni (filială a CN Romarm), în cooperare cu Promex. Pe platforma de la Brăila se poate realiza asamblarea produsului finit, precum şi producţia componentelor, la preţuri competitive. De asemenea, un alt proiect fezabil ce poate fi realizat la Promex vizează operaţionalizarea unui centru de mentenanţă pentru tehnica blindată din dotarea Ministerului Apărării Naţionale. Complementar, pot fi realizate lucrări de reparaţii pentru tehnica de luptă avariată în Ucraina, dar şi dezmembrări.

Reporter: De ce un parteneriat cu Promex Brăila?

Cristian Pârvan: Promex SA are acreditare NATO pentru producerea şi livrarea de componente sau echipamente complete pentru industria de apărare şi o carte de vizită impresionantă. Este de ajuns să spun că printre clienţii companiei se află giganţi industriali precum: ThyssenKrupp, Metso-Outotec, SMS Group, IHC, Cockerill, Andritz AG, iar pe plan intern aş aminti combinatul siderurgic Liberty Galaţi şi Ministerul Apărării Naţionale, pentru care livrează componente pontoane, componente tancuri, maşini de săpat tranşee.

În plus, datorită poziţiei excepţionale şi infrastructurii dezvoltate, aprovizionarea şi desfacerea se pot realiza cu uşurinţă. Platforma Promex dispune de drumuri interioare, cu acces direct la reţeaua rutieră a oraşului Brăila şi la Podul Nou peste Dunăre, dar şi de cale ferată uzinală, conectată la liniile naţionale de cale ferată. În plus, Portul Fluvial, care permite intrarea navelor maritime de până la 3.600 tdw, este la doar 1,5 km. De aici, pe Dunăre, echipamentele şi produsele pot fi transportate către Constanţa sau în susul fluviului, până în Germania. Datorită acestor avantaje competitive, aici pot fi dezvoltate şi alte tipuri de proiecte, de exemplu capacităţi de producţie care să valorifice resursele locale sau care să aibă ca destinaţie Ucraina, în perspectiva eforturilor de reconstrucţie a ţării.

Reporter: Sunteţi un susţinător neobosit al valorificării în ţară a resurselor de care beneficiem. Ce ne lipseşte pentru a avea rezultate?

Cristian Pârvan: Ceva esenţial! O politică privind dezvoltarea industriei din România care să impună şi să valorifice offset-ul ca bază a transferului de tehnologie în ambele sensuri, din şi către Romania, valorizând inteligenţa industrială, creativitatea şi creşterea valorii adăugate generate de capacităţile industriale autohtone. Fără o asemenea politică, pusă în practică consecvent, indiferent de ciclurile electorale, sprijinind o integrare cât mai rapidă şi mai profundă a activităţii companiilor româneşti cu activitatea companiilor multinaţionale, capacitatea industrială a României se va deteriora constant. Din păcate, până acum fiecare s-a descurcat cum a putut şi cum a ştiut. În acest context - şi acum vorbesc în principal în calitate de preşedinte PIAROM - sunt demne de subliniat eforturile financiare făcute constant de Uzinsider, care de mai bine de zece ani susţine financiar menţinerea capabilităţii de producţie, unele capacităţi fiind printre ultimele din România, în paralel cu un proces amplu de reorganizare a platformei şi de consolidare a nucleului viabil de producţie. Acest proces continuă şi în prezent, chiar în conditiile dificile prin care trece industria în România.

Reporter: Ce ar trebui făcut pentru ca offset-ul să funcţioneze cu adevărat?

Cristian Pârvan: Este nevoie de asigurarea urgentă a unui cadru legal clar şi uşor de aplicat, adaptat realităţilor zilelor noastre. De asemenea, este absolut necesar ca procedura de compensare să se aplice tuturor contractelor de import de tehnică specială, adică inclusiv contractelor G2G (Government to Government), având în vedere că de cele mai multe ori înzestrarea României s-a realizat prin astfel de contracte, de valori foarte mari, însă fără obligaţie de offset. În ceea ce priveşte implementarea eficientă, ar trebui să privim cu atenţie la Polonia, care acum un an şi jumătate a luat decizia de a transfera unei singure instituţii - Agenţia Armamentelor - atât competenţele cu privire la contractele de achiziţie pentru nevoi de apărare, cât şi pe cele cu privire la operaţiunile de offset, rezolvând astfel problema instituţională şi defazarea celor două contracte - contractul de achiziţie şi acordul de offset.

Dacă am avea o Lege a offset-ului funcţională şi care să fie în mod real aplicată, în economia românească ar trebui să se "întoarcă" cel puţin 2 miliarde euro pe an, ideal în urma unor operaţiuni de offset direct, fie că vorbim despre producţie realizată sub licenţă în ţara noastră, transfer de tehnologie, subcontractarea executării în România a unor componente, fără a neglija nici operaţiunile de offset indirect, în cazul în care, pe anumite paliere, din anumite motive obiective, nu este posibil un offset direct.

Dezvoltarea industrială, componenta ei civilă sau cu profil dual civil/ militar, este prezentă în toate planurile economice ale tuturor ţărilor dezvoltate, europene sau de pe alte continente. Dincolo de dotarea iniţială, mijloacele de apărare, din păcate, trebuie mereu întreţinute, modernizate sau chiar inventate. Aceste industrii asigură atât securitate naţională, cât şi locuri de muncă pentru specialiştii cu înalte calificări şi realizarea de produse cu valoare adaugată (multe dintre produsele destinate iniţial înzestrării armatelor au devenit bunuri de consum civil).

Exemplele unor ţări ca Polonia, Cehia sau Slovacia ar trebui să constituie exemple de bună practică în ceea ce priveşte modul în care guvernele responsabile abordează strategiile industriale, inclusiv în ceea ce priveşte reconstruirea industriei naţionale de apărare şi implicarea sectorului privat în acest proces complex.

Reporter: Vă mulţumim!