Sărbătorita femeie şi cei 40 de mucenici

Ieri a fost ziua femeilor, astăzi ar trebui să fie a bărbaţilor. De ce? Ziua femeilor a fost stabilită internaţional, dar să fie întâmplător că aşa-zisa zi a bărbaţilor a fost aleasă ad-hoc de ziua mucenicilor? Desigur, răs-punsul poate releva o conspiraţie internaţională, da' ce zic internaţională, mondială de-a dreptul, care să le rezerve bărbaţilor un destin de mucenici. Emoţia este atât de mare că uiţi de-a dreptul că tradiţia mucenicilor este certificatul imbatabil ce permite bărbaţilor să radă 40 de pahare. Care pahare, oricât ar fi de mici, chiar degetare, tot te trimit în lumi mirifice unde nu este nici zăpadă, nici frig sau gheaţă, decât pe post de cuburi în pahare, unde toată lumea se simte bine iar şeful de cursă lungă, din mai multe puncte de vedere, este zeu. Dar ce zic eu zeu, este Zeus!

Asta este încărcătura zilei underground a bărbaţilor, să vedem de ce ar fi ziua femeilor pe 8 martie? Nu o să ne luăm după tot felul de vichipediuţe care ne garantează că Organizaţia Naţiunilor Unite lua decizii imperative cu trei decenii înainte să se înfiinţeze, ci ne vom uita în surse certe. Sursa este, ca în cazul zilei de 1 Mai, una americană şi este legată de câştigarea unor drepturi pe care astăzi nici nu le mai vedem, dar atunci erau de avangardă. Şi tot ca prima zi din mai, 8 martie nu reprezintă nimic pentru societatea americană. Nici pentru occidentali nu înseamnă nimic, deşi ei sunt cei care au sărbătorit-o primii, la începutul secolului XX, dinainte de Primul Război Mondial, la scurt timp după ce nemţoaica Clara Zetkin şi colegii ei socialisto-comunişti au propus această sărbătoare. Nici după 1975, când ONU şi-a asumat declararea zilei de 8 martie ca sărbătoare a drepturilor femeii, nu s-au arătat prea interesaţi de ofertă. De fapt, cam toate aceste ţări nord-atlantice au câte o Zi a mamei, pusă într-o anumită duminică, şi respectată cu toată emoţia de mame şi născuţii lor.

După 22 de ani de la dispariţia restricţiilor comunisto-tiermondis-te ale regimului anterior, trăim 8 Martie cu o intensitate care o plasea-ză în cele mai populare tradiţii ale poporului român. Cu siguranţă o bătaie strică, dar o sărbătoare nu, mai spune românul, mai exact, mai cu perifrază, dar se pare că în cultura noastră am reţinut mai degrabă faza cu bătaia şi mai puţin pe cea cu sărbătoarea. De ziua lor internaţională, româncele au primit, în sfârşit, legea cu violenţa în familie. O aşteptau pe cea cu "violenţa domestică" dar legiuitorul s-a prins de calchierea englezească şi a considerat că violenţa domestică este la fel de sălbatică şi a zis-o mai pe româneşte, cu snopitul muierii, adică violenţa în familie. A fost nevoie să moară împuşcate două femei pentru ca acest cutremur să des-chidă sertarul de la Cotroceni unde zăcea legea şi dulapurile din secţiile de poliţie burduşite cu reclamaţii-strigăte de disperare pe care colegii criminalului nu le auzeau defel. Aşadar, doamnelor şi domnişoarelor, de ziua voastră cereţi cadou un Glock din noua generaţie, sunt suuu-perbe!

Este drept, de ziua lor sau de cea a mărţişorului, femeile române ar fi putut primi foarte bine o operă de artă sau un obiect frumos, nu neapărat preţios. Desigur, asta cere gust şi pricepere din partea celui care dăruieşte, or, bărbatul român, cum aude de artă, îi vine să scoată pistolul. Dacă de Mărţişor, Artmark ne-a oferit două licitaţii suculente şi delicioase, de 8 martie am fost lăsaţi pradă târgurilor şi a saloanelor de coafură şi tir. Dar nu este aşa, trei case de licitaţie, altele decât Artmark, au avut vânzări la margine lui februarie, special parcă pentru a ne oferi o şansă de a ne afirma în comerţul de artă. Nu-i aşa, băiatul ce aduce pictate flori, e iubit de două ori!

Vânzarea Gold-art din chiar 29 februarie a scos în evidenţă un posibil viitor artist emblemă al casei. Este vorba de Horia Bernea, şi alegerea nu este deloc rea. Este vorba despre unul dintre cei mai bine cotaţi oameni de cultură ai României postdecembriste, mai ales că Horia Bernea a fost şi a rămas un creator de excepţie, cu o formulă de receptare foarte bine conturată. Goldart a vândut, cu 20 de mii de euro, un excepţional "Interior de biserică" realizat chiar în ultimul an al comunismului, şi un "Deal înflorit" din 1975, cu 14 mii. Preţurile următoare sosesc la mare distanţă, la 8,5 mii de euro pentru un Balcic de Ghiaţă, în timp ce "Bărci la Brăila" de Tache Papatriandafil, unul dintre pictorii bisericuţei Stella Maris de la Balcic, s-a dat cu 600 de euro. Sub numele lui D(oboşariu) Florian, o scenă cu pescari trăgând de năvoade a plecat pentru un remarcabil 2,2 mii de euro. Chiar înaintea lui, un Alpar Baltazar cu case cică de mahala, s-a dat cu 1,5 mii. Cu lumină tăiată dur în culori tari pe scoarţa unui copac, o pictură de Oskar Nagy a plecat la 2,2 mii de euro. Tare şi la temă a fost o ţărăncuţă în pridvor de Iser, pastel cu guaşă pe hârtie vândut cu 2,5 mii de euro.

Emblematic pentru spiritul român de sărbătorire a femeii este ce s-a întâmplat la vârful licitaţiei Alis din 28 februarie. Adică, s-au găsit 20 de mii de lei - atenţie, nu mai e vorba de euro, s-a trecut la lei, în discuţie - pentru "La crâşmă" de Ipolit Strâmbu, fost Hipolit Strâmbulescu, aflat pe penultima poziţie, dar nimeni nu a scos măcar această sumă pentru un meşteşugit "Nud cu spatele" de George Catargi. Celelalte preţuri ale vânzării sunt 15 mii de lei pentru "Pescarul" de Nicolae Petres-cu-Mogoş, 5 mii pentru "Flori la fereastră" de Kimon Loghi, 4,6 mii pentru o delicată "Doamnă cu umbrelă", la umbra unui copac, de Nagy Vilmoş. O natură statică de Vasile Grigore, cel dispărut pe fondul unei bune prezenţe în licitaţii şi a unei aprecieri sincere, s-a dat cu 4 mii de lei. De asemenea, un deosebit "Nud şezând" în ceracolor şi color, de mari dimensiuni, de Elena Uţă Chelaru, a plecat pentru 1,4 mii lei.

Procentajul vânzărilor este mic şi în comparaţie cu cifrele de la Artmark conturează două lumi diferite, dar inexplicabile. Nici media nu poţi să o faci, pentru că aici nu funcţionează ideea de nivelare a extremelor, neştiindu-se care este regula şi care saltul din serie. Cu certitudine, însă, au rămas nevândute multe piese deosebite, la preţuri mult mai mici decât la cele la care au fost adjudecate aceleaşi semnături la Artmark.

Zăpada se duce chiar şi pe străzile umbroase ale sectoarelor unde primarii nu s-au atins de căderile din nori, cultivându-le doar pe cele personale şi pe cele cu efect electoral. 8 Martie încheie şi seria sărbătorilor de primăvară care seacă buzunarelor bărbaţilor. Aşadar, ne întoarcem la muncă, dragele noastre tovarăşe, iar bărbaţi adevăraţi, atenţie!, există lege, iar Preşedintele a spus că nici măcar ziaristele nu mai pot fi atinse cu altceva decât cu flori. Deci acum, când sunt atâtea flori, femeile devin de neatins.