Scrisoare deschisă Cartel Alfa: "Coaliţia pentru Dezvoltarea României face lobby pentru blocarea modificării legii 62"

Confederaţia Naţională Sindicală "Cartel ALFA" îşi exprimă public îngrijorarea faţă de presiunile pe care o structură de lobby a ambasadelor şi a capitalului internaţional le face asupra Parlamentului, pentru nemodificarea legii dialogului social, printr-o scrisoare deschisă trimisă Parlamentului României.

Scrisoarea susţine faptul că CDR nu este altceva decât un grup de presiune în interesul membrilor pentru promovarea propriilor afaceri, pentru menţinerea condiţiilor favorabile în vederea conservării sau maximizării profiturilor şi drepturile companiilor lor, în detrimentul drepturilor lucrătorilor din România. Printre membrii CDR se amintesc Consiliul Investitorilor Străini, Camerele de comerţ româno-germană, româno-britanică, franceză, americană (AmCham), ambasade.

Bogdan Iuliu Hossu, preşedintel Cartel Alfa a declarat: "Presiunile pe care această organizaţie le face asupra guvernelor şi Parlamentului României sunt strict în interes propriu, nu în interesul naţional, aşa cum pretinde. CDR are o structură incertă, unică la nivel internaţional, în care ambasadele sunt membri asociaţi împreună cu reprezentanţii marelui capital şi camere de comerţ bilaterale. Aceasta nu are statut de partener social în România."

În ceea ce priveşte "argumentele" CDR, sunt precizate următoarele:

Proiectul de modificare a Legii 62/2011 "riscă să aducă o perturbare suplimentară a pieţei muncii", Piaţa muncii din România este în ultimii ani profund dezechilibrată, relaţiile dintre lucrători şi angajatori în România fiind într-un dezechilibru major, tocmai ca efect al legislaţiei adoptate în 2011. Deşi România a avut ani la rând creştere economică spectaculoasă, lucrătorii au beneficiat de ea cel mai puţin: partea care revine muncii fiind la doar 36% din PIB, restul revenindu-i capitalului, invers faţă de distribuţia normală din Europa.

40% dintre români sunt consideraţi săraci, iar aproximativ jumătate dintre angajaţii din sectorul economic sunt salarizaţi la nivelul salariului minim, nivel care nu asigură nici jumătate din costurile necesare unui trai minim decent. Nivelul precar de salarizare şi condiţii de muncă afectează însă cea mai mare parte dintre lucrătorii din România şi situaţia se înrăutăţeşte de la an la an.

România are cel mai mare număr de accidente de muncă, în creştere, iar salarizarea precară conduce la perpetuarea subfinanţării bugetelor publice, ceea ce creează un cerc vicios care menţine România în subdezvoltare. Acest dezechilibru este creat de lipsa unor mecanisme funcţionale de reprezentare a lucrătorilor, prin limitarea dreptului la asociere şi acţiune colectivă şi prin blocarea negocierii colective.

Alt argument ar fi că: "prioritatea trebuie să fie găsirea de soluţii care să permită asigurarea stabilităţii şi păstrarea locurilor de muncă." Dacă se doreşte stabilitate şi predictibilitate, atunci atragem atenţia că ţările în care sistemul de relaţii industriale este solid, cu negocieri colective robuste şi contracte colective acoperitoare (ex. Germania, Danemarca), au făcut faţă mult mai bine crizelor economice, inclusiv celei provocate de noul coronavirus, fără să plaseze costurile crizei integral în sarcina lucrătorilor.

Următorul menţionează:"Discuţiile avute în trecut pe acest Proiect au dus la concluzia clară că este nevoie de timp," Sunt deja aproape zece ani de la modificarea abuzivă a legislaţiei muncii din 2011, fără niciun fel de dialog social, fără dezbatere, inclusiv fără a parcurge procedura parlamentară, pentru că a fost adoptată prin asumare a guvernului. Între timp, numeroase studii arată consecinţele negative ale acestei legislaţii, încălcarea convenţiilor OIM privind dreptul la asociere şi negociere colectivă, şi inclusiv Recomandările de ţară ale Comisiei UE includ în ultimii trei ani solicitarea de a modificare a legii dialogului social pentru a remedia dezechilibrele şi pentru a debloca negocierile colective. Doar privitor la actualul proiect legislativ au avut loc peste 30 de întâlniri în Parlament. În consecinţă, nu de timp este nevoie, ci de voinţă politică.

"Nu s-a ajuns la un consens între partenerii sociali" Pretextul lipsei de consens a fost folosit pentru a bloca orice propunere de modificare a cadrului legislativ din 2011 până în prezent. Principiul lipsei de consens nu poate fi folosit atunci când una dintre părţile care ar trebui să participe la realizarea consensului refuză sistematic acest lucru. Considerăm că trebuie aplicat principiul european potrivit cărora, dacă partenerii sociali refuză reglementarea prin acord bipartit a unei chestiuni, nu ajung la o înţelegere sau acest proces se prelungeşte nejustificat, atunci intervine legiuitorul, prin intermediul unei directive.

"Legea dialogului social să aibă loc ulterior corectării modului defectuos în care sunt definite în prezent sectoarele de activitate," Cele două lucruri sunt distincte. Chiar dacă sectoarele au nevoie de redefinire, acest proces se poate desfăşura în paralel sau ulterior modificării legii dialogului social. "Practica arată că acolo unde sectoarele sunt corect definite, există şi un dialog social eficient", mai precizează documentul CDR. Ne întrebăm care este acel sector, pentru că, de la modificarea legislaţiei din 2011 nu s-a mai încheiat niciun contract colectiv la nivel de sector de activitate, cu excepţia câtorva domenii bugetare. Prin ce este măsurată eficienţa dialogului social, dacă nu prin acordurile rezultate şi impactul lor? Or, acordurile colective semnate sunt extrem de puţine, majoritatea la nivel de companie, 85% dintre acestea nefiind de fapt rezultatul unei negocieri reale cu o organizaţie sindicală. În consecinţă, majoritatea acordurilor colective sunt nişte documente lipsite de conţinut care nu oferă niciun beneficiu lucrătorilor, în schimb îi împiedică să facă acţiuni colective şi "dau bine" în faţa finanţatorilor sau la rapoartele către companiile-mamă.

"Coaliţia pentru Dezvoltarea României consideră că unul dintre pilonii de bază ai competitivităţii economiei României îl constituie piaţa muncii". Este o afirmaţie corectă, iar în forma ei completă sună aşa: "competitivitatea economiei României o constituie piaţa muncii ieftină, intens exploatabilă, cu lucrători fără drepturi şi lipsiţi de protecţie"

Întrebarea pe care v-o adresăm dumneavoastră, în calitate de legiuitor, este următoarea: ne dorim ca România să rămână în continuare, pe termen lung, aceeaşi sursă de forţă de muncă ieftină şi lipsită de drepturi şi reprezentare; o forţă de muncă uşor de exploatat de către "investitori", care doar în mod ipocrit clamează interesul României, în mod real fiind interesaţi doar de maximizarea profiturilor şi beneficiilor proprii? Ne dorim în continuare ca România să rămână sursa de forţă de muncă ieftină pentru întreaga Europă, să avem copiii care cresc singuri, în condiţii de grave lipsuri afective, să avem lucrători care nu îşi permit din munca lor să se întreţină şi care se imbolnăvesc prematur?

Asociaţoa consideră că a ceda acestor presiuni din partea unor organizaţii de lobby care acţionează interesat şi a accepta şantajul acestora privind "păstrarea locurilor de muncă" - care n-are nicio legătură cu acest proiect de lege - înseamnă să se pună în mod oficial pecetea de "colonie" aplicată României.