"Sectorul de construcţii de la noi - sub dorinţe şi aşteptări"

(Interviu cu dr. Şerban Ţigănaş, preşedinte OAR şi secretar general UIA)

Reporter: Cum a evoluat piaţa arhitecţilor în ultimul an şi ce perspective are aceasta?

Şerban Ţigănaş: Nu se poate vorbi despre ultimul an, datele nefiind încă disponibile. Există un decalaj pentru analizele de piaţă. Recentul studiu realizat de IMAS la solicitarea OAR pentru evoluţia pieţei de arhitectură se închide cu 2016, dar tendinţele pot fi apreciate ca fiind în aceleaşi tendinţe pentru 2017. Piaţa de arhitectură s-a redresat după criză, dar nu a atins încă valorile de dinainte de aceasta. A cres­cut valoarea orei medii facturate de firmele de arhitectură cu circa 35%, ceea ce este substanţial, dar această valoare era foarte mică în anii 2012-2013, faţă de care comparăm. A crescut productivitatea salariaţilor din firmele de arhitectură, dar încă avem cea mai mică productivitate din sectorul industriilor creative. A crescut şi procentul din PIB ocupat de piaţa noastră, însă toate aceste creşteri, determinate de creşterile întregului sector al construcţiilor, s-au realizat faţă de valori iniţiale atât de mici, încât nu putem simţi situaţia actuală ca fiind satisfăcătoare.

Reporter: Ce probleme intâmpină arhitecţii şi cum ar putea să fie soluţionate acestea?

Şerban Ţigănaş: Dacă întrebaţi arhitecţii, aceştia vor răspunde, fără prea multă ezitare, că problemele lor sunt reprezentate de concurenţa neloială a propriilor confraţi, de dumpingul şi semnătura de complezenţă şi de uzurparea domeniului arhitecturii de profesionişti din domenii conexe, care, deşi nu au dreptul de a realiza proiectele de arhitectură, o fac, la calitate îndoielnică, pentru că au dezvoltat astfel de afaceri. De asemenea, confraţii mei vor remarca problemele pe care le crează administraţiile publice care ocultează procesele de avizare şi autorizare, în prea multe locuri, în fapt acolo unde există investiţii şi activitate. Dacă mă întrebaţi pe mine, aş pune accentul pe lipsa de aptitudini manageriale şi strategii active de marketing ale arhitecţilor, care, fiind obligatorii prin lege, nu au o atitudine pro-activă în piaţă. Soluţia acestei probleme este dezvoltarea profesională continuă care să ofere constant cunoştinţele necesare menţinerii în piaţă şi permanentei adaptări la profilul acesteia, alături de cunoştinţele tehnice în permanentă evoluţie.

Reporter: Care sunt lipsurile legis­lative ale sectorului?

Şerban Ţigănaş: Lipsurile legislative se constată în toate planurile, de la absenţa dreptului urban ca specie, întârzierea codificării de mult promise pentru amenajarea teritoriului, urbanism şi construcţii şi mai ales necorelări crase între mai toate textele legis­lative. Spre exemplu, există noţiuni simple dar frecvent utilizate care au definiţii sau moduri de calcul diferite în legi diferite, precum demisol, mansardă, arie desfăşurată, arie construită şi altele. Pentru un sector al construcţiilor performant, legile trebuie să fie clare şi suple, iar aplicarea lor de către funcţionari - uşoară. Altfel, tot ce se va putea specula se va specula, în interese financiare şi cu ajutorul avocaţilor calificaţi în acest sens. Cine este la cârma acestor procese de transformare legislativă în construcţii? Probabil încă un ministru meteoric.

Reporter: Având în vedere lipsa forţei de muncă din toate domeniile, cum se prezintă situaţia în arhitectură?

Şerban Ţigănaş: Forţa de muncă pentru arhitectură e neuniform repartizată. Arhitecţii caută zonele cu aglomerare de investiţii, centrele universitare şi preferă o concurenţă mai mare, care duce la competitivitate, decât o piaţă imatură. Sunt oraşe din România în care nu lucrează niciun arhitect şi aşa se şi prezintă realizările de acolo. Problema forţei de muncă este că e dificil de plătit în condiţiile nivelului pieţei şi această situaţie crează probleme.

Reporter: Care sunt tendinţele în domeniul arhitecturii?

Şerban Ţigănaş: Dacă vă referiţi la arhitectura din România, suntem încă departe de a avea maniere reperabile ca autohtone. Arhitecţii din România, în mare măsură se inspiră din ceea ce se practică în lume, dar asta nu se întâmplă numai la noi. Există birouri bune şi arhitecţi valoroşi, fără îndoială, dar în piaţă domină abordările comerciale sau chiar, pentru lucrările fără pretenţii, nu suntem străini de prost gust. Sunt foarte critic, dar asta este situaţia. Dacă privim partea plină a paharului, numărul lucrărilor expuse în expoziţiile cu premii de arhitectură este în oarecare creştere.

Reporter: Ce proiecte semnificative au fost demarate în acest an şi ce proiecte sunt anunţate în piaţă?

Şerban Ţigănaş: Eu nu ţin o astfel de evidenţă, care place revistelor de profil. Proiectele publice se cunosc, mai ales cele derulate prin Compania Naţională de Investiţii, iar cele private au, fiecare, gradul lor de confidenţialitate. Se aşteaptă, cam de mult timp, spitalele regionale, se construiesc multe locuinţe colective şi birouri. În zona în care trăiesc eu, Transilvania, pot afirma că se dezvoltă şi destul de multe proiecte industriale.

Reporter: Cum apreciaţi modul în care se construieşte în Capitală?

Şerban Ţigănaş: Dacă vă referiţi la rezultanta urbanistică a construirii, atitudinea faţă de patrimoniul de valoare şi starea spaţiului public, nu se construieşte în niciun caz prea bine în Bucureşti. Dacă vă referiţi la piaţă în mod discret, aici există, totuşi, clienţi dintre cei mai exigenţi din ţară. Aceştia primesc construcţii pe măsură, unele la nivel internaţional. Aceste exemple sunt însă ici şi colo, nu dau media pentru Capitală.

Reporter: Cum caracterizaţi evoluţia sectorului de construcţii de la noi?

Şerban Ţigănaş: Sub dorinţe şi aşteptări. Prea puţine reabilitări ale construcţiilor valoroase existente, mult sub media din Europa, mergându-se mult pe construcţii noi. Prea puţine construcţii sustenabile, cu performanţe energetice ridicate, inteligente, contemporane ca tehnologie şi concepţie.

Reporter: Cât de pregătiţi sunt arhitecţii români, comparativ cu cei din afară?

Şerban Ţigănaş: Unii sunt bine pregătiţi şi competitivi. Mulţi arhitecţi români lucrează pentru firme străine şi proiecte în lume, dar puţini au propriile lor proiecte la export. Probabil o anumită comoditate, o lipsă de calificare în afaceri sau altceva.

Reporter: Cum arată ţara noastră, comparativ cu statele europene, în ceea ce priveşte sectorul arhitecturii, în particular, dar şi cel al construcţiilor, în general?

Şerban Ţigănaş: România este foarte neomogenă din punct de vedere al stării mediului construit. În suferinţă se află construcţiile de patrimoniu, care stau mult mai prost decât în alte ţări, comparabile sau chiar mai sărace în bijuterii arhitecturale decât noi. Nu construim muzee, clădiri pentru spectacole, cultură în general, dar nici prea multe şcoli şi licee, spitale şi clinici sau locuinţe sociale şi cămine pentru vârstnici. Există însă o arhitectură mică, am putea spune comună ca pretenţii şi dimensiune, de multe ori foarte subtilă şi inovatoare. Nu e foarte vizibilă, nu e încă pe hărţi şi în ghiduri, dar ceea ce este mai interesant este efortul pe care îl fac unele oraşe pentru valorificarea spaţiului public prin reabilitare, adică pentru acele spaţii care ne interesează pe toţi, nu numai pe proprietari şi utilizatorii lor direcţi.

Arhitectura românească valoroasă trebuie promovată. Atunci, tot mai mulţi clienţi, investitori, administraţii publice vor deveni interesaţi de arhitec­tura bună. De asemenea, străinii ar putea fi interesaţi de performanţele noastre, ca arhitecţi, şi ne-ar acorda mai mult încrederea. Nu în ultimul rând, tocmai arhitecţii, văzând exemple de valoare, vor încerca să le ajungă sau chiar să le depăşească. Problema este că această promovare a arhitecturii nu poate fi făcută doar de arhitecţi, ea fiind în interesul tuturor. Statul român, administraţiile locale, chiar şi societatea civilă şi revistele de construcţii ar trebui să facă mai mult pentru arhitectura românească de valoare, care există. În realitate, când apare o lucrare nouă, de succes, politicienii au grijă să îşi lege numele de noua apariţie, dar şi să îl şteargă pe cel ar arhitectului, despre care crede, nejustificat, că îl concurează în vreun fel.

Reporter: Mulţumesc!

A consemnat Emilia Olescu

Interviu preluat din revista Bursa Construcţiilor