SEMNAL DE ALARMĂ AL SPECIALIŞTILOR Legea vânătorii ameninţă zeci de specii de păsări

Bunele intenţii nu produc întotdeauna efectele scontate. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul proiectelor de lege menite să reglementeze anumite activităţi. Societatea Ornitologică Română (SOR) îi solicită preşedintelui Klaus Iohannis să nu promulge modificările aduse Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006. Propunerea legislativă a fost adoptată pe 9 noiembrie de Camera Deputaţilor care este for decizional. Potrivit Societăţii Ornitologice Române: "Aproape toate formaţiunile politice au votat pentru aprobarea uneia dintre cele mai dăunătoare legi ale vânătorii care au existat vreodată în legislaţia românească. Actul normativ a fost adoptat cu 205 voturi «pentru», 57 «contra» şi 11 «abţineri». (...) Noua formă a legii prevede două modificări importante care, odată intrate în vigoare, vor avea efecte majore asupra biodiversităţii. Prima modificare vizează renunţarea la sistemul de cote de vânătoare anuale pentru speciile de păsări migratoare şi înlocuirea acestuia cu un număr maxim admis zilnic, din fiecare specie, pentru fiecare vânător. Cea de-a doua modificare vizează diminuarea timpului de stagiatură necesar dobândirii calităţii de vânător". Directorul executiv al SOR, Dan Hulea a vorbit despre efectele acestei legi:

"Pentru a determina în mod teoretic efectivele de păsări recoltate la care se poate ajunge, s-a înmulţit numărul de exemplare admise cu numărul de zile în care vânătoarea este permisă şi cu fondurile pe care era permisă recoltarea respectivei specii în sezoanele precedente. Calculele s-au realizat cu doar un vânător per fond de vânătoare pentru fiecare dintre speciile de păsări, iar mai jos sunt doar câteva exemple. Astfel, dacă în forma iniţială a legii, pentru specia gârliţa mare (Anser albifrons) exista o cotă anuală de circa 50.000 de indivizi, în noua formă adoptată de către Camera Deputaţilor această cotă anuală este înlocuită cu o cotă zilnică de 10 exemplare pentru fiecare vânător. În acest fel s-a estimat că pentru gârliţa mare într-un sezon de vânătoare în noua formă se poate ajunge teoretic la o cifră de 865.920 de exemplare recoltate, adică de peste 17 ori mai multe decât în forma iniţială a legii". Situaţia este la fel de îngrijorătoare şi pentru o specie cu un statut de conservare nefavorabil: turturica (Streptopelia turtur). Aceasta a înregistrat un declin accentuat în Europa în ultimele decenii, fapt pentru care a dobândit statutul de specie vulnerabilă atât la nivel european, cât şi global. Cota de vânătoare în sezoanele trecute era de aproximativ 40.000 de exemplare. În noua formulă, se poate ajunge la 900.000 de exemplare. Situaţia e similară şi pentru o specie care se poate confunda cu uşurinţă cu alte specii care nu sunt admise la vânătoare: ciocârlia de câmp (Alauda arvensis). Cota după vechiul mecanism era de circa 400.000 de exemplare ce pot fi colectate. În forma actuală se poate ajunge la 1.141.950 exemplare. Calculele estimative ale specialiştilor au rolul de a sublinia că aceste cote zilnice din noua lege propusă spre promulgare nu prevăd un număr maxim anual de păsări colectate, aşa cum era specificat în vechea Lege a vânătorii. Astfel, conform noilor reglementări, numărul anual de păsări vânate creşte exponenţial. În plus, nu există alte reglementări pentru aceste cote, cum ar fi numărul de zile în care se poate practica vânătoarea pentru o anumită specie.

SOR cere ca modificarea cotelor de vânătoare să se bazeze pe studii ştiinţifice. Motivul principal pentru care Societatea Ornitologică Română se opune sistemului de cote zilnice în ţara noastră este că acest sistem nu prevede o cotă maximă de recoltare pe sezon, ci este o funcţie matematică deschisă care depinde doar de numărul de vânători din teren. De asemenea, cotele propuse nu provin din studii ştiinţifice care să ia în calcul impactul lor pentru populaţiile speciilor cinegetice şi nici din studiile care sunt cerute (OUG 57/2007, anexa 8) pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări. A doua modificare importantă adusă de noua Lege a vânătorii este reducerea perioadei de stagiu pentru obţinerea permisului de vânător, de la un an la şase luni. În ultimii ani, SOR a atras atenţia în repetate rânduri că o astfel de prevedere reprezintă un factor suplimentar de pericol atât pentru speciile protejate, cât şi pentru speciile admise la vânătoare.