SFATURI ENORME Oportunităţi minunate pentru gafe în investiţii

Niciodată nu vom mai întâlni o perioadă atât de potrivită pentru mari greşeli în investiţii, cum este perioada de acum a crizei.

Din momentul de hocus-pocus, când titlurile de stat, considerate de "risc zero", s-au ridicat chiar şi la cota de risc de 98%, totul a devenit posibil - investiţiile cele mai sigure s-au dovedit investiţiile cele mai cretine.

Statele şi-au pierdut credibilitatea, băncile şi-au pierdut credibilitatea, banii şi-au pierdut credibilitatea.

Banii?!

Să n-ai bani e rău.

Dar să ai bani, e înspăimântător!

În ce să ne băgăm banii?

Dumneavoastră, cititorii, sunt sigur că m-aţi pupa, dacă v-aş spune unde să vă băgaţi banii.

Şi, pe Legea mea!, am s-o şi fac până la urmă, într-un fel sau altul, am s-o spun chiar dacă n-o spun.

• PATRU PRINCIPII

Mai întâi, trebuie să vă arăt cât preţ să puneţi pe astfel de sfaturi, precum cele pe care le doriţi.

Primul principiu: "Să nu credeţi ce citiţi aici".

Al doilea principiu: "Să nu credeţi ce citiţi oriunde" (deja, puteţi observa cât de corect este primul principiu, pentru că el este conţinut în al doilea principiu şi, deci, nu era necesar, deci nu trebuie să-l credeţi, adică primul principiu este foarte exact în ceea ce spune).

Al treilea principiu: "Să nu credeţi ce spune Mark Mobius".

Ce faaace?!

Am scris aşa ceva?!

Vai!, dar cum se poate?!

Nu contează, se plombează.

Citiţi-l şi pe următorul!

Al patrulea principiu: "Nu contează Mark Mobius, aici, că era doar un exemplu, ci contează să nu credeţi niciun Guru, niciun magician al finanSelor (sic!), nicio legendă a pieţei, indiferent că-l cheamă Soros, Buffett, Yahoof, Googleplex, Standard & Sărac sau Fici/Plici".

O să mă întrebaţi: "De ce atâta neîncredere?".

Şi am să ridic din umeri: "Iaca-şa!"

Ei cu vorbele, voi cu banii; dacă vă place să vă daţi banii pe vorbe, n-aveţi decât.

E finanSa (sic!) voastră, faceţi ce vreţi cu ea.

Dar, o "legendă a pieţei" nu face doi bani, dacă piaţa nu există.

Iar pieţele sunt ferfeliţă.

• CE SPUNE LEGENDARUL MARK MOBIUS

Unu - spune că pieţele emergente o duc mai bine ca pieţele dezvoltate şi că, deci, să vă băgaţi o treime din bani în acţiuni din pieţe emergente.

Doi - spune că în Ziua A Treia, Dumnezeu a făcut mărfurile şi a văzut că mărfurile-s bune, în special oţelul şi petrolul şi că, deci, să vă băgaţi banii fie în mărfuri, fie în acţiuni ale companiilor implicate.

Trei - spune că, până la urmă, Europa o să-şi rezolve criza şi că bine că a făcut EFSFul şi vehiculul special, cu care se rezolvă totul şi nici Statele Unite n-or să intre într-o recesiune care va dura (minimum) zece ani.

Patru - nu ştiu dacă e bine să spun că spune că India necesită o corecţie că are preţuri prea umflate, pentru că, din cauza unei afirmaţii asemănătoare în Turcia, cenevemeul turcesc a declanşat o anchetă, sub suspiciunea că Mark Mobius le manipulează piaţa.

Cinci - pe scurt, spune "Este momentul investiţiilor".

Trebuie să recunosc că Mark Mobius dă sfaturi relativ rezonabile şi că le argumentează rezonabil, ceea ce este foarte rezonabil (ultima tâmpenie pe care aţi putea-o face, ar fi să urmaţi un sfat neargumentat, numai şi numai pentru că sfatul vine de la Guru).

Problema este că argumentele rezonabile ale lui Mobius declanşează contraargumente isterice.

• CONTRAARGUMENTE ISTERICE

Unu - pieţele emergente sunt legate, prin comerţ, cu pieţele dezvoltate, aşa că nu se va ajunge niciodată la minunea ca oaia să mânce lupul, ci lupul jigărit nu va mai mânca o oaie grasă, ci o schiloadă.

Dar Mobius are dreptate, statisticile de creştere economică a pieţelor emergente sunt K lumea şi ideea că guvernele pieţelor emergente ar escamota statisticile ne este complet străină, pe principiul civilizat al prezumţiei de nevinovăţie, care a fost validat cu succes de Arthur Andersen, în cazul Enron, Guvernul Franţei în statisticile oficiale şi de Guvernul Greciei (ca să nu pomenesc decât de cazurile cunoscute şi celebre, fără să mai menţionez conflictele deschise dintre Guverne şi agenţiile de rating, care nu se retrogradează niciodată pe sine, orice idioţenie ar zice).

Doi - oţelul?!, haida de!, (parcă oţelul folosea la automobile, iar ultimul tip de automobil este "eco", cel inventat de Fred şi Barney, cu componente, exclusiv, din piatră şi bio); petrolul?!, haida de!, ai mata firul scurt cu Washingtonul să afli în ce zi îi vor intra beţe-n fund lui Gaddafi?; mărfuri, în general, ok, mărfuri şi acţiunile societăţilor implicate în mărfuri - dar comerţul, însuşi, nu este afectat de austeritate?, de represiunea financiară care însoţeşte criza?, de regimul imposibil la care a ajuns relaţia cu banca?, de restructurarea furnizorilor şi de şantajul partenerilor?; de războiul valutar China - SUA a auzit cineva?, pentru că Mobius nu a auzit, declarând: "China şi Statele Unite au o relaţie foarte simbiotică, care nu va intra în declin prea curând."

Bine, mărfurile sunt o bună variantă, pe seceta asta, Mobius are dreptate.

Sau, măcar, nu-i cea mai rea variantă, în caz de faliment, rămâi cu un tren de varză, le pui la butoi şi le vinzi până ieşim din recesiune.

Trei - ah, abia aşteptam să ajung la trei!, cum?, este cineva pe Pământ care ştie cum se va termina problema Europei?! - e delicios! - da!, este Mark Mobius, preşedintele Galaxiei!, el spune că Merkel şi Sarkozy nu-i dau bani Greciei , numai şi numai ca s-o disciplineze şi înţeleg că aşa şi cu Italia, deci şi cu ...aoleu!, cu Franţa! (asta-i puţin ciudată, Sarkozy nu-şi dă bani ca să se autodisciplineze - cred că Mobius nu s-a gândit chiar atât de departe); deci, de fapt, Eurogroupul lui Junker lucrează degeaba zi şi noapte, ar trebui să ia o pauză şi să privească la zâmbetul senin, atoateştiutor al preşedintelui Galaxiei: "Doi firfirici din China şi gata!, Europa-i rezolvată".

Mă rog, are mai mică importanţă că cei doi firfirici China trebuie să-i ia din Statele Unite, iar Statele Unite nu vor avea timp să tipărească milimicrofirfiricii ca să adune doi firfirici, pentru că ritmul inflaţiei îi va exceda pe muncitorii tipografi care vor trebui şi ei să mănânce, în pauza de prânz.

Însă, Mobius are dreptate, China poate salva Europa, dacă i-ar da banii necesari, (atenţie!, formularea asta este de necontrazis, pentru că-i o tautologie).

Dar realitatea o contrazice - China nu vrea să salveze Europa (cel puţin, până acum).

Apoi, de fapt, nu ştim dacă China are banii "necesari" şi nu ştim, de fapt, câţi bani sunt "necesari" şi nu ştim, de fapt, pentru ce sunt "necesari" în mod concret, în schimb, ştim că, de fapt, China vrea, în mod concret, porturi, aeroporturi, gări şi conducte din Europa şi că, de fapt, vrea să nu mai fie supusă sancţiunilor că-şi devalorizează yuanul şi da, vrea să se vorbească frumos de ea, pentru că, de fapt, vrea să aibă controlul în FMI, adică, acel FMI în al cărui vehicul special chinezii au sugerat că ar pune eventualii bani care să ajungă în vehiculul special al EFSFului binecuvântat de Mark Mobius ca fiind soluţia Europei, puţin înainte să apară contestaţia care susţine că vehiculul special al FMI (însuşi!) este ilegal (fără să mai evaluăm controversele din jurul vehiculului special al EFSF).

Nimicuri.

Important este să reţinem că, oricum, criza Europei se va rezolva.

Patru - "passons", cum ar spune Vîntu, peste patru trecem, pentru că manipularea de piaţă este greu de dovedit oriunde, nu numai în România.

• CINCI, (ADICĂ "ŞASE!, FUGIŢI!")

Cinci - această propoziţie "Este momentul investiţiilor" este un citat de acum 82 de ani.

Ideea a fost lansată cu şapte ani înainte să se fi născut Mark Mobius - Yul Brynnerul Wall Streetului.

La 30 octombrie 1929, "New York Herald Tribune" a publicat opinia analistului de piaţă R.W. McNeel: "Acesta este momentul pentru a cumpăra acţiuni".

Ştiţi ce zi a săptămânii a fost acel 30 octombrie?

Joi.

Cu o zi înainte, fusese miercuri.

Nu oricare miercuri.

Fusese Miercurea Neagră.

Wall Street-ul se prăbuşise.

După acea zi, întreaga lume a intrat în ceea ce s-a numit "Marea Depresiune", care a ţinut doisprezece ani şi s-a vărsat în Al Doilea Război Mondial, ca să i se piardă urma.

Ei bine, a doua zi după Miercurea Neagră, "New York Herald Tribune" a găsit cu cale să-şi sfătuiască cititorii să cumpere acţiuni.

Că-i oportun.

Sunt ieftine.

Toţi cei care au avut acţiuni din acea zi, şi-au văzut viaţa trecând, până să-şi mai recupereze banii.

• ESTE SAU NU ESTE UN ARMAGHEDON FINANCIAR?

În realitate, problema nu este că predicţia n-ar fi corectă - aşa este, prăbuşirea cotaţiilor creează oportunităţi la care poţi visa ani întregi, cum a afirmat recent un broker, la BBC.

Adevărata problemă este să poţi da un răspuns corect la întrebarea: "Este, acesta, Armaghedonul finanaciar?"

Toate opiniile lui Mark Mobius sunt corecte, (în pofida pamfletului meu), dacă şi numai dacă, această criză nu este un Armaghedon.

Mark Mobius spune că nu crede că ăsta este un Armaghedon.

Warren Buffett spune şi el că ăsta nu-i Armaghedonul, ba chiar bagă câteva zeci de miliarde de dolari în companii de pe NYSE, ca să dea puterea exemplului (gurile rele afirmă că şi-a băgat banii în companii asupra cărora, eventual, ar avea o înţelegere cu Obama să le salveze statul, dacă va fi cazul - adică, o manipulare criminală).

Poate cineva să ştie că ăsta nu-i Armaghedonul financiar?

Eu, unul, nu cred că există cineva care să poată da o predicţie onestă, pe acest subiect.

Din această cauză, nu cred în nicio legendă a pieţei.

Puneţi-vă întrebarea: "Este acesta un Armaghedon financiar, sau nu este?"

Daţi-vă un răspuns la această întrebare şi abia după aceea căutaţi-vă oportunităţile de investiţii.

Până nu aveţi răspunsul, nu investiţi.

Sau faceţi ce vreţi - este finanSa (sic!) voastră.

Puteţi, însă, specula.

De pildă, în cele două ore care au trecut de la anunţul că S&P va reduce ratingul Franţei şi până când S&P a comunicat că a fost o eroare în socoteli (de vreo 50 de miliarde de euro), aţi fi făcut bani frumoşi, cumpărând acţiuni franţuzeşti.

Pentru speculaţii, urmăriţi ştirile.

Analiza fundamentală îşi mai are rostul, numai dacă credeţi că acesta nu este Armaghedonul.