Pentru oprirea fenomenului de deşertificare din sudul ţării, în primăvara şi toamna acestui an, în judeţul Dolj, autorităţile vor împăduri 750 de hectare de teren degradat şi inapt pentru producţia agricolă. Costul materialului săditor pentru în-fiin-ţarea unui hectar de pădure se ridică la 7,5 milioane de lei, bani care, potrivit conducerii Consiliului Judeţean, trebuie achitaţi din bugetul localităţilor pe raza cărora se fac împăduriri.
În ultimii 50 de ani fondul forestier al judeţului a scăzut dras-tic, iar tăierea a zeci de mii de hectare de pădure din sudul ţării, pentru transformarea respectivelor suprafeţe în terenuri agricole, este principala cauză a deşertificării sudului judeţului şi a apariţiei nisipurilor miş-cătoare. Dragoş Ignat, şeful Biroului Fond Forestier din cadrul Direcţiei Silvice Dolj, a declarat că, în anii '60 - '70, în zona localităţilor Sadova - Corabia (sudul judeţelor Dolj şi Olt) au fost tăiate aproape 25.000 hectare de pădure de salcîm şi plop pentru construirea de sisteme de irigaţii şi pentru redarea terenului agriculturii, iar după 1989, procesul de tăiere haotică a pădurii a continuat, uneori cu concursul celor care ar fi trebuit să-i asigure securitatea. În prezent, în Dolj, în zona Calafat - Desa, suprafaţa nisipurilor mişcătoare depă-şeş-te 3.000 de hectare şi, deşi există programe de împădurire, înfiinţarea perdelelor de protec-ţie este aproape imposibil de realizat pe aceste terenuri cu aspect de deşert, care se află în proprietatea privată a localnicilor şi a căror suprafaţă creşte de la an la an.
În anul 2002, prin Agenţia Domeniilor Statului, în judeţul Dolj, 2.205 hectare de terenuri degradate din localităţile Măceşu, Dăbuleni şi Sadova au trecut în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor fiind declanşate lucrările de împădurire pe o suprafaţă de 730 hectare. Însă seceta prelungită din această vară a afectat nu numai culturile agricole din judeţ, ci şi pădurile de puiet (aproximativ 300 de hectare împădurite cu salcîm uscîndu-se în totalitate)".
În afara defrişărilor, în sudul Olteniei prin îndiguirea Dunării şi formarea canalelor de desecare au fost desfiinţate aproximativ o sută de mii de hectare de luciu de apă (lacuri şi bălţi) care favorizau evapotranspiraţia în perioada de vară. Din această cauză, în zonă a dis-părut un vînt specific cunoscut sub denumirea de Băltăreţul, care aducea ploaia.