Staţie către nicăieri

Peste drum de blocul în care stau este o staţie de autobuz. Una, la prima vedere, normală. Are două băncuţe şi un acoperiş. Când mă uit pe geam văd lume în staţie sau pe bănci. Problema este că niciodată în ultimii ani acolo nu a oprit un autobuz. Dar ce spun eu? Nici unul nu are traseul pe acolo. Nici măcar prin apropiere.

Este clar ce s-a întâmplat. Cartierul este al unui "dezvoltator" din aceştia care au umplut Capitala şi împrejurimile cu blocuri din beton. La prima vedere este mai bine decât în cartierele "comuniste". Apartamentele costă considerabil mai mult, dar străzile sunt destul de curate şi locul pare aranjat. Spun "pare" pentru că, odată ce trăieşti aici, realizezi că tot "la bloc" stai, cu tot ce înseamnă asta... Staţia a fost făcută pentru a lua ochii celor care veneau să viziteze. Ţi se spunea că "urmează să". Să vină autobuzul, să se facă un drum de acces, să se facă şcoală etc. Ani de zile după ce naivii au cumpărat, prin staţie nu a trecut nici un autobuz, niciodată.

Am realizat că acesta este un mod de operare în România. Iată exemplul pistelor de biciclete. În ultimii ani primăriile au aruncat cu bani. Problema este că aceste piste sunt, cele mai multe, riscante sau de-a dreptul inutilizabile. Sunt trasate pe trotuar sau muşcând din carosabil, ori maşinile parchează peste ele. Nu îmi imaginez ce biciclist ar folosi aşa ceva.

Citeam zilele trecute o ştire. Se pare că pe timpul pandemiei s-au făcut "spitale modulare", într-un fel de containere. S-au cheltuit zeci de milioane de euro pe patru asemenea spitale. Toate sunt acum închise cu cheia. Unul dintre ele nu a fost deschis nici măcar o zi.

La ce folosesc asemenea investiţii de faţadă? Evident, din punct de vedere economic, la sifonarea banului public. Dar suntem obişnuiţi cu asta. Mai îngrijorător e altceva: instituţiile statului şi politicienii au devenit experţi în folosirea acestor tactici. Care le umplu buzunarele.

Dar mai este ceva. Instituţiile-paravan mai servesc şi la înşelarea sistematică a publicului. Faci ceva ca să "bifezi" o rubrică, pentru a pretinde că ceva există şi funcţionează. În realitate...

Iată de pildă instituţia numită Avocatul Poporului. Era o vreme, acum circa cincisprezece ani, când mai ştiam cine ocupă această funcţie. (Că o exercita bine sau rău, asta e altă problemă). De câţiva ani încoace însă Avocatul Poporului este doar o "bifă". Nu face mai nimic, nu zice mai nimic - pariez că cei mai mulţi români nici nu ştiu cine ocupă funcţia şi nici măcar că mai există.

Uneori staţia fără autobuze este un om singur, în costum. Cetăţeanul stă acolo şi încasează salariul. Bănuiesc că mai semnează ceva hârtii. Cam atât. Iată cazul lui Bogdan-Gruia Ivan. Cum? Nu ştiţi cine este? Nu l-aţi văzut vreodată?

Curios, pentru că cetăţeanul Bogdan-Gruia Ivan este ditamai ministru în Guvernul României. Este ministrul "Cercetării, Inovării şi Digitalizării". Cum cercetarea este pe butuci în ţara aceasta, bănuiesc că domnul Ivan nu pierde nici un minut cu chestiunea asta. Atunci ce face? "Digitalizează"? "Inovează"?

Aţi auzit de domnul Adrian-Ioan Veştea? Probabil nici 1 la sută dintre români. Curios, pentru că şi domnia-sa este mare ministru. Mult mai mare decât domnul Ivan. Este ministrul "Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei". Mai mult nu ştim despre el, aşa că dau cuvântul lui Nae Caţavencu: "Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face de loc în ţara noastră!" (Aplauze).

Adesea, în regimul socialist, hârtiile funcţionează în acest fel. Sunt doar nişte butoane pe care apeşi să se deschidă o uşă, dar ele nu acoperă nimic, nu au nici o substanţă. Iată-l pe domnul Ovidiu-Nicolae Gheorghe. Habar nu aveţi cine este? Ce contează? am stabilit deja. Dânsul este unul dintre numeroşii secretar de stat în subordinea lui Marcel Ciolacu. Stau de un sfert de oră şi mă uit în CV-ul său, dar nu înţeleg carevasăzică ce logică are. Poate mă ajutaţi. Omul a făcut prima facultate între 1996 şi 2001. Cinci ani? În fine... La Academia de Poliţie. Dar diploma zice că e în... Studii Juridice. Nu am idee cum o "academie" de Poliţie dă licenţe în Drept, dar să trecem. După aceea face... Managementul afacerilor agroalimentare la ASE Bucureşti. Ce legătură este între cele două domenii? Cum a fost posibil să fie admis? Eu pot fi admis la master de "agroalimentare" cu o licenţă în Filozofie? Suntem ţara tuturor posibilităţilor, aşa că să îi acordăm credit domnului Gheorghe. Nu e puţin lucru ca după un master în "agroaliamentare" să fii numit secretar de stat la Guvern. Cine spune că Prim-ministrul nu îi încurajează pe tinerii studioşi?

Încheiem în glorie. De câţiva ani, guvernanţii ne asigură că acoperă ţara de autostrăzi. Ceva-ceva au reuşit. Podul de la Brăila abia se ţine în şuruburi. Şantiere sunt peste tot. Problema este că... multe şantiere nu duc nicăieri. Centura Bucureştilor este făcută (acolo unde e făcută) şi din bucăţi pe care nu se circulă. Cu anii... Bănuiesc că putem instala şi nişte staţii de autobuz. Linia zero, peron pe partea Stângă.