SUPLIMENT EDUCAŢIA - VIRUSUL TRIMIS LA COLŢ Educaţia, între online şi pandemie

Oceanul învolburat al crizei sanitare a fost traversat, cu destule pierderi, de barca fragilă a educaţiei. Au existat momente de tensiune maximă, de lipsă de speranţă, dar în cele din urmă s-a ajuns la liman. Un întreg an şcolar s-a desfăşurat în condiţii speciale de pandemie. Nu a fost uşor, iar acest lucru l-au simţit cel mai bine principalii actori: profesorii, elevii şi părinţii acestora. S-au cumpărat tablete, telefoane, laptopuri, internetul a ajuns uneori şi în cătune izolate, profesorii s-au specializat din mers, dar un lucru este susţinut de toată lumea - şcoala nu se poate face exclusiv online, şi-ar pierde mult din consistenţă şi din rol. Cursurile online pot fi utile în momente de criză sau în cazul unor elevi/studenţi cu nevoi speciale sau care locuiesc în zone izolate, dar prezenţa fizică, interacţiunea umană sunt foarte importante pentru întregul proces de educaţie. Pandemia a creat probleme, dar, dacă ne uităm la partea plină a paharului, nu putem să nu remarcăm faptul că în universităţi, licee, şcoli generale s-au dat examene, s-a încheiat situaţia şcolară a elevilor, s-au organizat sesiuni de admitere, de licenţă, activitatea şi-a urmat cursul firesc într-o perioadă nefireas­că. Acest an ne-a demonstrat că avem soluţii pentru a depăşi un obstacol de acest fel. Educaţia digitală poate juca un rol important în anumite situaţii şi poate oferi instrumente educaţionale foarte utile pentru toată lumea.

În paginile acestui supliment am încercat să luăm pulsul oamneilor care au legătură cu educaţia şi am obţinut multe răspunsuri demne de luat în seamă de cei care conduc învăţământul şi ţara. Autorităţile au promovat anul, dar există numeroase voci care vorbesc de "restanţe", atât în ceea ce priveşte ajutoarele promise, cât şi în privinţa capacităţii rapide de reacţie. Sindicaliştii vorbesc de nemulţumirile colegilor, care au fost obligaţi să-şi facă meseria, în cele mai multe cazuri, fără o susţinere reală din partea autorităţilor. Specialiştii în educaţie au observat, însă, şi o situaţie interesantă generată de pandemie: părinţii au fost nevoiţi să interacţioneze mai mult cu copiii, care şi-au desfăşurat aproape toată activitatea de acasă, în timp ce profesorii au fost nevoiţi să accepte că există şi alte noi modalităţi de a interacţiona cu elevul. Se poate vorbi de o redes­coperire forţată.

Proiectul "România educată" a fost şi el lansat "la apă" şi aşteptările sunt la fel de mari precum promisiunile. Se vorbeşte, din nou, de reformă, dar de 30 de ani se tot vorbeşte. Clasa politică este somată să înţeleagă faptul că investiţia în sistemul de învăţământ este prioritară şi că nu se poate merge înainte cu vorbe goale şi jumătăţi de măsură.

Educaţia asigură viitorul unei naţiuni şi pentru viitor e bine să acţionăm în prezent.