SUPLIMENT RSM Digitalizarea: o necesitate a noii economii româneşti

Digitalizarea şi inovaţia reprezintă o componentă importantă a strategiei RSM de câţiva ani deja; am investit în ele în 2020 şi vom continua să o facem şi în 2021, iar focusul nostru va fi pus pe procesele de lucru interne şi pe experienţa clienţilor noştri. Înainte de 2020, digitalizarea promitea numeroase oportunităţi şi beneficii: de la optimizări de procese, la creşteri ale productivităţii şi reduceri de costuri. Era un deziderat pentru companii şi datorită emergenţei unei noi generaţii de utilizatori şi cumpărători, cu comportamente diferite de ale predecesorilor, cu o preferinţă clară spre experienţe digitale. Dar, în contextul actual, pare că va deveni un sine-qua-non al businessului, pentru că economiei digitale i s-a alăturat acum o economie a distanţării (low touch economy). Dacă în stare de urgenţă supravieţuirea multor afaceri a depins de capacitatea lor de a trece rapid către soluţii digitale, în perioada următoare companiile vor continua să aibă nevoie să se întâlnească mai uşor şi mai repede cu clienţii lor, şi cu cât mai puţină interacţiune fizică.

• Dacă vrei să digitalizezi, este vital să poţi implementa, testa şi ajusta rapid

La începutul acestui an, aş fi spus că următoarele trei aspecte sunt esenţiale pentru digitalizare: să lucrezi cu experţi din domeniu, să aloci bugetul necesar şi să ai răbdare. Între timp, însă, realitatea noastră s-a schimbat considerabil, iar astăzi aş spune că, pe locul al treilea, trebuie să stea agilitatea. Dacă vrei să digitalizezi, este vital să poţi imple­menta, testa şi ajusta rapid.

În primul rând, trebuie să lucrezi cu experţi specializaţi în digitalizare, fie că vorbim de consultanţi externi sau de angajaţi ai companiei - nu doar pentru că soluţiile sunt tehnice şi cer expertiză, ci mai ales pentru că o transformare digitală implementată cu succes trebuie să pornească de la strategie. Digitalizarea de dragul digitalizării nu aduce rezultate - dimpotrivă, generează costuri cu un ROI (return on investment) mic sau inexistent. Un astfel de demers trebuie să aibă o miză reală: să rezolve provocări cu care un business se confruntă sau să servească nevoile neadresate ale unei categorii de public. În egală măsură, este nevoie şi de experţi în schimbare şi dezvoltare organizaţională, pentru că digitalizarea este un proces de schimbare care are impact major asupra angajaţilor. Aş spune chiar că succesul unui proiect de digitalizare depinde de oameni şi procese mai mult decât de tehnologie. Noi am făcut din asta un vector al culturii noastre organizaţionale - anume, ne implicăm echipele în procesele de transformare internă care le vizează şi le afectează, ca schim­barea să fie dezvoltată cu aportul lor.

La fel de important este să aloci bugetul necesar - digitalizarea costă, iar companiile ar trebui să dispună de un buget dedicat care să includă nu doar costurile de achiziţie pentru hardware şi software, ci şi costul serviciilor de implementare şi mentenanţă a acestora. În sfârşit, să poţi să implementezi, să testezi şi să ajustezi rapid este esenţial pentru că acesta este ritmul schimbării astăzi - iar organizaţiile trebuie să propună soluţii la fel de rapid. Iar contextul actual chiar încurajează o astfel de abordare.

Va fi în continuare nevoie de răbdare, dar mai degrabă din perspectiva factorului uman - ca orice altă schimbare, digitalizarea crează angoase şi nesiguranţă; frica dispariţiei locurilor de muncă ca urmare a automatizării este reală. Sigur că presiunea este alimentată şi de reprezentările din media: se comunică des despre tipurile de muncă ce vor dispărea în viitor. Cu câteva zile în urmă am văzut că raport Future of Jobs 2020 al World Economic Forum plasează industria noastră pe locul al doilea în topul meseriilor ce vor deveni redundante ca urmare a automatizării. Nu este o noutate pentru noi - lucrăm într-un domeniu care a fost şi va continua să fie transformat de noua revoluţie industrială. Dar este o presiune.

Pe de altă parte, se vorbeşte prea puţin despre cum digitalizarea şi automatizarea îmbunătăţesc modul în care muncim, pentru că înlocuiesc operaţiunile repetitive care, în fond, nici nu mai prezintă interes pentru majoritatea angajaţilor. Sunt transformări care ne ajută să obţinem eficienţă, productivitate şi o reducere a erorilor - iar toate aceste câştiguri se reflectă în indicatorii de performanţă şi la nivel de reputaţie şi brand. Automatizarea ne salvează timp pe care putem, astfel, să îl folosim pentru acele taskuri imprevizibile, complexe, care necesită gândire creativă, gândire strategică şi empatie.

Cred că digitalizarea va avea impact asupra tuturor categoriilor de activităţi, dar va şi crea noi locuri de muncă pentru angajaţii curenţi şi pentru generaţiile viitoare. În profesia contabilă, de exemplu, digitalizarea va facilita o schimbare de paradigmă, pentru că va permite ca focusul profesionistului să se mute şi mai mult dinspre gestiune de date înspre analiză şi consultanţă - contabilitatea lucrează cu un volum mare de date, iar acestea trebuie valorificate, pentru că pot să ajute companiile să descopere oportunităţi, să evite riscuri şi, mai ales, să ia decizii bazate pe date (data driven decision making). O schimbare de paradigmă va genera şi o schimbare a joburilor din companie în următorii cinci ani; abilităţile profesionale ce vor defini viitorul muncii nu vor mai fi legate exclusiv de domeniu, dimpotrivă, vor fi inter-disciplinare. Iar rolul nostru, al liderilor din organizaţii, este să gândim strategii de dez­voltare pro­fesională care să faciliteze asimi­larea de noi skilluri şi trans­formarea joburilor în paralel cu digitalizarea pro­ceselor.

Trăim un prezent foarte interesant şi copleşitor - schimbarea era deja foarte accelerată, dar pandemia a accentuat şi mai mult acest ritm; mi se pare interesant că, în loc să sufere un fel de şoc al viitorului, cum bine îl numea Toffler, organizaţiile au arătat mai degrabă rezilienţă, şi au căutat să se adapteze rapid, ba chiar să identifice oportunităţi emergente. Sunt companii de toate dimensiunile care au reuşit să digitalizeze în două trimestre ce plănuiau să digitalizeze în 2-3 ani - un exemplu bun în acest sens este telemedicina. Numărul de oameni care au adoptat soluţii digitale pentru prima dată a crescut şi el atât de mult, încât curba de adopţie cu care eram obişnuiţi s-a distorsionat. Suntem rezilienţi. Cândva, la începutul acestei luni, compania Interbrand publica un documentar menit să reflecte schimbările rapide generate de pandemie şi modul în care ele au afectat organizaţiile, şi declarau la final că deceniul care urmează este o decadă a posibilităţilor. Eu rezonez foarte bine cu aceas­tă propunere - cred că, în ciuda obstacolelor vizibile sau previzionate, trebuie să ne uităm la ambiguitatea şi la volatilitatea lumii în care trăim printr-o lentilă a posibilităţilor.