Ţara măcelarilor de porci

Chiar şi după standardele extrem de scăzute ale socialiştilor, declaraţia actualului aşa-zis ministru al Agriculturii este inacceptabilă. La sacrificarea porcilor, a spus el, este "ca la Auschwitz". Omori într-o parte, arzi cadavrele în cealaltă. Iar ca şi cum asta nu a fost de ajuns, a mai adăugat ceva încă şi mai oribil. A afirmat că bieţii doctori au... aceleaşi probleme de organizare... "E multă suferinţă umană!". Referinţa este la cei care se ocupă cu omorâtul şi cu arsul, nu la victime!

Alţii au zburat din viaţa publică pentru mult mai puţin. Aşa-zisul minis­tru continuă. Este o ilustrare a dezastrului numit Partidul Social-Democrat în anul Domnului 2018.

Explicaţia o vede şi un orb. Liviu Nicolae Dragnea, un infractor din Teleorman care a ajuns să controleze acest "partid" (folosesc ghilimelele pentru că acesta este, în realitate, un grup de interese fără o ideologie anume), are nevoie de marionete. Şi le-a găsit între disperaţii de înavuţire. Ce carieră ar fi avut acest Daea într-o societate normală?

Sau ce carieră ar fi avut această Viorica Dăncilă? Cu probleme grave de şcolarizare elementară, femeia pare absolut imună la orice simţ al ridicolului. Ultima declaraţie aiuritoare (la cea­sul când scriu aceste rânduri) este aceea din Muntenegru. A reuşit să îl facă şi pe Dăscălescu să pară un intelectual sofisticat.

Dacă ne gândim bine, chiar şi LN Dragnea, ce meserie are? Ştiu, ar fi acum "Cu voia Electoratului, Şef al Camerei Deputaţilor, Jupân de Teleorman şi Stăpânitor al întregului ţinut până la Marea cea Mare". Dar acestea nu sunt meserii. Se pare că demult, acum câteva decenii, ar fi lucrat la o autobază. Dacă e aşa, nu se vede. Ar fi făcut ceva măcar pentru infrastructura care se prăbuşeşte. În regimul PSD, zero kilometri noi de autostradă.

Înţeleg că familia Dragnea este în business-ul cu porci. Îi creşte pentru a fi omorâţi. Am mai citit în presă că fiul Domniei-Sale ar primi şi subvenţii de la stat.

Exista, în Anglia, un obicei bun. Cei care aveau meserii care implicau vărsarea de sânge, cum ar fi măcelarii, erau excluşi din juriile proceselor în care se cerea pedeapsa capitală. Ideea era că asemenea oameni ar fi prea cruz­i pentru a cântări, cu frică de Dumnezeu, soarta unui om.

Ce păcate are de ispăşit neamul aces­ta să ajungă pe mâinile unor măcelari de porci?

Uitaţi-vă şi la bogătanii actuali ai României. Unii au făcut bani cu "berbecuţi" şi cu alte asemenea animale nefericite. Le-au crescut în condiţii atroce, industriale, după care le-au înghesuit cu zecile de mii în vase-închisoare şi le-au expediat, pentru a fi măcelărite.

Obiectiv vorbind, dacă tot este să fim conduşi de lumea interlopă, ce aţi prefera dacă aţi fi forţaţi să alegeţi? Măcelari cu dosare penale sau simpli cartofori ori hoţi de biciclete? Am ajuns atât de rău încât, iată, până şi inadmisibilul ni se pare o soluţie.

Iată un alt exemplu. Aşa-zisul minis­tru al Justiţiei spune că face "concurs" pentru ocuparea postului de şef al DNA. Foarte bine, în principiu. Necazul este că acest "ministru", care nu a dat semne până acum că este "al Jus­tiţiei", ci împotriva ei, face un interviu cu candidaţii. Atât? Să înţelegem că aşa arată concursurile în România socialistă? Intri, stai de vorbă cu uşa închisă cu "Şeful Ăl Mare" şi gata, ieşi?

Toţi cei patru candidaţi au ieşit şi au fost respinşi. Gata. Buf! Fără explicaţii, fără criterii, fără ca şeful în chestiune să fi lucrat el însuşi măcar o zi în procuratură... Şi, mă rog, în ce lege scrie că asta este procedura? Nu daţi, Dom' Ministru!...

Dar de ce ne plângem? Vorba aces­tui filozof din Teleorman, Carmen Dan: "Orice om are destinul lui pe care nu îl poate evita". Asta a avut de zis în legătură cu tragedia din Grecia, unde incendiile de pădure au ucis zeci de oameni.

Zimbabwe este o ţară care a fost condusă decenii de un alt socialist, Robert Mugabe, care a lăsat-o într-o criză profundă. Acum a intrat pe mâinile unui asociat al acestuia, un anume Emmerson Mnangagwa, căruia i se spune "Crocodilul". Râdem uneori de aceste ţări şi ne imaginăm că sunt alt­fel. Oare? Zimbabwe stă mult mai bine decât România la capitolul "Consum de alcool per locuitor" (5,7 litri anual versus 14,4 litri în România). România cheltuieşte, anual, circa 3% din PIB pentru educaţie. Zimbabwe, peste 7%.

Da, aici am ajuns. Sub conducerea acestei grupări, România a coborât la nivele de sărăcie şi dezorganizare care par nelalocul lor chiar şi în unele părţi din Africa. Convingeţi-vă singuri. Mergeţi prin sudul ţării, prin judeţele bătute de soartă. Copii flămânzi, noroa­ie, porci în mijlocul drumului, gunoaie. Şi peste tot, o lipsă de speranţă. Oamenii normali au fugit, sau se pregătesc să o facă. Satele sunt depopulate.

Cineva a cerut lunetişti pe graniţa cu Ucraina, să împuşte mistreţii care intră în România. Aşa-zisul "ministru al Apărării" se pare că a găsit ideea interesantă şi o va propune Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. (Nu, nu e o glumă!). Nici sălbăticiune să nu mai fii...