Ţara noastră - încadrată în clusterul statelor cu cea mai redusă performanţă inovativă

România nu a putut să depăşească stadiul de "inovator modest" în ultimii 15 ani, potrivit datelor Eurostat şi rapoartelor de specialitate ale Comisiei Europene, precum şi rezultatelor unor studii elaborate în IEN, ţara noastră fiind încadrată în clusterul statelor cu cea mai redusă performanţă inovativă, deşi "inovarea" a fost inclusă, ca un factor determinant al dezvoltării economico-sociale, în toate strategiile elaborate în ultimul timp, atat la nivel UE, cât şi în România, potrivit Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 de ani.

Experienţa ţărilor cu nivel înalt de dezvoltare atestă faptul că nu este posibilă creşterea durabilă fără un grad înalt de inovativitate a firmelor, ramurilor şi sectoarelor economice.

Potrivit Innovation Union Scoreboard 2015, citată în documentul Academiei, performanţa inovativă a României, măsurată prin Indicele Sintetic al Inovării, a scăzut în anul 2014 comparativ cu anul 2013, fiind cea mai redusă dintre cele 28 de ţări membre, iar în perioada 2007-2014 s-a înregistrat o descreştere de -2,27%, ajungând în anul 2014 la 0,204 , faţă de 0,240 în 2007.

Potrivit unui raport al Comisiei Europene din anul 2013, citat de asemenea în Strategie, România ocupa unul din ultimele locuri în context comparativ european la o serie de indicatori compoziţi, între care indicele impactului economic al inovării, cu un nivel ridicat în ţările europene. Acest indice compozit este calculat pe baza mai multor indicatori, precum: numărul de cercetători, numărul patentelor înregistrate la biroul Patent Cooperation Treaty, produsele noi preluate de piaţă sau cumpărate de firme, exporturile de high-tech şi medium-tech în balanţa comercială etc.

Strategia menţionează: "Cea mai mare provocare pentru România o reprezintă ruperea cercului vicios care există între nivelul redus al dezvoltării economice şi cel al inovativităţii. Gradul redus de inovativitate influenţează dezvoltarea durabilă prin reducerea contribuţiei factorilor intensivi de creştere, iar un nivel redus de dezvoltare şi o structură caracterizată prin prevalenţa sectoarelor cu tehnologie scăzută sau de nivel mediu condiţionează investiţia în cercetare şi inovare, cât şi eficienţa acesteia.

În Global Competitiveness Report, 2014-2015, România este inclusă, împreună cu Bulgaria, în grupa ţărilor «efficiency-driven», în care ponderea inovării şi a tehnologiilor high-tech este sub 10%, în timp ce toate celelalte ţări membre ale UE sunt încadrate în grupe superioare, fie în cea mai înaltă, «innovation driven» (22 de ţări), fie în grupa de trecere spre cel mai înalt nivel (patru ţări).

România ocupă unul dintre ultimele locuri în UE în privinţa tuturor factorilor care condiţionează inovativitatea: resurse umane (locul 25); deschiderea spre exterior a sistemului S&T, nivelul său de excelenţă şi atractivitate (locul 27); investiţiile firmelor (locul 27); cooperarea dintre cercetare şi industrie şi antreprenoriat (locul 28); performanţa în domeniul proprietăţii industriale (locul 28); inovarea în cadrul firmelor (locul 24); efectele economice ale inovării (locul 20). Diferenţele de performanţă a inovării între statele membre ale UE sunt relativ mari ca urmare a creşterii diferenţelor dintre ţări în ultimii trei ani. Procesul de convergenţă a avut loc îndeosebi în cadrul grupei de inovatori puternici, în timp ce diferenţele faţă de inovatorii modeşti au crescut, acestea fiind mai puternic afectate de impactul crizei actuale, dar şi de reducerea cheltuielilor de CDI (n.r. cercetare-dezvoltare-inovare). Una dintre probleme majore cu care se confruntă România este cea a cheltuielilor reduse pentru CDI în firmele cu ISD, filiale ale corporaţiilor multinaţionale, care deţin controlul majoritar în cea mai mare parte a sectoarelor economice din România. Explicaţia constă în faptul că rezultatele CDI le sunt furnizate acestor filiale de către firma-mamă, cu sediul în străinătate. În ţările dezvoltate, cea mai mare parte a cheltuielilor cu CDI revine sectorului privat, care în majoritate este reprezentat de firme autohtone. În România, ponderea cifrei de afaceri, aferentă inovărilor în totalul cifrei de afaceri în perioada 2004-2012 a scăzut de la 16,6% la 5,4%, ceea ce evidenţiază subperformanţe, comparativ cu alte ţări la care indicatorul respectiv înregistra valori incomparabil mai mari. Poziţii slabe înregistrează România şi la investiţiile în capital de risc, la exporturile de tehnologii de vârf şi ocuparea în sectorul high tech. În România, numărul de cercetători a scăzut în perioada 2006-2012, de la 28.637 la 27.838, în timp ce atât pe ansamblul UE, cât şi în ţări ca Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia acest indicator a înregistrat o tendinţă crescătoare. Reducerea cea mai mare a numărului de cercetători a avut loc în sectorul afacerilor din România, de la 8 036 la 5 451 persoane.

Investiţiilor în C&D şi inovare se caracterizează printr-o subfinanţare cronică, mai ales în ultimii ani, când cheltuielile totale din acest domeniu au scăzut ca pondere în PIB de la 0,45% în anul 2006 la 0,39% în anul 2013, în timp ce Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia, Slovenia şi în UE-28, ca medie, au

crescut. O scădere dramatică a investiţiilor în C&D a avut loc în România tot în sectorul afacerilor, de la 0,22% în 2006 la 0,12 în 2013. În consecinţă, gradul de inovativitate al firmelor româneşti, reflectat şi în indicatorul "cifra de afaceri din activitatea de inovare în totalul cifrei de afaceri", s-a redus de la 18,5% la 5,4% în 2012 comparativ cu 2006, inclusiv ca urmare a impactului crizei economico-financiare".