Taxa pe soare, o nouă ticăloşie. Nu şi ultima

Printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, a fost instituită aşa-numita "taxă pe soare". Declanşând un uriaş scandal politic. Pe care Uniunea Salvaţi România nu l-a ratat. Începând cu liderii acestui partid şi continuând cu mulţi alţi jucători politici, plouă cu înjurături la adresa Guvernului. Culmea este că până şi demnitari PSD acuză acest abuz. În ciuda faptului că şefii ministerelor de linie, ministere deţinute de acest partid, au avizat favorabil OUG. Să vedem cum stăm.

În numele coaliţiei şi în special al iniţiatorilor acestui act normativ, Virgil Guran, vicepreşedinte al Partidului Naţional Liberal, încearcă din răsputeri să diminueze vâlvătaia scandalului şi ne asigură că abia din 2026 vom fi taxaţi pentru soare. Până atunci, nu. Deci să aşteptăm cu răbdare. Dar nu explică nici Virgil Guran, nici nimeni altcineva de ce, dacă aşa stau lucrurile, dacă acest nou bir va fi pus pe capul românilor, înlocuind faimosul bir pe fum abia în 2026, a fost necesară promovarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului şi nu a fost utilizat mecanismul mai transparent, mai democratic, mai supus dezbaterii, al unei legi trecute prin Parlament. Suntem încă în 2022. Până în 2026, mai sunt patru ani. Care e aşadar urgenţa?

Cei care încearcă să răspundă la această întrebare, iniţatori ai acestei noi ticăloşii, invocă din nou, aşa cum au procedat şi în alte situaţii, decizii ale Uniunii Europene, care urmează să fie asumate de statele membre. Probabil că şi de această dată va ieşi la lumină faptul că lucrurile nu stau tocmai aşa. Dar, până una alta, să vedem cum s-a ajuns aici, în ce logică şi cum sunt prejudiciaţi cetăţenii prin "taxa pe soare". Se porneşte de la o premiză total greşită sub aspectul logicii. Şi anume că soarele de deasupra României ar fi un fel de proprietate a Guvernului de la Bucureşti şi că statul român este îndreptăţit să-şi exercite suveranitatea asupra soarelui. Ca să vezi. Rând pe rând, ne-am pierdut suveranitata în mai toate domeniile, ne-am abandonat unor străini mai toate bogăţiile, dar, pe neaşteptate, ne trezim că e musai să revendicăm suveranitatea Republicii România asupra soarelui. Din momentul în care au început să se implementeze fel de fel de tehnici de valorificare a energiei neconvenţionale, au apărut şi au început să prolifereze panourile fotovoltaice. Ele utilizează într-adevăr lumina soarelui, o transformă în energie electrică şi, cu ajutorul unor instalaţii nu prea sofisticate, o introduc pe reţea. Scumpirea energiei electrice clasice, criza energetică în general au stimulat o parte a populaţiei, cea care dispune de condiţii şi de banii necesari, să facă eforturi financiare, care sunt destul de substanţiale, pentru a-şi instala panouri fotovoltaice. Şi la acest capitol guvernanţii şi-au jucat numărul lor de pantomimă. Ameţindu-ne, în sensul că au creat o serie de scheme financiare, prin care cetăţenii urmează să fie stimulaţi şi ajutaţi să economisească energie, instalându-şi panouri fotovoltaice. Aceste scheme s-au materializat într-o foarte mică măsură, iar timpii de aşteptare sunt prohibitivi. Ca să beneficiezi de o parte din contravaloarea costurilor, trebuie să elaborezi o întreagă documentaţie, pe care să depui la autorităţile statului, iar până când primeşti un răspuns, adică un aviz favorabil, nu încă şi banii necesari, pot trece câţiva ani buni. Autorităţile dau vina pe birocraţie. Dar birocraţia cade tot în responsabilitatea lor. Aşa stând lucrurile, cetăţenii nu au mai aşteptat şi au luat-o pe cont propriu. Şi de aici încolo apar alte piedici, pe care aparent tot statul român de pune.

După instalarea pe cheltuiala cetăţenilor a panourilor fotovoltaice şi a instalaţiilor aferente, poţi deveni conform legii ceea ce se numeşte prosumator. Adică surplusul de energie electrică pe care îl realizezi în timpul zilei şi mai ales în zilele însorite, îl verşi în reţeaua electrică la care este conectată locuinţa ta, iar noaptea sau atunci când e vreme urâtă, ai posibilitatea să recuperezi energia pe care tot tu ai produs-o. Iar ce consumi peste, plăteşti. La acest punct, a apărut încă un obstacol. Reţelele care transportă energia electrică, cum este de pildă Enelul, întârzie cu obstinaţie să dea răspuns solicitărilor, să primească curentul electric suplimentar realizat de aceştia pe banii lor şi să-i transforme în prosumatori. De ce? Pentru că nu au niciun interes să răspundă pozitiv unui aranjament dintre stat şi cetăţean. Şi de regulă trece cam o jumătate de an până când din consumator devii prosumator, deşi ai îndeplinit toate condiţiile. Abia din acest punct intervine "taxa pe soare".

"Taxa pe soare" a fost inventată ulterior. Ea este instituită prin intermediul ANRE, de către stat, în bună înţelegere cu producătorii şi transportatorii de energie, în scopul de a nu le diminua acestora în vreun fel sau altul veniturile fabuloase, pe care le realizează din vânzarea energiei cât mai scumpe. Cu cât energia se ieftineşte, veniturile lor se diminuază. Ne aflăm în faţa unei situaţii tipice, în care statul îngenunchează în faţa capitalului dintr-un domeniu important.

Aşa stând lucrurile, îmi permit să avansez ipoteza că, dacă va trebui să ne instalăm de îndată contoare inteligente în locuinţe, pe care le plătim, deşi facem economie de forţă de muncă transportatorilor de energie, iar acum mai trebuie să instalăm încă un rând de contoare inteligente, tot pe banii noştri, cele care măsoară energia pe care noi o producem şi noi o livrăm reţelelor de distribuţie, şi dacă în final "taxa pe soare" ar urma să fie pătită abia începând din 2026, înseamnă că ni se aplică pur şi simplu o lovitură preventivă. În moalele capului. Menită să ne descurajeze să mai captăm pe banii noştri energia solară. Pentru că altfel nu se explică de ce se face o ordonaţă de urgenţă acum şi nu peste patru ani şi trebuie să plătim acum şi nu peste patru ani al doilea rând de contoare inteligente. Pe când şi taxa pe aer?