Temperaturile cresc, apa devine insuficientă

Valul de căldură, care a lovit ţara noastră în ultimele zile, cu temperaturi de peste 40 de grade Celsius la umbră, reprezintă doar un prim episod dintr-un serial nu tocmai plăcut în care vom juca în această vară. Metereologii au avertizat că vom avea o vară foarte secetoasă, care va afecta culturile agricole, iar temperaturile extreme, cu mari fluctuaţii, vor accentua senzaţia de disconfort. În astfel de condiţii, accesul la apă devine vital, cu această ocazie fiind repusă în discuţie o problemă mai veche legată de criza apei, care va lovi mapamondul în următorul veac.

Specialiştii au anunţat cu diverse ocazii că începând cu 2025 lipsa apei va afecta o mare parte a globului, iar seceta va aduce după sine o criză alimentară majoră. După cum se poate vedea, crizele sunt strâns legate între ele, iar în unele cazuri rezolvarea uneia o adânceşte pe alta. Un raport al Băncii Mondiale, publicat în 2015, avertizeaza că încălzirea climatică va agrava dramatic sărăcia pe glob, recoltele agricole vor fi primele afectate, ceea ce va ameninţa securitatea alimentară a milioane de persoane. Conform unor date ONU, la începutul acestui deceniu nu mai puţin de 1,1 miliarde de oameni trăiau în condiţii precare de igienă din cauza lipsei apei, iar cifra creşte constant şi dramatic. ONU a estimat că schimbările generate de încălzirea globală vor obliga 50 de milioane de oameni să se refugieze în emisfera nordică a planetei, până în anul 2020. Un raport al Citigroup, făcut public în 2012 afirma că în cel mult un deceniu apa va fi mai preţioasă decât petrolul. În raport se spune că sunt vitale investiţii majore în acest domeniu, desalinizare, reciclare, stocare, purificare, transportul pe distanţe mari urmând să devină activităţi vitale. Cum populaţia lumii creşte în mod constant, desalinizarea este privită ca o primă soluţie la îndemână. Cercetătorii estimează ca până în 2020 cantitatea de apă dulce produsă prin desalinizare va ajunge la 76 de milioane de metri cubi pe an, dublu faţă de 2008. Canada are ca plan de rezervă folosirea gheţarilor, tot rezervele de gheaţă fiind vizate şi de chinezi, dar acestea sunt soluţii pentru cel mult 100 de ani şi care nu rezolvă problema pe termen lung. În ultimii ani, aproximativ 70 de râuri importante din întreaga lume au secat practic din cauza sistemelor de irigare şi a consumului excesiv . Din nefericire, veştile rele pe această temă vin în mod constant, gheţarii din Himalaya şi Tibet vor dispărea până în 2100 în ritmul actual al topirii lor. Nevoile tot mai mari ale omenirii înseamnă şi un necesar tot mai mare de apă, iată câteva exemple: pentru a obţine o tonă de oţel sunt necesari 20 metri cubi de apă, o tonă de hârtie - 200 metri cubi de apă, un kilogram de orez având nevoie de 5000 de kilograme de apă pentru a putea fi produs, un hamburger - 250 de litri, un pahar de suc de portocale - 850 de litri.

Exporturile de apă vor fi tot mai profitabile, potrivit unui raport al Băncii Mondiale. Preţul apei va creşte constant, atât pentru consumul uman, cât şi pentru irigaţii sau creşterea animalelor. Vor exista doi poli ai lumii în funcţie de această resursă vitală, zone bogate (Brazilia, Canada, Rusia) şi zone cu mari probleme (India, Orientul Mijlociu, o mare parte din Africa). Calculele Organizaţiei Naţiunilor Unite spun că până în 2025, doi din trei oameni vor trai în condiţii de "stres" din cauza lipsei apei. Studiul "La terre se rechauffe, les prix flambent" (Pământul se încălzeşte, preţurile se aprind) afirma că în eventualitatea prelungirii secetei în Statele Unite ale Americii, până în 2030 tariful de export al porumbului s-ar putea aprecia cu 140% faţă de 2010, iar preţul grâului ar putea creşte, pe pieţele internaţionale, cu 33%. În Africa, lipsa precipitaţiilor ar putea conduce la creşterea preţului la porumbul destinat consumului cu aproximativ 120%, iar seceta prelungită din Asia ar putea majora tariful la principalul aliment din zonă, orezul, cu 22%. Potrivit unui studiu realizat de cercetători din cadrul universităţilor din Montreal (Canada) şi Utrecht (Olanda) în cele mai importante regiuni agricole mondiale - Central Valley (California), Delta Nilului (Egipt), Gangele Superior (India, Pakistan), cererea de apă depăşeşte capacitatea de refacere a resurselor hidrologice. Specialiştii susţin că 20% din resursele acvifere ale globului sunt supraexploatate.

Veştile proaste nu se opresc aici. Un studiu, apărut în publicaţia Academiei de Ştiinte a SUA, a analizat 8000 de războaie care au avut loc în ultimii 500 de ani, majoritatea având printre factorii declanşatori lipsa apei. În ultimii 40 de ani au existat numeroase litigii între ţări vecine pe această temă, cele mai cunoscute fiind cele dintre Siria şi Irak, din 1974, în legătură cu construcţia unor hidrocentrale pe fluviul Eufrat, procesul dintre Ungaria şi Cehoslovacia, din 1992, privind drepturile asupra apelor Dunării, conflictele dintre Egipt şi Etiopia.