English
Ministerul Justiţie a supus dezbaterii publice proiectul de modificare a legii 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Între modificările propuse regăsim şi o modalitate nouă de prevenire a insolvenţei, anume încheierea unui Acord de restructurare între debitor şi creditorii săi. Acordul de restructurare este o procedură minimal judiciară care asigură un confort din punct de vedere juridic creditorilor, permite exercitarea unor căi de atac şi finalmente conduce, în cazul unui succes, la prevenirea insolvenţei si descărcarea de datorii a debitorului.
De ce este nevoie de o nouă procedură de prevenire a insolvenţei?
Necesitatea reglementării derivă pe de-o parte din dezideratul uniformizării legislaţiilor europene în materia restructurării preventive (Proiectul transpune Directiva UE 2019/1023) dar şi din constatarea că, la nivel naţional, instituţiile existente de prevenire a insolvenţei s-au dovedit nefuncţionale, afectând posibilitatea redresării afacerilor. Astfel, atât mandatul ad-hoc cât şi concordatul preventiv au fost folosite rar şi cu întârziere şi în general nu au împiedicat deschiderea procedurii insolvenţei.
Scopul procedurii de restructurare pe baza de Acord îl reprezintă prevenirea instalării insolvenţei printr-un Plan de restructurare viabil aprobat de creditori care să ducă la descărcarea de datorii. Procedura Acordului de restructurare se substituie procedurii mandatului ad-hoc.
Cine sunt destinatarii Acordului?
Sfera celor care pot apela la instituţia Acordului de restructurare, ca de altfel la toate procedurile prevăzute în Proiectul de modificare, se extinde prin includerea profesiilor liberale. Practic, destinatarii sunt toţi profesioniştii în sensul art. 3 din Codul Civil, singura excludere rămânând şi în forma propusă spre adoptare cea referitoare la unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar. Sunt excluşi debitorii care au fost condamnaţi definitiv în ultimii 3 ani de infracţiuni prevăzute de legea societăţilor, de cele sancţionate de legislaţia din domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi de cele prevăzute de legislaţia prevenirii şi combaterea evaziunii fiscale.
În ce condiţii poate apela un debitor la această procedură?
Pentru a beneficia de procedură debitorul trebuie să se afle în dificultate, pe care legea o defineşte ca fiind o stare generată de orice împrejurare care determină o afectare temporară a activităţii ce dă naştere unei ameninţări reale şi grave la adresa capacităţii prezente sau viitoare a debitorului de a-şi plăti datoriile la scadenţă, dacă nu sunt luate măsuri adecvate.
Proiectul de lege instituie o prezumţie că se află în dificultate debitorii cărora: fie li s-a redus cifra de afaceri cu cel puţin 20% în ultimele şase luni faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior şi au înregistrat un rezultat din exploatare negativ, fie au activul circulant net negativ fie au trecut printr-o împrejurare care poate conduce, în mod rezonabil, în următoarele şase luni, la unul din rezultatele menţionate anterior. Dificultatea nu trebuie să fie neapărat una de ordin financiar, chiar dacă dezechilibrul pe care îl produce are o astfel de natură.
Cum funcţionează Acordul de restructurare?
Procedura Acordului de restructurare pleacă de la principiul că profesionistul îşi păstrează controlul business-ului în continuare, iar cu acordul creditorilor acesta va pune în aplicare Planul de restructurare în vederea evitării pe viitor a insolvenţei, putând obţine o descărcare parţială ori chiar totală de datorii.
Existenţa unui Acord de restructurare nu produce efectul suspendării executărilor silite aflate pe rol, ceea ce ne face să anticipăm că această procedură este destinată debitorilor care nu sunt expuşi urmăririlor silite individuale ori celor care, deşi supuşi, nu necesită suspendarea acestor urmăriri pentru a se restructura. Legiuitorul nu prezumă legalitatea actelor şi operaţiunilor încheiate în perioada de implementare a Acordului de restructurare întrucât aceasta se adaugă perioadei suspecte, în situaţia deschiderii subsecvente a procedurii insolvenţei.
Acordul de restructurare este în esenţă un Plan de afaceri ce are un conţinut minimal impus de lege şi care urmează a fi propus spre aprobare creditorilor afectaţi. Aprobarea unui Acord de restructurare nu afectează contractele în derulare şi nici posibilitatea obţinerii unor finanţări noi. Mai mult decât atât, partenerii comerciali care acordă debitorului un credit furnizor cu durata de peste 90 zile pot fi consideraţi finanţatori în cadrul acestei proceduri, beneficiind de o protecţie suplimentară.
Cine redactează şi negociază Acordul de restructurare?
Redactarea Acordului de restructurare se poate face de debitor apelând la consultanţa administratorului restructurării sau doar de cel din urmă. Legea impune ca administratorul restructurării să fie un practician în insolvenţă, remuneraţia sa fiind achitată de debitor. Acesta are atribuţii de certificare a stării de dificultate, de asistenţă în legătură cu elaborarea, negocierea şi supunerea spre aprobare a Acordului dar şi cu supravegherea implementării sale pe o perioadă de maxim 3 ani. De precizat în acest context că legea nu limitează în timp întinderea negocierilor şi nici nu impune o durată maximă a Acordului de restructurare.
Acordul se comunică şi se negociază doar cu creditorii afectaţi de acesta- negocierile putând rezulta inclusiv într-o modificare a Acordului - şi se supune aprobării acestor creditori.
Procedura de aprobare şi confirmare a Acordului
Pentru ca un Acord să fie confirmat de judecătorul-sindic el va trebui aprobat de creditorii din fiecare categorie de creanţe cu majoritate absolută. În cazurile în care debitorii au o cifră de afaceri de până la 500.000 euro în echivalent în lei, nu este obligatorie constituirea categoriilor de creanţe, situaţie în care trebuie atinsă majoritatea absolută din valoarea creanţelor afectate.
Legea prevede posibilitatea judecătorului-sindic de a confirma Acordul şi în cazul în care acesta a fost aprobat de o majoritate a categoriilor de creanţe, cu condiţia ca cel puţin una dintre aceste categorii i) să fie cea a titularilor unor drepturi de preferinţă sau ii) să fie alta decât o categorie care, în urma unei evaluări a patrimoniului debitorului, nu ar primi nicio plată în caz de faliment. În ambele ipoteze se mai adaugă două condiţii: categoriile de creanţe care nu au votat acordul sunt tratate mai favorabil decât orice altă categorie de rang inferior iar acordul a fost votat de cel puţin 30% din totalul creanţele afectate.
Pe lângă condiţiile de aprobare din partea creditorilor, Acordul de restructurare trebuie să cuprindă şi un tratament echitabil al creditorilor, în sensul că ei vor primi cel puţin cât ar primi în ipoteza falimentului, iar creditorii din aceeaşi categorie de creanţe vor primi în mod egal şi proporţional cu creanţa lor.
Acordul de restructurare este opozabil şi creditorilor afectaţi care nu au fost de acord cu acesta, însă nu va produce niciun efect în privinţa creditorilor neafectaţi de prevederile acestuia.
Ce elemente de noutate aduce noua procedură?
Din punct de vedere procedural, elementul de maximă noutate pe care îl aduce Acordul de restructurare prin preluarea unor prevederi din Directivă e aceea că, în cazul exercitării căii de atac pe argumentul nerespectării tratamentului corect şi echitabil, instanţa poate să menţină Acordul de restructurare însă să acorde o despăgubire creditorului care a suferit un prejudiciu bănesc, ba chiar şi să dispună obligarea la modificarea Acordului în sensul satisfacerii creditorului apelant. Sesizăm aşadar o opţiune clară a legiuitorului pentru salvgardarea Acordului chiar şi atunci când acesta produce prejudicii unuia/unora dintre creditori.
O altă noutate este dată de prezenţa votului pe clase de creditori într-o procedură de prevenire a insolvenţei. Tot în acest context punctăm că procedura Acordului de restructurare este una exclusivă în sensul că debitorul nu poate accesa o altă procedură de prevenire până la închiderea acesteia. Nimic nu împiedică însă deschiderea procedurii insolvenţei.
Cum încetează Acordul de restructurare?
Încetarea procedurii de restructurare intervine prin decizia judecătorului-sindic la momentul îndeplinirii prevederilor acordului de restructurare respectiv a eşuării acestuia, în cel din urmă caz, creditorii beneficiind de o renaştere a creanţelor reduse prin Acord (diminuate cu plăţile efectuate în această perioadă) dar şi de dreptul de a-şi calcula accesoriile retroactiv pe perioada derulării Acordului.
Acordul de restructurare pe scurt
-Procedura acordului de restructurare este un mecanism de prevenire a insolvenţei mai flexibil şi confidenţial la care pot recurge profesioniştii în stare de dificultate şi care înlocuieşte mandatul ad-hoc.
-Încheierea acordului de restructurare se bazează pe negocierea dintre debitor şi creditorii săi, în contextul menţinerii de către debitor a controlului asupra propriei afacerii dar şi a posibilităţii continuării urmăririlor silite.
-Acordul de restructurare este o procedura minimal judiciară care asigură un confort din punct de vedere juridic creditorilor pentru că este validat de judecătorul-sindic (sau de practicianul în insolvenţă în ipoteza specială), permite exercitarea unor căi de atac, şi finalmente conduce, în cazul unui succes, la prevenirea insolvenţei şi descărcarea de datorii a debitorului.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
