Segmentul de energie eoliană devine unul din ce în ce mai intens discutat, întrucât ar putea reprezenta un element de securitate energetică într-o lume fără emisii de carbon. În timp ce SUA şi Europa întâmpină dificultăţi în construcţia unor noi capacităţi eoliene de producţie a electricităţii, atât din privinţa costurilor, cât şi a reglementărilor birocratice ale sistemului, China iese pe primul loc la capacitatea instalată, depăşind cu mult concurenţii săi, potrivit unui raport elaborat de Departamentul de Analiză al TradeVille .
• Energia eoliană în Europa - între succes şi birocraţie
Companiile din industria eoliană au înregistrat un val de optimism în ultima săptămână, pe fondul discuţiilor tot mai aprinse legate de strategia sectorului de producţie eolian, care pare că a ajuns într-un punct critic în ceea ce priveşte punerea în practică a proiectelor. Întârzierile lanţurilor logistice, ratele de inflaţie ridicate, costurile mari de producţie şi o birocraţie greu de digerat de către companiile din sectorul eolian au dus la întârzieri în implementarea multor proiecte de interes naţional.
Astfel, preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în cadrul discursului său privind starea Uniunii de săptămâna trecută, a promis mai mult sprijin segmentului eolian, printr-un pachet de măsuri speciale menite să accelereze acordarea autorizaţiilor, să îmbunătăţească sistemele de licitaţie şi să reducă din dependenţa Europei faţă de China în ceea ce priveşte fabricarea bateriilor şi pilelor de combustibil.
Declaraţiile oficialilor UE vin pe fondul unei situaţii generale dificile pentru producătorii sistemelor eoliene din Germania, care se confruntă cu un blocaj neaşteptat - autorizaţiile de transport al componentelor turbinelor, pentru care companiile aşteaptă luni de zile. Autorizaţiile de transport sunt necesare pentru a transporta încărcături grele peste poduri sau pe autostrăzi, fiind nevoie deseori de demontarea structurilor şi semnelor rutiere sau însoţirea încărcăturilor de escorte specializate de poliţie.
Companiile germane au deja peste 15.000 de cereri în aşteptare, iar fiecare lună de întârziere le costă milioane de euro pentru depozitarea prelungită a segmentelor de turnuri, generatoare sau elice. Asociaţia de inginerie VDMA, care reprezintă peste 3.600 de companii europene, a menţionat că pentru transportul unei singure turbine este necesară obţinerea a aproximativ 150 de autorizaţii, între 100 şi 120 de autorizaţii pentru macarale şi 60 pentru componentele de turbină.
Dependenţa Europei de importurile chineze de baterii litiu-ion şi pile de combustie este un alt subiect important pe masa oficialilor europeni, întrucât aceasta se aseamănă cu dependenţa faţă de energia rusă, care a fost brusc întreruptă de tensiunile politice din 2022. Astfel, liderii europeni vor discuta, la începutul lunii octombrie, o serie de propuneri ale Comisiei Europene pentru a reduce riscul ca UE să fie prea dependentă de China şi necesitatea diversificării către Africa şi America Latină.
În total, continentul european avea o capacitate de energie instalată de 255 GW la sfârşitul anului 2022, 87% din aceasta fiind onshore. Primele trei ţări după capacităţile de producere a energiei eoliene instalate în 2022 sunt Germania (+2.745 MW), Suedia (+2.441 MW) şi Finlanda (+2.430 MW). Se estimează că, în decursul a trei ani, capacităţile noi adăugate anual se vor dubla, de la 19 GW în 2022, la aproape 40 GW în 2026.
• Nici SUA nu se descurcă mai bine
Obiectivul preşedintelui SUA, Joe Biden, de a amplasa 30.000 MW de energie eoliană de-a lungul coastelor americane pare tot mai departe de termenul avut în vedere, pe fondul costurilor în creştere, al întârzierilor de aprovizionare, dar şi al condiţiilor meteo extreme observate în ultimii ani. Mari dezvoltatori, precum Orsted, Equinor, BP, Avangrid ori Shell, au anulat sau renegociat contractele de energie pentru primele parcuri eoliene la scară comercială din SUA, care trebuiau să înceapă între 2025 şi 2028.
Companiile spun că îşi menţin angajamentul faţă de aceste proiecte, care au o capacitate combinată de peste 6.000 MW, însă vor suferi întârzieri faţă de planurile iniţiale, astfel încât este puţin probabil ca SUA să îşi atingă ţinta de 30 GW până în 2030. Companiile de analiză au estimat că, la sfârşitul decadei, SUA ar putea deţine circa 21 GW capacitate de producere offshore. În prezent, ţara are numai două parcuri eoliene offshore la scară pilot, capabile să producă 42 MW de energie electrică.
Compania de analiză şi cercetare Wood Mackenzie a menţionat că SUA şi-ar putea tripla în următorii zece ani capacitatea totală de energie regenerabilă, ajungând la 110 GW în 2033, în contextul în care Legea de reducere a inflaţiei (IRA) ar putea da un impuls de 1,9 miliarde de dolari sectorului.
• Sectorul eolian - dominat de China
Sectorul eolian a fost semnificativ impactat de urmările pandemiei de Covid-19, care nu doar a stopat proiectele aflate în dezvoltare, dar a şi cauzat întreruperi masive în lanţurile de distribuţie şi aprovizionare - un element vital pentru producătorii de echipamente eoliene.
În anul 2023, Agenţia Internaţională a Energiei (AIE) estimează ca proiectele eoliene onshore să-şi revină cu 70%, ajungând la 107 GW putere la nivel global, ceea ce este un record istoric. Principalii factori care conduc dinamica de dezvoltare a acestui sector sunt terminarea proiectelor din China, care au întârziat cu doi ani din cauza pandemiei, dar şi o accelerare a dezvoltărilor în SUA şi Europa. Pe de altă parte, creşterea dezvoltărilor offshore este aşteptată să crească cu 50% în acest an, dar rămâne sub rata de creştere de până la pandemie, întrucât volumul proiectelor în afara Chinei rămâne unul scăzut.
China - cel mai important dezvoltator de sisteme verzi de generare a energiei este aşteptată să domine piaţa şi în următorii ani. Se estimează ca, până în anul 2024, China să furnizeze circa 70% din toate proiectele noi de energie eoliană offshore la nivel mondial, precum şi peste 60% din cele onshore, respectiv 50% din sistemele fotovoltaice. AIE estimează că, în 2024, China va fi responsabilă de 60% din toată energia eoliană dezvoltată la nivel global.
De asemenea, se preconizează că, în următorii doi ani, China va avea cu 20% mai multe fabrici de producţie a componentelor pentru sistemele fotovoltaice, cu accent sporit pe cele offshore, 90% din cererea pentru astfel de componente fiind acoperită intern, ceea ce ilustrează accentul puternic pe care îl pun asiaticii pe această ramură a producţiei de energie. China şi-a setat drept obiectiv să aibă emisii nete zero până în 2060, sectorul primind un sprijin politic şi economic puternic.
Printre cele mai mari companii din segmentul de energie eoliană de pe continentul european şi al Americii de Nord, după capitalizarea bursieră, se numără Nextera Energy (138,09 miliarde de dolari), Iberdrola (77,3 miliarde de dolari), Orsted (24,9 miliarde de dolari), Vestas Wind Systems (22,9 miliarde de dolari) şi Siemens Energy (10,8 miliarde de dolari).
Sursele menţionate de TradeVille în acest raport sunt: reuters.com, windeurope.org, IEA companiesmarketcap.com, Infront, finance.yahoo.
Investiţia în instrumente financiare presupune riscuri specifice; performanţele anterioare nu sunt un indicator fiabil al rezultatelor viitoare. Costurile de achiziţie şi fluctuaţiile valutei pot influenţa randamentul investiţiei. Cotaţiile afişate sunt cele de la sfârşitul zilei precedente de tranzacţionare.Lista potentialelor conflicte de interese, research-uri din ultimele 12 luni. Nu există instrument financiar fără risc.