Tratamentul orelor suplimentare - subiect sensibil, cu multiple implicaţii

Preocuparea pentru eficienţa afacerii şi pentru productivitate sporeşte atenţia angajatorilor cu privire la retenţia salariaţilor. În acest context, dincolo de îmbunătăţirea experienţei pe care angajaţii o au în relaţia cu angajatorul lor, respectarea cu stricteţe a drepturilor prevăzute de legislaţie nu poate fi neglijată. Angajatorii care nu respectă aceste drepturi riscă sancţiuni din partea autorităţilor şi, poate chiar mai important, să îşi piardă angajaţii.

Din punctul de vedere al prevederilor legale, sunt aspecte sensibile, care pot lăsa loc la interpretări subiective. Unul dintre ele este cel legat de tratamentul orelor suplimentare, transmite un comunicat remis Redacţiei noastre.

Prestarea de ore suplimentare este reglementată destul de clar în legislaţia românească, însă încadrarea timpului petrecut la locul de muncă peste program ca ore suplimentare lasă loc la interpretări.

Angajatul are dreptul să solicite compensaţii dacă angajatorul i-a cerut expres să rămână peste program sau dacă a acceptat tacit pe motiv că trebuie finalizat un proiect în regim de urgenţă şi angajatului i-ar fi fost imposibil să îndeplinească această sarcină în timpul normal de lucru.

Linia de demarcaţie este foarte fină, aşa că angajatorul trebuie să îşi pregătească foarte bine documentaţia pentru eventualitatea unui control din partea Inspecţiei Muncii. În caz contrar, există riscul să încaseze o amendă considerabilă, având în vedere că prevederile legale privind plata orelor suplimentare tocmai au fost modificate în Parlament. Dacă, în prezent, angajatorul riscă o amendă de până la 3.000 de lei pentru încălcarea reglementărilor privind orele suplimentare, indiferent de câţi angajaţi sunt în această situaţie sau despre câte ore este vorba, după intrarea în vigoare a noilor prevederi, amenda se va aplica pentru fiecare angajat aflat în această postură, transmite acelaşi comunicat.

Dincolo, însă, de sancţiunile din partea autorităţilor, perspectiva capitalului uman este una esenţială în acest subiect. Astfel, unul dintre aspectele importante este cel legat de retenţie. Dificultatea de a găsi un echilibru între viaţa personală şi cea profesională are sigur efect, chiar dacă nu imediat, asupra capacităţii angajatorului de a-i reţine pe cei cărora le solicită să presteze muncă suplimentară altfel decât aşa cum prevede legea aplicabilă.

Ca o consecinţă firească, urmează dificultatea de a atrage noi angajaţi, pentru că cei mai importanţi ambasadori ai brandului de angajator sunt chiar salariaţii existenţi.

În contextul în care experienţa angajaţilor este una dintre priorităţile angajatorilor atât pe plan local, cât şi pe plan global, iar concurenţa pe piaţa muncii este şi ea una globală, abordarea muncii suplimentare de către angajator poate deveni un element esenţial în decizia unui angajat de a părăsi un angajator, respectiv în decizia de a accepta o ofertă din partea unui angajator.