Arcuşul tras gros pe coarda "specificului naţional", încă de pe la jumătatea secolului XIX, de reprezentanţi ai pseudo-elitelor noastre născuţi cu "băşica ideologică" supra-inflamată, a cultivat prejudecata potrivit căreia trăsăturile care ne deosebesc de alţii, ca societate, sunt mult mai multe decît cele care ne aseamănă. Realitatea a fost mereu şi este încă pe dos! Puţine lucruri ne deosebesc, cu adevărat, de societăţile care au contribuit la formarea noastră şi în mijlocul cărora trăim. Încă şi mai puţine dintre ele sunt importante. Există, în schimb, unele care ne separă radical, iar dintre ele cea mai otrăvitoare, mai auto-distructivă este deficitul quasi-permanent de structurare, dezvoltare şi utilizare funcţională a spaţiului public. Deşi am ajuns în secolul XXI, mult prea mulţi "cetăţeni" ai României nu găsesc altă întrebuinţare spaţiului public decît pe aceea a lăzii de gunoi, a gurii de canal, a gropii de lături de pe maidanul din marginea mahalalei, a haznalei. Ceea ce mă îngrozeşte, dincolo de faptul în sine, este constatarea că o noua generaţie de "utilizatori" se avîntă, fără să facă prea multe cute întrebătoare pe frunte, mult dincolo de limita normelor minime de bună cuviinţă care se cer respectate în orice areal definit ca uman-civilizat; oameni tineri exhibă convingerea că ceea ce fac întru demolarea spaţiului public este normal, firesc, permis, acceptabil pentru toată lumea, util, estetic, moral, eficient... cool. Cu alte cuvinte, aberaţia nu numai că nu mai este îngrădită, dimpotrivă, a ajuns să fie cultivată, impusă ca NORMĂ SOCIALĂ, prin repetiţie şi autoritatea exemplului, prin forţa de sugestie a comunicării mediatice, prin imitaţie şi referenţial.
Exemple sunt cîtă frunză şi iarbă. Nu trece zi fără ca cei care şi-au asumat riscul de a păstra un dram de bun simţ să nu se simtă cotropiţi, umiliţi şi expuşi ca nişte "ciudăţenii" în spaţiul acela pe care, de voie şi mai ales de nevoie, îl folosesc împreună cu alţii şi despre care încă îşi închipuie că este, de drept, şi al lor, nu doar al "neamurilor proaste"! Violenţa comportamentală în spaţii publice a devenit atît de obişnuită, încît nici măcar telejurnalele aşa-ziselor "canale de ştiri" nu se mai obosesc să includă asemenea evenimente. Bîta şi pistolul (desigur cu ghinturi regulamentate de lege, ori cu bile de cauciuc şi aer comprimat!) au devenit mijloace curente de exprimare şi soluţionare a conflictelor de interese, ori de opinii în spaţiul nostru public. Vulgaritatea este de mult parte integrantă a "exprimării culturale" urbane, periurbane, suburbane şi desigur, rurale, începînd cu publicaţiile şi manifestările publice care se adresează celui mai larg public, pentru a încheia cu "emisiunile specializate" ale posturilor de televiziune, care se înmulţesc ca ciupercile după ploaie pentru a putea fi regăsite în toate segmentele orare ale grilei de program, de dimineaţa pînă noaptea tîrziu, răspunzînd astfel "cerinţelor de piaţă" şi "preferinţelor" ştiinţific identificate, ale auditoriului, desigur!. Vulgaritatea este doar cursul mijlociu al unui fluviu de reziduuri intrate de mult în putrefacţie, care se umflă pe zi ce trece, în traversarea lui tumultoasă prin spaţiul nostru public; în amonte străjuieşte lipsa crasă de respect pentru orice formă de exprimare aleasă sau comportament civilizat, iar în aval, obscenitatea exhibată ostentativ, agresiv, care biciuie tărîmul vieţii noastre zilnice. De la obsesia de a umple strada cu zgomot de orice fel, intenţionat produs, de la manelele care bubuie prin geamul gipanului cu gorilă la volan, pînă la urlătorile cu remorcă ale campaniilor electorale, şi de la ultima invenţie tehnologică a mîntuirii, megafoanele bisericeşti, pînă la boxele puse în vitrina "şaormăriei", nimeni nu pare a avea nici cea mai mică îndoială că spaţiul public, în dimensiunea lui sonoră, îi aparţine şi mai ales că "trebuie musai" umplut cu ceea ce îl interesează pe el şi numai pe el, producătorul de zgomote cu sens, ştaif, tupeu, ori blagoveştanie!
Aberaţia la noi trece voios pragul suprarealismului, atunci cînd constaţi că autorităţile publice, ele însele, tratează propriul "spaţiu vital" tot ca pe o pubelă. Bătaia de joc a străzilor care nu mai ajung niciodată drumuri, a drumurilor pline de gropi care nu vor fi niciodată şosele şi visul irealizabil al şoselelor de a-şi vedea vreodată la faţă surorile mai mari, autostrăzile, durează de o eternitate la noi şi va mai dura poate tot pe atît, dacă nu mai mult. (Cei care nu cred că eternităţile se pot aduna nu trebuie neapărat să dea buzna peste argumentele lui Cantor, este suficient să constate starea de fapt a drumurilor din România!). Beneficiul eternităţii nu vine însă gratuit. Pe noi, în frumoasa noastră ţară, acest privilegiu, după datele oficiale ale autorităţilor, ne-a costat numai în ultimul deceniu aproape 14 miliarde de euro! Scump, da... face! Violenţa verbală şi chiar fizică, trivialitatea, agresiunea asupra logicii şi frumuseţii limbii române nu se mai ruşinează de mult să-şi facă publică prezenţa în aulele Parlamentului. Cît despre televiziunii, acum ştim sigur: nu mai există nicio limită! În spatele argumentului-zeu "audienţă", adică, vezi doamne, preferinţa publicului, orice a devenit îngăduit şi difuzabil.
Asaltul vulgarităţii, al gunoaielor, al violenţei şi prostului gust asupra spaţiului public nu este un lucru care ni se întîmplă doar nouă şi, mai mult, nu a început prin a ni se întîmpla nouă. A început "la case mari", în societăţi în care acum doar o jumătate de secol lumea presei considera inacceptabilă folosirea fie şi referenţială a vreunui termen de vocabular "specializat" al lumii interlope. Nu aici este problema noastră! Ci acolo unde, spre deosebire de aceste societăţi, noi nu avem nici măcar amintirea vreunui timp în care SPAŢIUL PUBLIC să fie considerat un BUN PUBLIC, cultivat şi folosit civilizat, la nevoie apărat de legi, norme de comportament şi atitudinea generală a publicului.
Iar, dacă se va fi întrebat cineva ce mare scofală dacă n-avem spaţiu public civilizat, ori n-avem pur şi simplu, atunci răspunsul este cît se poate de simplu şi direct: Cît spaţiu public civilizat şi funcţional, atîta libertate! Ceea ce aruncăm pe gîrlă, acum, jus-tificîndu-ne prostia, deficitul moral şi laşitatea cu ratinguri de audienţă, ori cu aroganţa puterii, este sacrificiul celor care au avut curajul să spună răspicat, acum doar douăzeci de ani, că pentru a avea un viitor ca naţie, ca societate, prima condiţie este să curăţăm o dată pentru totdeauna spaţiul public de gunoaie. Ei au asumat acest ideal, cu preţul vieţii, în numele LIBERTĂŢII ÎNTRU CIVI-LIZAŢIE! Noi umplem la repezeală noile grajduri ale lui Augias ridicate peste mormintele lor!
1. cand vulgaritatea devine norma
(mesaj trimis de Salomeea în data de 24.02.2012, 06:17)
Daca vulgaritate nu e nimic nu e! sau daca dragoste nu e nimic nu e, cum spune Marin Preda. Macar azi, de Dragobete sa ne imaginam cum ar arata spatiul public daca ar fi golit de reziduri si umplut cu dragoste, respect si sensibilitate fata de semenii nostri.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.02.2012, 09:15)
Daca Salomeea nu e , Codita nu e..asta vrei sa ne reamintesti? Nu iti dai seama cat de penibila esti?
1.2. tanticida inculta (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Evoluatul în data de 24.02.2012, 09:26)
Anonima inculta...daca taceai filozoafa ramaneai. Dar nu te poti abtine, tanticido! Nu vei putea atinge vibratiile domnisoarei Salomeea vreodata si nici nu poti intelege pe ce lume traiesti! Nu poti cere inferiorului sa inteleaga superiorul...ar fi paradoxal. Anonimo esti si inculta si inevoluata!
1.3. Astazi nu avem ce sa comentam.. (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de C.A. în data de 24.02.2012, 10:25)
Obisnuiti cu evenimente mai importante,in curs de derulare sau in asteptare, nu vom comenta editorialul de astazi al dlui C.Codita. Dupa cum n-am comentat nici tampeniile debitate de bancherul sef al tarii. Trezit de realitatile economice crude din tara. Va lasam un subiect de meditatie : Batalia ,aproape de unul singur,a dlui Radu Golban ,pentru apararea interesului national. Prin recuperarea celor 19 mld euro datorate de Germania Romaniei . Si nemernicia ,diabolica ,a lui Troian...
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.02.2012, 13:10)
Multumim Salomeea....QED si prin postarea aceasta confirmi 1.2
1.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.02.2012, 21:34)
corect este involuata...
1.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.5)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.02.2012, 19:01)
Cum indrazniti, domnule anonim? Doar se da regina!
1.7. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.6)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 26.02.2012, 07:32)
Eu am corectat ce a fost postat la 1.2.
Se spune corect involutie si implicit involuat/a.
Unii au sansa sa se nasca sa ramana nobili, asa cum au fost creati de matrice, numita divinitate.Putini sunt cei care nu se coboara...cum spune BahaÚlah""Te-am creat nobil de ce injosesti?"'
Toti putem ramane nobili si fi numiti de vita aleasa regeasca...dar unii aleg sa fie mitocani, sa transforme nobilul in tomberon.Un spirit nobil, sensibil, frumos nu poate emana asemenea vulgarisme.
M-am...
1.8. si totusi am fost creati nobili (răspuns la opinia nr. 1.7)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 26.02.2012, 07:42)
Eu am corectat ce a fost postat la 1.2.
Se spune corect involutie si implicit involuat/a.
Unii au sansa sa ramana nobili, asa cum au fost creati de matrice, numita divinitate.Putini sunt cei care nu se coboara...cum spune BahaÚlah""Te-am creat nobil de ce te injosesti?"'
Toti putem ramane nobili si fi numiti de vita aleasa, regeasca...dar unii aleg sa fie mitocani, sa transforme nobilul in tomberon.Un spirit nobil, sensibil, frumos nu poate emana asemenea vulgarisme.
M-am...
1.9. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.8)
(mesaj trimis de anonim în data de 26.02.2012, 16:18)
Stimata Doamna/ Domnisoara,
1. DEX INVOLUÁT, -Ă, involuați, -te, adj. Care s-a întors la stadiul anterior, care a regresat. [Pr.: – lu-at] – V. involua.
NEEVOLUÁT, -Ă, neevoluați, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Ne- + evoluat.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
NEEVOLUÁT adj. 1. primitiv, rudimentar, simplu, (înv.) prost. (Lanțul...
2. Miopie sau frica ?
(mesaj trimis de anonim în data de 24.02.2012, 17:17)
....... De la obsesia de a umple strada cu zgomote de orice fel .........; buna constatare!, deci domnul Codita este un fin observator .
Intrebare:spatiul public include (eu zic DA) piata, "fenomenul" piata Universitatii? ; se considera sau nu domnul Codita ca parte a intregului, a spatiului public? sunt sau nu tomberoane in piata? este aceasta invadata de catre noua generatie de "utilizatori" avantati intru demolarea spatiului public?
Curaj domnule Codita!, iesiti pe ecran si spuneti...
3. Va citesc cu interes !
(mesaj trimis de Dino în data de 24.02.2012, 18:04)
Dar mi-e din ce in ce mai greu. Cu fraze mamut , ca urmatoarele:
Vulgaritatea este doar cursul mijlociu al unui fluviu de reziduuri intrate de mult în putrefacţie, care se umflă pe zi ce trece, în traversarea lui tumultoasă prin spaţiul nostru public; în amonte străjuieşte lipsa crasă de respect pentru orice formă de exprimare aleasă sau comportament civilizat, iar în aval, obscenitatea exhibată ostentativ, agresiv, care biciuie tărîmul vieţii noastre zilnice. De la obsesia de a umple strada...
4. poluarea totala a spatiului public
(mesaj trimis de anonim în data de 25.02.2012, 16:13)
Degeaba exista legi care apara spatiul public de poluare...nimic si nimeni nu-i impiedica sa o faca. Daca mergi in birouri sau pe holurile institutiilor publice nu poti respira din cauza fumului de tigara. Daca iti trece prin minte sa faci observatie, tu esti cel in culpa si admonestat in mod, fireste, vulgar.
Se ad batalia finala de poluare a spatiului public, de la propriu pana la figurat. Aceasta este axa valorica romaneasca sau balcanica.
5. poluarea totala a spatiului public
(mesaj trimis de anonim în data de 25.02.2012, 16:13)
Degeaba exista legi care apara spatiul public de poluare...nimic si nimeni nu-i impiedica sa o faca. Daca mergi in birouri sau pe holurile institutiilor publice nu poti respira din cauza fumului de tigara. Daca iti trece prin minte sa faci observatie, tu esti cel in culpa si admonestat in mod, fireste, vulgar.
Se ad batalia finala de poluare a spatiului public, de la propriu pana la figurat. Aceasta este axa valorica romaneasca sau balcanica.