English
Calea de la dorinţă la putinţă e lungă şi de cele mai multe ori dificilă. Când vorbeşti de achiziţii în industrie, nu e suficient să vrei, trebuie să ai cu ce să cumperi şi să ai convingerea argumentată că poţi să faci un produs vandabil, cerut de piaţă, care să fie şi rentabil economic.
Citind declaraţia Premierului Mihai Tudose: "Am încercat şi se pare că vom reuşi, să răscumpărăm 51% din acţiunile pe care le deţine Daewoo la şantierul naval (Daewoo Mangalia Heavy Industries) şi am zis să ne exercităm dreptul de preemţiune la vânzare. Şi am constatat cu specialişti de la Justiţie şi Finanţe că statul român nu ştie să facă lucrul acesta. O săptămână ne-am chinuit să vedem cum poate statul român să cumpere acţiuni să avem şantier maritim. Vă spun că îl luăm. Vom avea un şantier al statului", mă trece un fior rece. Trecând peste confuzia Premierului, statul român are preemţiune la cumpărarea acţiunilor, nu la vânzare, afirmaţia că "statul român nu ştie să facă lucrul acesta" mi-a stârnit mâhnirea, dar şi suspiciunea asupra reuşitei demersului de operare eficientă a unui şantier naval, dar mai ales curiozitatea de a vedea fundamentările deciziei.
Pentru cei mai puţin familiarizaţi spun, pe scurt şi fără detalii, un şantier naval este un integrator de industrii şi, de regulă, pentru a fi eficiente, şantierele navale se proiectează, construiesc şi dotează specific, doar pentru o gamă de nave. Am căutat în cuprinsul Memorandumului care a fost discutat în şedinţa de guvern şi care a stat la baza deciziei, argumentele tehnice, juridice şi economice care să fundamenteze achiziţia. Mă aşteptam să găsesc o analiză de oportunitate sau un studiu de fezabilitate. Dar nimic, doar vorbe, cu care se încearcă zgândărirea mândriei naţionale din sufletul celor nostalgici, dar şi amăgirea imaginaţiei celor exaltaţi de sloganul "încearcă să crezi".
"Trebuie să facem nişte fregate şi poate le facem noi. Că alţii le-ar fi putut face. Să facem şi mentenanţa la noi. Poate facem şi o bărcuţă acolo. Dar nu e posibil cu atâta Dunăre şi mare să nu aibă ţara un şantier naval", a mai spus Tudose.
Doar pentru că suntem români, nu e suficient sa materializăm intenţia de a construi singuri fregate şi de a asigura mentenanţa.
Revenind la intenţia Premierului, altfel lăudabilă, de a construi fregate într-un şantier naval deţinut de stat, vă reamintesc, şantierul naval este un integrator al mai multor industrii. Ce poate să ofere şi să integreze România în acest şantier naval. Avem know how? Avem proiecte licenţiate? Avem fabrică de motoare sau sisteme de transmisie şi propulsie? Avem automatizări, hard şi soft specializate? Avem sisteme de detectare şi transmisiuni? Avem armament specific? La toate întrebările, un singur răspuns: nu! Cel mult, încă mai avem tabla de la Galaţi. Şi atunci, care e logica economică? Presupunând că se face achiziţia şantierului şi că se vor cumpăra proiecte licenţiate, know how, motoare şi toate cele necesare, presupunând că pregătim şi forţa de muncă înalt calificată, cine ne dă certitudinea că produsul final va fi corespunzător standardelor misiunilor militare aliate şi preţul de fabricaţie va fi unul competitiv? Prea mulţi de "nu" şi prea complexe riscurile pentru a ne aventura în decizia Premierului, spun eu, superficială.
Mult mai realistă este a doua ipoteză, de a construi bărcuţe, dar nu e şi viabilă economic. Nu cumperi un şantier întins pe zeci de hectare (care aparţin statului român), specializat şi dotat pentru construcţia de nave port-container, cu datorii de peste 1,2 miliarde euro, ca să fabrici bărcuţe. Presupunând că se cumpără şantierul, din ziua următoare, acesta trebuie să-şi acopere cel puţin costurile fixe. Din ce vor fi plătite salariile? Singurele comenzi certe ar fi cele 4 fregate, cu un preţ estimat la 1,2 miliarde euro, suma similară cu datoriile şantierului. Cu ce se acoperă celelalte cheltuieli?
Mult mai chibzuit şi credibil, plecând de la asumarea de a achiziţiona fregate, ar fi fost să se avanseze propunere de revitalizare şi dezvoltare a unor industrii de bază, unde România are capabilităţi şi tradiţie, propunând din poziţia de acţionar minoritar a statului (49%) şi deţinător al terenului pe care se întinde şantierul, viitorului acţionar majoritar să facă achiziţii şi să integreze în producţia de nave produse manufacturate de industria românească.
Dragă domnule Prim-ministru, pentru a construi patru fregate nu merită să-ţi cumperi un şantier naval. E ca în utopia beţivului, care vrea să-şi facă o cârciumă, ca să bea gratis.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2018, 00:09)
Superba ultima afirmatie.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Dan în data de 15.01.2018, 07:42)
Domnule Dumitrascu, o cunoastere, fie si marginita, ale activitatii santierelor navale din Romania, care sunt si profitabile, v-ar fi relevant ca este o practica comuna constructia corpului de nava - care implica activitati mediu calificate (sudura, lacatuserie, etc), urmand ca echiparea avansata - instalatii speciale, electronica, etc. sa fie facuta in alta parte. Ceea ce a propus premierul este perfect fezabil.
1.2. Pt. DAN (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Navalistul în data de 15.01.2018, 08:55)
Domnule Dan , cati ani de industrie navala aveti? In primul rand pentru a te apuca de constructia de nave in afara fondurilor necesare (salarii , nmaterie prima , consumabile ,taxe catre stat , etc)
Ai nevoie de servicii specilaizate incepăand cu partea de Marketing care sa negocieze contractele din punct de vedere al fezabilitati, echipe de planing care sa puna in planul de productie etapele productive ( poate nu stiti cat valoreaza o zi de intarzieri) , partea de design (proiectare) care trebuie sa interpreteze (chiar dac nu fac proiectare) planurile navei achizitionate, serviciul de controlul calitati care are rolul de a urmari din punct de vedere calitativ si de a preda catre clasa si client lucrarile efectuate inclusiv NDT Plan, serviciul aprovizionare ( achizitie materiale si materii prime conform planului de precdare al lucrarilor) Toate aceste servicii sunt servicii auxiliare dar obligatoriu necesare , Un santier naval de top nu poate lucra doar cu , sudori , lacatusi si polizatori -rog meseriile enumerate sa ma scuze nu am nimic cu acestea , dar trebuie sa privim lucrurile realist. Rugam persoanele decizionale din minister si guvern sa gandeasca la existenta unui oras intreg si a localitatilor limitrofe (6000 de angajati care sunt intretinatori de familie)
1.3. Jobless (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Nickname în data de 15.01.2018, 09:15)
Aria de competenta a Dlui Dumitrascu este extrem de intinsa...a dat si lectii de piata de capital brokerilor, a vandut Romgaz doar nerezidentilor, etc....asa ca lasati omul, isi cauta de lucru, iar CV-ul atat de complex l-a facut sa intarzie depunerea la timp pentru AGOA de la Electrica!
Omul are nevoie de o sinecura noua, cauta si el pe unde poate...o logica minimala aparenta, scrisa detaliat, poate sa para competenta...o sa candideze si la APIA si la RAPPS, asa ca asteptati si articole despre agricultura sau imobiliare!
1.4. Va daţi cunoscător dar sunteţi praf! (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Tot Ăla în data de 15.01.2018, 09:27)
"Practica" comună de a construi doar corpul navei derivă din faptul că nu deţii un proiect, o specificaţie tehnică completă a navei respectivă. Cu alte cuvinte, construind doar corpul navei, vinzi doar forţa de muncă, ieftină, din România. Astfel, valoarea adăugată "made in România", ioc! "Cunoaşterea" dvs., chiar şi mărginită, e sublimă, lipsind cu desăvârşire. Ceea ce zice klingonianul nu este nici pe departe fezabil. Dacă vă mai documentaţi puţin, veţi afla că statul mai deţine un şantier în Mangalia: Şantierul Naval Mangalia. O ruină, ca urmare a bunei şi profitabilei administrări exercitate de stat. "Duduie" de comenzi, de prin '90 încoace. Halele satu să pice, macaralele deja au picat, buruienile îneacă căile de acces şi platformele. Doi - trei subcontractori de la DMHI au închiriat spaţii pt. a produce tot pt. DMHI. Deci, domnule Dan, care este cunoaşterea dvs. ...mărginită?!
2. praf in ochi
(mesaj trimis de Doru în data de 15.01.2018, 14:57)
N-are legatura cu constructia de nave.
Tovarashu Tudose a vrut sa arate pisica celor de la Damen care, probabil, au refuzat sa dea spaga traditionala.
Iar daca n-o sa mearga, nu-i nimic: ne intoarcem in epoca nastase, cand se putea fura ca-n codru. Legile au fost modificate. Un santier naval inseamna o gramada de fier vechi de praduit.
3. Statul are deja santier naval la Mangalia!
(mesaj trimis de Amibo în data de 16.01.2018, 00:35)
Ce nu spune Tudose e ca statul roman are deja un santier naval la Mangalia - cel militar.
Ar merita aruncat o privire acolo sa vedem ce a facut statul roman cu el: l-a pus pe butuci, in timp ce toate celelalte merg, de bine de rau, cel de stat e gol, doar cu niste bodyguarzi si probabil niste haite de caini.
Altfel, solutia ideala pentru Romania ar fi fost sa incerce sa recupereze din datoriile santierului de la noul cumparator - Damen. Mi se pare o solutie trasnita ideea asta de nationalizare a unui santier naval, atata timp cat exista deja unul de stat in aceeasi localitate.
4. fără titlu
(mesaj trimis de d.i. în data de 16.01.2018, 12:17)
atata prostie si ticalosie adunata la in loc (articol + pareri "avizate") n'am mai vazut de la referendumul de doua zile din 2003!