Ultima zi de pace, prima zi de război

Nu s-a terminat. Zorii păcii nu sunt deloc aproape. Dimpotrivă. Războiul abia poate să înceapă. Adică să se extindă. Escaladând şi mai periculos. Pentru prima dată, un stat NATO, Polonia, a fost lovit. Până în această clipă, nu este clar dacă cu o rachetă sau cu două. Având indicii cum că s-a produs un act de agresiune, căruia i-au căzut victimă doi oameni, şi care a produs pagube materiale, iar actul de agresiune a fost generat de armata Federaţiei Ruse, în cursul nopţii, Polonia a decis, după întrunirea Consiliului de Securitate, activarea articolului 4 al Tratatului NATO. Ceea ce înseamnă că, de urgenţă, liderii statelor NATO se vor întruni şi vor lua o decizie. Atenţie, nu este vorba despre articolul 5, ci de articolul 4, pentru că încă nu există certitudinea că s-a produs un act de agresiune cu intenţie. Până la clarificarea situaţiei, sunt puse pe masă fel de fel de ipoteze, unele de-a dreptul halucinante, dar aproape cu certitudine se vor lua unele măsuri care vor creşte tensiune între Occident şi Federaţia Rusă.

Prima reacţie a lui Joe Biden, preşedintele Statelor Unite, aflat în insula Bali din Indonezia, cu prilejul summitului G20, a fost să calmeze spiritele şi să-şi exprime neîncrederea că a fi avut loc o agresiune intenţionată a Federaţiei Ruse împotriva Poloniei. Este şi logic. O agresiune ar fi presupus atacarea unor căi sau baze de aprovizionare a Ucrainei cu armament, de pe teritoriul Poloniei. Racheta sau rachetele ruseşti, în acest scenariu, nu ar fi fost îndreptate spre marginea unei comune, unde probabil coincidenţa a făcut să fie lovit un vehicul agricol. Rămâne însă în discuţie ipoteza unei lovituri ruseşti de tatonare. Pentru a putea fi observată şi analizată la Kremlin viteza de reacţie a statelor NATO şi măsura în care acestea se mobilizează. Această ipoteză poate sta în picioare. Desigur că nu trebuie să ne luăm după fentă. Fenta în acest moment pare a fi reacţia extrem de dură a lui Volodimir Zelensky, care acuză într-un mod cât se poate de explicit o agresiune intenţionată a Federaţiei Ruse, făcând trimitere şi la numeroasele ameninţări ale oficialilor de la Kremlin, inclusiv ale lui Vladimir Putin, cum că Federaţia Rusă este îndreptăţită să lovească bazele de aprovizionare ale armatei ucrainene, chiar dacă acestea se află pe teritoriul Poloniei. Sau României. Acum, aceste ameninţări lansate de la Kremlin s-ar putea să-i coste pe ruşi. Cât priveşte acuzaţiile extrem de rapide ale lui Zelensky, e bine să fim circumspecţi şi să le cântărim după măsura propagandei de război şi a interesului pe care-l are de a angaja în acest conflict statele NATO, într-o măsură mai mare decât s-au angajat până în prezent.

Analiştii militari din lumea întreagă îşi pun câteva întrebări de bun simţ, până când analiza minuţioasă a situaţiei create va scoate la lumină adevărul. Dacă a fost o singură rachetă care a lovit teritoriul polonez, situaţia este mai simplă. Poate fi considerată o întâmplare. Un accident. Scăparea de sub control de către ruşi a unei rachete de atac. Dacă însă au fost două rachete, care au explodat în Polonia, atunci situaţia se complică mult. Pentru că lanţul de coincidenţe nu ar mai putea fi în niciun fel explicat. Analiştilor din presă, care vântură ipoteza conform căreia ar fi fost vorba de o rachetă de atac, din cele peste 200 lansate de ruşi împotriva Ucrainei în ultimele 24 de ore, care ar fi fost lovită de apărarea lui Zelensky, le spun că acest lucru este imposibil. O rachetă lovită sau fragmente ale unei rachete lovite nu pot să zboare 70 de kilometri, distanţa care separă frontiera de locul impactului.

Extrem de straniu este că, după ce s-au aprins toate spiritele la nivelul statelor NATO, după ce s-au consumat fel şi fel de reacţii, una dintre cele mai întârziate fiind a premierului român, generalul cu patru stele Nicoae Ciucă, s-a trezit şi purtătorul de cuvânt al armatei Federaţiei Ruse să rupă tăcerea şi să nege că ar fi vorba de o rachetă rusească. De ce a avut loc o reacţie a atât de întârziată a Moscovei? Dacă pentru ei era cert că nu au lansat nicio rachetă deasupra teritoriului polonez şi că nu se află la originea niciunui accident, de ce s-au mişcat atât de greu?

Ce poate urma? La finalizarea anchetei, care probabil se produce azi, se poate ajunge la concluzia că racheta nu a fost rusească. Sau rachetele. Că ar fi aparţinut de fapt Ucrainei, aşa cum unii analişti deja au sugerat. Incidentul se închide, ca şi când nu ar fi avut loc. Iar speranţele că se va pune capăt acestui război renasc. Se poate însă ajunge la concluzia că racheta este rusească. Sau rachetele. Şi că ar fi avut loc nu un act de agresiune, nu o tatonare a reacţiilor NATO, ci pur şi simplu un accident. În care armata rusă a scăpat situaţia de sub control. În acest caz, tot este activat articolul 4 din Tratatul NATO. Reprezentanţii statelor NATO se vor întâlni, vor analiza incidentul şi vor căuta o soluţie, pentru ca el să nu se mai poată repeta. Şi care este soluţia? Una singură. Asigurarea spaţiului aerian al Ucrainei. În totalitate sau într-o zonă de siguranţă pentru statele din flancul sud-estic NATO. Ceea ce înseamnă că fie Ucraina va primi ceea ce solicită de mult timp, respectiv avioane de patrulare şi de vânătoare, dar cu condiţia probabil de a le limita aria de desfăşurare în zona stabilită, fie statele NATO vor asigura ele însele această patrulare deasupra teritoriului ucrainean. Riscând să intre în coliziune directă cu avioanele de vânătoare şi de bombardament ale Federaţiei Ruse.

În fine, la limită, dacă se constată cumva că actul de agresiune a fost intenţionat, ar putea fi activat de această dată articolul 5 al Tratatului NATO, urmând să se decidă pentru a doua oară în istorie declanşarea unui război al statelor NATO împotriva unui stat non-NATO, dar după obţinerea unui acord unanim al membrilor. Acesta este însă un scenariu la care nici nu vreau să mă gândesc.

Oricum, situaţia în loc să se simplifice, se complică şi mai mult. Cum concluzionam şi într-o analiză anterioară, mai e mult până departe.