Un Titanic de amintiri şi memorabilia

Acum un secol, în ziua de 10 aprilie, din portul britanic Southampton pleca în prima sa cursă, având ca destinaţie New Yorkul, cel mai mare vapor sau cel mai mare obiect mişcător făcut de om, la nivelul acelui timp, celebrul şi tragicul Titanic, RMS Titanic. După câteva zile, când noap-tea de 14 se îngâna cu dimineaţa celei de 15 aprilie 1912, supervasul se scufunda în apele Atlanticului de Nord, la vreo 1.600 de kilometri de ţărmul american şi New Yorkul de destinaţie. Acum fix 100 de ani, în ziua de 13, vasul plutea bine mersi, cu 2227 de oameni la bord, unii distrându-se la greu, alţii trăgând din greu, la slujbă. În schimb, centenarul tragediei cade exact în noaptea de Paşte ortodox, de ajungi să îi dai dreptate unui bine clădit realizator de televiziune care glumea că o să ajungem să numărăm secolele nu de la naşterea lui Hristos ci de la scufundarea Titanicului. În noaptea de Înviere, aşadar, undeva în nordul Atlanticului, pe mijloc spre America, un vas mare dar din zilele noastre îl va opri pe Cornel Tăbăcaru deasupra locului unde James Cameron a găsit epava descoperită anterior de Robert Ballard şi ruşii de pe nava Keldish. Cea care opreşte este Balmoral, o navă mai mică decât scufundatul Titanic dar suficient de mare ca să aibă loc şi mii de oameni, pe lângă Cornel Tăbăcaru şi ego-ul său. Omul de afaceri care a făcut bani din fenomenul TEC, prafuri cu apă la tot poporul, iar acum nimeni nu trebuie să ignore faptul că el a dat 50 de mii de euro pentru această croazieră, pentru cea mai tare cabină, dar ce spunem noi cabină, apartament sau chiar vilă ar fi mai bine. Ceea ce nici nu ar fi aşa de mult că se plăteşte şi benzina, întreţinerea, mâncarea, băutura, distracţia plus aruncatul florilor în apă, în noaptea de Înviere. Atunci va fi apogeul acestei croaziere, care este la rândul său apogeul manifestărilor gândite şi planificate de centenarul Titanicului, atât scufundare cât şi scurta func-ţionare sau la apă lansare.

Tragedia de acum un secol a captat o atenţie uriaşă. Este evenimentul maritim care a intrat cel mai mult în con-ştiinţa umanităţii, mai mult de-cât alte po-veşti mult mai terestre. Se poate să nu fi auzit de altele dar nu se poate să nu ştii de Titanic şi de îm-brânceala lui cu gheţarul ascuns parşiv sub apă. Faima sa este uriaşă, chiar dacă acum 100 de ani nu era internet, ca să nu mai vorbim de Facebook, deşi mulţi ar putea să nu creadă sau să nu accepte această cruntă realitate. Acum nu mai măsurăm atenţia în scrieri care adunate ar da dimensiunea unui bloc cu un număr oarecare de etaje, acum totul este pe hipergigabiţi. De fapt, de când a fost făcut filmul de 11 oscaruri cu numele scufundatului nu se mai pot spune multe despre acest subiect. Poate doar varianta 3D a filmului, care, de altfel, a şi apărut, acum în luna Titanicului. Cea 7D ar putea fi periculoasă dar mă gândesc că statui din ipsos cu DiCaprio şi prietena lui în scena "I'am flying" ar putea sta de la capotele maşinilor la balcoanele şi acoperişurile cu sau fără turnuleţe ale unor vile.

De pe fundul oceanului, cel de la 4 km sub apă, unde a fost dibuită epava, nimic nu a ieşit la suprafaţă. Totul este filmat, studiat, dar nu este deranjat din mrejele eterne ale tenebrelor acvatice. Este şi o decizie în acest sens, toată lumea fiind de acord să nu deranjeze mormântul etern al celor peste 1.500 de victime ale scufundării vasului. Şi ce minunăţii sunt acolo, orice şurub scos de pe epavă fiind la maximă apreciere pe piaţa memorabilia a Titanicului. Majoritatea sunt oferite pe internet, de o manieră în care propaganda de marketing înlătură orice îndoială a autenticităţii ofertei. Un fel de medalie cu nişte cristale mici şi negre se vinde cu 59,99 de dolari şi susţine că e vorba de cărbune de pe Titanic. Nimeni nu se întreabă de unde provine, că de scos de acolo unde a ajuns cu vas cu tot nu a fost scos. În cazul lemnelor este alt-ceva, se găsesc atâtea bucăţele de lemn din Titanic încât crezi că toată namila de ambarcaţiune era de fapt din lemn sau că se încearcă reeditarea po-veştii cu aş-chiile de lemn despre care se sus-ţine că provin din crucea pe care a fost răs-tignit Iisus şi care, adunate, ar da dimensiuni semnificative de depozit lemnos.

Acum este şi centenarul suvenirelor Titanic, domeniu lansat odată cu scufundarea din 14-15 aprilie 1912. Dacă vaporul îşi vedea de drum şi toată lumea cobora fericită la New York, evenimentul ar fi rămas în memorie ca o premieră deosebită, de primul drum al unui vas impozant din ce în ce mai depăşit de alte performanţe, care lasă în urma lui un siaj gros de suveniruri. Dar dacă le-a dus pe fundul apei, oferta este, evident, mult mai limitată. Apariţiile sunt foarte rare, fiind vorba de obiecte care aparţin celor 700 de salvaţi, haine şi alte obiecte personale pe care le-au avut asupra lor tot timpul, ori tot felul de late obiecte de tot felul de dimensiuni care au rămas să pluteas-că pe apă, pornind de la locul catas-trofei, primele ajungând pe ţărmul american unde mult timp tot ce eşua acolo trebuia să provină de pe Titanic.

Mai este o categorie aparte de obiecte legate de Titanic, cele care au rămas pe uscat după construcţia vaporului, materiale şi materii prime sau diverse hârtii legate de aces-te faze. Prezintă interes clar şi diferite obiecte legate de Titanic, de legenda sa, ziarele care au precedat tragedia, dar şi alte obiecte rămase acasă ale oamenilor pieriţi pe Titanic, echipajul sau călătorii.

Drama uriaşei ambarcaţiuni nu a rămas uitată până ne-am dat seama noi, contemporanii lui 2012, că acum un secol s-a scufundat cel mai mare obiect în mişcare făcut de om, un vas de nescufundat, cu 1.500 de victime şi tot atâtea biografii şi poveşti de viaţă.

Sâmbătă, 31 martie, casa Henry Aldridge şi fiul a organizat o licitaţie de obiecte legate de povestea Titanicului. Un meniu pentru pasagerii clasei I-a s-a dat cu 76 de mii de lire sterline iar pentru un set de chei, simple, de uşă, s-a plătit 59 de mii de lire britanice. Cel mai scump obiect legat de Titanic pare a fi un plan de profil al vasului în construcţie, vândut cu 220 de mii de lire sterline. În materie de postere, cel mai mare preţ obţinut este de 62 de mii de lire.

De-a lungul timpului au fost emise şi vândute fie piese comemorative clasice, medalii sau alte chestiuni din acestea, fie tot mai multe şi mai contemporane idei, inclusiv căni, batiste, cărţi poştale. La mare ofertă dar nu neapărat şi căutare sunt clopotele, de asemenea de tot felul de dimensiuni şi nu neapărat de bronz, pe care scrie pur şi simplu Titanic 1912, totul într-un chenar negru. Este aproape o marcă deşi ne putem îndoi serios că a fost găsit plutind fie şi vreun clopoţel de pe mas-todontul scufundat. Autografele sunt la mare cinste şi ele sunt puse de supraveţuitori pe diferite printuri. După apariţia filmului, Cameron, DiCaprio şi fetele ar putea oferi şi ei, prin simpla semnătură, un bun suvenir care să alimenteze pasiunea intensă a celor pasionaţi de povestea Titanicului, mulţi dintre ei copii precum propriul meu fiu.