Uniunea Europeană ar trebui să-şi revizuiască procesul decizional înainte de o nouă extindere

Uniunea Europeană trebuie să-şi revizuiască radical procesul decizional şi finanţarea înainte de a putea accepta până în 2030 mai multe ţări care să adere la blocul format în prezent din 27 de state, se arată într-un document comandat experţilor de guvernele francez şi german, o cerinţă de natură să polarizeze UE, relatează Reuters, citat de News.ro.

Opt ţări au în prezent statutul oficial de candidat la UE - Turcia, Ucraina, Republica Moldova, Albania, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Macedonia de Nord şi Serbia - în timp ce două, Georgia şi Kosovo, sunt ţări potenţial candidate.

"Din motive geopolitice, extinderea UE ocupă un loc important pe agenda politică, dar UE nu este încă pregătită să primească noi membri, nici din punct de vedere instituţional, nici din punct de vedere politic", se arată în raportul prezentat marţi la Bruxelles miniştrilor UE.

Documentul, considerat de unii oficiali drept o propunere de deschidere a lungii dezbateri din următorii ani privind modul de reformare a UE, a fost întâmpinat iniţial cu critici mixte de guvernele UE.

"A reuşit să concentreze dezbaterea pe câteva puncte şi, în acelaşi timp, să polarizeze răspunsurile statelor membre", a declarat Pascual Ignacio Navarro Rios, ministrul spaniol interimar pentru Europa, în cadrul unei conferinţe de presă.

Documentul, în care se precizează că nu ar trebui să fie considerat ca reprezentând opiniile Parisului şi Berlinului, deşi a fost prezentat de cele două ţări, afirmă că UE ar trebui să treacă la luarea tuturor deciziilor sale cu majoritate calificată, în loc să rezerve anumite domenii pentru votul unanim.

"Instituţiile şi mecanismele de luare a deciziilor nu au fost concepute pentru un grup de până la 37 de ţări şi acestea fac dificilă chiar şi pentru cei 27 gestionarea eficientă a crizelor şi luarea de decizii strategice", se arată în raport.

UE impune luarea de decizii în unanimitate în ceea ce priveşte politica externă şi de securitate, impozitele, finanţele UE, anumite domenii ale justiţiei şi afacerilor interne, precum şi securitatea şi protecţia socială. Condiţia unanimităţii a fost criticată de unele guverne şi experţi, care consideră că aceasta încetineşte în mod substanţial sau chiar blochează dezvoltarea UE, deoarece toate deciziile din aceste domenii trebuie reduse la cel mai mic numitor comun.

Cu toate acestea, schimbarea acestei situaţii ar necesita modificări ale tratatelor UE, ceea ce ar fi un proces lung şi dificil şi ar necesita la rândul său unanimitate.

Documentul solicită, de asemenea, consolidarea condiţiei conform căreia un guvern trebuie să respecte statul de drept şi valorile UE pentru a obţine bani europeni, întrucât blocul comunitar se luptă de ani de zile cu guvernele naţionaliste şi autoritare din Polonia şi Ungaria.

Documentul îndeamnă UE să îşi modifice tratatele pentru a permite emiterea unei datorii comune a UE şi să îşi scurteze ciclul bugetar la cinci ani - durata mandatului Comisiei Europene şi al Parlamentului European - de la şapte ani, cât este în prezent.

Documentul afirmă că bugetul UE, care reprezintă în prezent aproximativ 1% din venitul naţional brut al UE pe an, ar trebui să fie majorat pentru a face faţă numărului tot mai mare de sarcini pe care UE le gestionează ca bloc şi că ar trebui să i se aloce permanent noi surse de venit.

În cele din urmă, documentul afirmă că unele ţări din UE ar trebui să aibă posibilitatea de a coopera mai strâns decât altele, formând patru niveluri de integrare europeană. Cea mai profundă integrare ar fi în cercul interior, similar zonei euro, care utilizează moneda unică, şi zona de călătorie fără paşaport Schengen.

Al doilea nivel ar fi UE însăşi, un cerc şi mai mare ar fi format din membrii asociaţi care ar participa la piaţa unică de bunuri şi servicii a UE şi ar adera la principiile comune ale UE.

În cele din urmă, ar exista Comunitatea politică europeană - un forum propus de Franţa şi lansat anul trecut - ca un nivel exterior pentru cooperare politică, fără a fi obligat să respecte legislaţia UE.