Cele mai multe nereguli la nivel financiar în cadrul Uniunii Europene au fost înregistrate la fondurile pentru agricultură, fondurile de coeziune şi de preaderare, dar numărul acestora a scăzut la resursele proprii şi fondurile structurale, relevă Raportul anual pentru 2006 privind protejarea intereselor financiare ale comunităţii europene şi combaterea fraudei, publicat ieri de Comisia Europeană, la Bruxelles. Cu toate că există cu mult peste 12.000 de nereguli notificate, trebuie înregistrate în continuare progrese în ceea ce priveşte viteza şi calitatea transmiterii lor. Acesta reprezintă un domeniu în care responsabilitatea este partajată între Comisie şi statele membre. Raportul prevede măsurile cele mai importante adoptate în 2006 de către statele membre şi Comisie pentru o mai bună prevenire şi combatere a fraudei, se arată într-un comunicat al executivului comunitar.
"Existenţa unui flux corespunzător al informaţiilor între statele membre şi Comisie este esenţială pentru o acţiune comună eficientă împotriva infractorilor şi de aceea este important ca statele membre să-şi comunice cu rapiditate orice prezumţie de fraudă", a declarat Siim Kallas, vicepreşedinte al Comisiei Europene şi comisar pentru probleme administrative, audit şi antifraudă. El a spus că multe state membre procedează astfel, însă "în cazul unora este loc de mai bine".
"Nu există niciun motiv pentru reticenţa faţă de transparenţă: numărul mare de nereguli raportate poate fi un bun indiciu că sunt necesare controale amănunţite şi eficiente", a concluzionat Siim Kallas.
Anul acesta, raportul Comisiei privind protejarea intereselor financiare ale UE şi lupta împotriva fraudei pune accentul pe analiza şi gestiunea riscului, pe bazele de date referitoare la cazurile de excludere şi pe instrumentele de alertare sau de denunţare.
Raportul analizează sistemele de alertare bazate pe informatori interni din statele membre şi instituţiile europene care furnizează informaţia iniţială ce poate declanşa anchete ulterioare.
La celălalt capăt al procedurii de anchetă, raportul analizează măsurile adoptate pentru o mai bună recuperare a sumelor necolectate ori a sumelor plătite şi necuvenite, precum şi mecanismele de recuperare prin compensare, în conformitate cu legislaţia naţională.