Uraa...am învins!

Strigătul de bucurie, însoţit de un adînc fior de satisfacţie, de uşurare, a însufleţit aseară doi dintre cei trei candidaţi principali la Cotroceni, precum şi pe susţinătorii lor din stafurile de campanie, din echipele politice şi tehnice, pe toţi cei ce depind în afacerile şi poziţiile lor de bunăvoinţă, favorurile, conivenţa sau corupţia puterii.

În cea de-a treia tabără, a dominat, desigur, frustrarea şi un sentiment de nedreptate. La urma urmei, fiecare dintre principalii candidaţi a pornit, în ziua alegerilor, cu două şanse din trei, de partea sa. Eliminarea din cursă, încă din primul tur, este o "nedreptate" statistică!

Singurul cuvînt care nu poate lipsi din comentariul zilei de alegeri este "surpriză".

Dacă duminică seara tandemul ieşit din urne este Băsescu-Antonescu, atunci supriza ţine, desigur, de scoaterea din cursă a celui care, "logic", ar fi avut cele mai bune şanse să preia ştafeta la Cotroceni.

Eroziunea masivă de credibilitate suferită de actualul deţinător al mandatului prezidenţial a fost mai mult decît evidentă, iar, pe de altă parte, criza muşcă deja adînc din resursele de supravieţuire, şi aşa limitate, ale majorităţi populaţiei.

Lumea nu are de ce să fie mulţumită.

După eşecul "dreptei" şi al "coaliţiei cu dreapta", victoria "omului de stînga" ar fi fost continuarea "naturală" a ciclului politic din mandatul lui Traian Băsescu.

Desigur, supriza eventualei eliminări din cursă a lui Mircea Geoană este un eveniment cu implicaţii politice, atît pentru turul doi al alegerilor, cît şi pentru direcţia viitoare de mişcare a PSD.

O înfrîngere de asemenea proporţii nu este doar a cadidatului şi a echipei sale de campanie, ci a partidului în ansamblu.

El trebuie să-şi găsească un nou echilibru şi formula cea mai simplă, fără mari convulsii sau complicaţii este predarea ştafetei la vîrf. E posibil ca şi raporturile de putere dintre diferitele "asociaţii baronale" care domină structurile partidului să sufere modificări, nu neapărat dramatice. Ca de obicei, însă, inerţia va salva şi de această dată PSD-ul. Aşa cum Mircea Geoană însuşi a spus în discursul său electoral, "există viaţă" şi după aceste alegeri prezidenţiale, oricare va fi rezultatul final, iar Mircea Geoană nu va lipsi din tabloul principal, chiar dacă, eventual, va fi obligat să predea rolul de lider.

Dacă tandemul ieşit din urne este Băsescu-Geoană, surpriza vine de acolo de unde rezultatele scrutinului contrazic dinamica ascendentă a lui Crin Antonescu, de la poziţia de outsider către cea de candidat cu şanse reale la turul II.

Toate sondajele preelectorale au ilustrat, chiar dacă cu cifre diferite şi uneori contradictorii, această tendinţă. Unde şi de ce s-a prăbuşit ea? De ce urnele au infirmat-o? Ca şi în cazul lui Mircea Geoană, ieşirea lui Crin Antonescu, încă de la primul tur, deşi o traumă politică importantă, nu pune capăt carierei sale politice. În cazul lui Antonescu nu ar trebui să pună capăt nici carierei de lider al PNL. Crin Antonescu abia a intrat în terenul de luptă al greilor. Pierderea primei bătălii nu este totuna cu pierderea războiului, iar cicatricele luptelor la baionetă, de astăzi, vor deveni mărcile de acreditare pentru statutul omului politic cu greutate, de mîine, maturizat în focul bătăliei, mult întărit atît în imaginea publică, cît şi în propriul partid.

Este un element de biografie politică ce aduce mai multe foloase, decît pierderi, unui lider aflat la început de drum, aşa cum este cazul lui Crin Antonescu.

Dacă tandemul ieşit din urne este Antonescu-Geoană, atunci surpriza este de proporţii şi ea va fi una urîtă, pentru Traian Băsescu. Singurul lucru pe care l-ar avea de cîştigat actualul Preşedinte dintr-o asemenea înfrîngere este ştergerea de pe răbojul său negativ a imaginii de "corupător al democraţiei". Orice ar spune cineva, iată că Băsescu nu a mers pînă acolo încît să "aranjeze urnele" în favoarea sa. Dacă n-a putut sau nu s-a priceput, ori nu a vrut, nimeni nu poate şti cu adevărat, nici chiar cel aflat în cauză! În rest, o asemenea surpriză nu-i aduce actualului Preşedinte decît perspectiva unor mari bătăi de cap. Poziţia sa de lider în PD-L devine vulnerabilă, chiar dacă nu neapărat insustenabilă, dar cel mai rău este că Traian Băsescu nu se mai poate reinventa după o asemenea înfrîngere ca personaj politic.

Prea controversat, prea dizolvant, prea autoritar, prea puţin dispus să negocieze cu cei pe care-i consideră, şi nu fără motiv, propriile creaţii politice, ce să mai spună şi ce proiect să mai inventeze, cum să fie el credibil, dacă atunci cînd a avut la dispoziţie toate butoanele puterii, a ratat?

La dominaţia absolută a suprizei au contribuit, desigur, şi alegătorii. Marja la care s-a făcut diferenţa dintre învinsul primului tur şi supravieţuitori este mică, ca rezultatul al unei prezenţe la vot relativ reduse.

Aceasta ar putea să fie singura non-surpriză. Pentru că oricît de importantă este bătălia electorală pentru cei direct implicaţi, lumea a înţeles, mai ales din comportamentul de campanie al candidaţilor, că nu are de aşteptat prea multe lucruri bune de la cel ce va fi viitorul ocupant al mult rîvnitului fotoliu de la Cotroceni.

"Cele bune", deocamdată nu au prea multe şanse să se-adune şi nici "cele rele" să se spele. De acum, nu ne rămîne decît să ne gîndim la bătălia turului II, care va avea o turnură cu totul diferită de ceea ce am văzut pînă acum în campanie şi în comportamentul competitorilor. Machiavelli ar fi mîndru să-i vadă la lucru pe epigonii săi dîmboviţeni.