UZP nu trebuie să fie doar un antet

Pe 3 mai se împlinesc 25 de ani de când a fost instituită Ziua Mondială a Libertăţii Presei, printr-o decizie a Adunării generale a ONU. S-a consacrat astfel, la scară internaţională, principiul potrivit căruia «o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a oricărei societăţi democratice».

Jurnalismul este, de asemenea, activitatea la care trimite în mod direct un alt document de referinţă al lumii democratice, şi anume Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. La anul se va împlini un sfert de veac de când România a ratificat această Convenţie.

Articolul 10 din Convenţie se referă la libertatea de exprimare, sub două aspecte: primul consacră libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Cel de-al doilea are în vedere situaţia în care libertatea de exprimare poate veni în contradicţie cu alte drepturi garantate de Convenţie, astfel încât documentul subliniază că presa are îndatoriri şi res­ponsabilităţi relative la "protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora", la dreptul la un proces echitabil şi res­pectarea vieţii private ş.a.

Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (UZP) este o organizaţie care îşi orientează întreaga activitate pe aceste principii universale, militând pentru libertatea şi independenţa presei şi încurajând pluralismul de opinii ale membrilor săi şi în mass-media, în general.

Dar, dincolo de evocarea principiilor, Ziua Mondială a Libertăţii Presei este un bun prilej de reflecţie asupra modului concret în care jurnaliştii îşi folosesc libertatea, statutul şi credibilitatea pentru a apăra celelalte componente ale unei societăţi democratice - drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, legalitatea, respectarea Constituţiei.

Considerăm că presa îndeplineşte un rol crucial în afirmarea şi protejarea valorilor democratice, inclusiv prin atragerea atenţiei publicului asupra abuzurilor, neregulilor sau ilegalităţilor comise de autorităţile şi instituţiile statului. În presă trebuie să se regăsescă nu doar fapte, ci şi opinii. Presa are nu doar obligaţia unei informări corecte a publicului, ci şi datoria unei atitudini deschise faţă de orice derapaj de la preceptele democraţiei şi ale apărării libertăţilor cetăţeneşti.

UZP consideră că, în perioada actuală, piatra de încercare a profesionalismului şi moralităţii oricărui jurnalist român o reprezintă modul în care se raportează la aspectele de fond ale societăţii româneşti, la subiectele care stârnesc îngrijorare în spaţiul public, la dezbaterile des­pre statul paralel şi obsesiva temă a siguranţei naţionale, la dovezile tot mai evidente de încălcare de către unele autorităţi a drepturilor omului şi libertăţilor cetăţeneşti.

Din acest punct de vedere şi cu prilejul aces­tei sărbători internaţionale a libertăţii presei, UZP reafirmă următoarele:

1. Libertatea presei este o garanţie a oricărei democraţii funcţionale. Calitatea unei democraţii are de suferit atunci când calitatea informaţiei mediatice scade şi pericolul dezorientării cetăţeanului creşte, când adjectivul triumfă asupra verbului, epitetele asupra ideilor şi manipularea asupra adevărului. De aceea, organizaţia noastră militează pentru asumarea res­ponsabilităţilor proprii pe care instituţiile de presă le au faţă de societate din punctul de vedere al informării corecte a publicului şi al stimulării unor standarde profesionale ridicate în diferitele tipuri de jurnalism.

2. Libertatea presei nu poate fi înţeleasă independent de o serie de factori sociali, politici şi economici care condiţionează dezvoltarea mass-media, imparţialitatea comunicării mediatice, o presă liberă şi independentă. Dintre aceşti factori, o parte sunt interiori presei, cum ar fi lipsa transparenţei în raporturile decizionale din interiorul organizaţiilor media, în relaţiile dintre departamentele editoriale, pe de o parte, şi investitori, acţionari sau parteneri comerciali, pe de altă parte.

3. Libertatea presei depinde, însă, şi de climatul politic din societate, de atitudinea autorităţilor faţă de această activitate definitorie pentru indicele de democraţie al unui stat. Declaraţiile festiviste despre independenţa presei sunt contrazise adesea de practici anacronice şi chiar detestabile din partea unor autorităţi ale statului.

Proliferarea în presă a ofiţerilor acoperiţi - recunoscută de un fost şef al SRI - este unul dintre cele mai grave atentate la libertatea şi independenţa mass-media.

Procesele intentate jurnaliştilor de către şefii atotputernici ai unor instituţii sunt un indicator al nivelului precar în care respectivii demnitari înţeleg atât rolul presei în societate, cât şi menirea funcţiei pe care o ocupă vremelnic.

Sub "umbrela" securităţii naţionale au fost adoptate legi care limitează libertatea de expresie prin inocularea la proporţii de masă unor sentimente de teamă, care paralizează libertatea cuvântului şi dreptul la opinie al cetăţenilor. Toate aceste stări de lucruri dăunează nu doar presei, ci şi consolidării societăţii româneşti pe coordonate democratice.

4. În lipsa unei garanţii solide a dreptului la libertatea de exprimare, protejat de instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, nu există o ţară liberă şi, respectiv, un regim democratic. Unul dintre principiile esenţiale ale presei este să permită oamenilor să enunţe idei care să poată fi difuzate public, să fie supuse dezbaterii şi controlului comunităţii. UZP consideră că un stat cu adevărat democratic ar trebui să aibă un interes fundamental în a permite societăţii să discute liber despre orice subiect de interes public, fără teama că o vreo structură suprastatală sau instituţie a statului paralel, scăpată oricărui control democratic şi insubordonabilă constituţional, ar putea recurge la vreun instrument de represiune. Mecanismele legale ar trebui să împiedice atragerea instituţiilor statului în tranşarea problemelor personale pe care şefii acestora le au cu diverşi ziarişti.

5. Exigenţele de ordin principial şi practic formulate mai sus impun realizarea unui front comun al presei, întrucât comun este şi interesul tuturor cetăţenilor ţării în prezervarea regulilor democratice, eliminarea abuzurilor, apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. De aceea, de Ziua Mondială a Libertăţii Presei, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România face un apel la solidaritate în interiorul breslei, asumându-şi răspunderea ca, printr-o amplă reformă internă, organizaţia noastră să poată deveni credibilă în efortul de resolidarizare a întregii prese române în jurul unor obiective comune minimale.

Breasla jurnaliştilor este pulverizată în zeci de asociaţii de tot felul. Dihonia din societatea românească se proiectează şi se regăseşte aidoma şi în comunitatea jurnalistică. Premeditat sau nu, ziariştii sunt dezbinaţi, probabil spre a fi mai uşor stăpâniţi sau manevraţi.

Nu ne putem complace la nesfârşit în aceas­tă situaţie.

Istoria UZP, reprezentativitatea acesteia la ora actuală, statutul oficial al organizaţiei de a fi de utilitate publică şi, nu în ultimul rând, prestigiul şi ţinuta morală a multora dintre membrii ei ne obligă să facem o încercare de unificare organizaţională a presei într-un front comun.

Credem că avem capacitatea de a găsi un cel mai mare numitor comun pentru iniţiative şi atitudini publice unitare, la care să participe redacţii şi instituţii de presă atât de diferite.

Credem că putem să identificăm şi să propunem public colegilor noştri de la alte organizaţii punţile care ne pot uni, respectând opţiunile fiecăruia şi ale tuturor.

Credem, în sfârşit, că putem redescoperi ce înseamnă solidaritatea de breaslă, respectând ideile, opiniile şi abordările care ne despart.

Asumându-şi acest rol unificator în pragul centenarului existenţei sale - pe care-l vom serba anul viitor -, UZP are datoria să propună întregii prese române din ţară, diaspora şi Republica Moldova o Platformă de principii, obiective şi proiecte ce pot fi asumate de toţi.

Ca un prim pas, în plan organizatoric, Statutul UZP va fi modificat astfel încât să permită înscrierea în organizaţie, ca membru colectiv, a oricărei persoane juridice - asociaţie, fundaţie, redacţie, societate comercială - care activează în domeniul presei şi care, desigur, împărtăşeşte acelaşi scop şi aceleaşi obiective.

6. UZP nu trebuie să fie doar un antet, ci să se afirme ca o voce şi o conştiinţă publică. Organizaţia nu poate trăi în afara timpului său, în numele unui aşa-zis apolitism.

UZP nu poate rămâne indiferentă la încălcarea valorilor universale ale drepturilor omului şi libertăţilor cetăţeneşti.

Organizaţia nu poate să tacă, în numele unei false neutralităţi, atunci când colegi de breaslă, indiferent de redacţie sau de orientare, devin victime ale abuzurilor din partea instituţiilor statului.

Organizaţie a celor care au profesia să comunice, UZP trebuie să comunice ea însăşi, ca entitate, cu întreaga societate, cu autorităţile publice, să ia atitudine, să se exprime public despre lucrurile majore care se petrec în societate şi în lume.

Mai presus de sarcinile redacţionale ale celor care o compun, organizaţia ca atare poate deveni o busolă de căutare a valorilor într-un spaţiu public dezorientat şi confuz, cum este şi cel în care trăim cu toţii.

Poate deveni un îndreptar atitudinal acolo unde dezinteresul şi lehamitea sunt atotdominatoare.

Poate deveni un criteriu de conduită publică acolo s-au înstăpânit anarhis­mul lumpenului de tip nou şi derbedeismul gulerelor albe.

Diversitatea fireas­că a opiniilor şi orientărilor membrilor organizaţiei nu exclude constituirea unei platforme comune de valori şi principii de pe care să ne putem exprima o atitudine unitară, ca organizaţie componentă a societăţii civile, despre tot ceea ce se întâmplă în România de azi.

7. UZP nu se poate transforma într-o organizaţie a pensionarilor, nu poate deveni "Uniunea Ziariştilor Pensionari" din România.

UZP îşi va deschide larg porţile către generaţia tânără de jurnalişti, operând o amplă reformă internă care să confere organizaţiei noastre un profil de credibilitate, prestigiu şi competenţă menit să atragă tinerii jurnalişti şi să-i motiveze la implicare publică, nu să-i respingă, să-i lase indiferenţi ori să-i îndemne la comentarii rătăcite pe bloguri.

Vom modifica Statutul asociaţiei astfel încât să creăm explicit posibilitatea jurnaliştilor tineri de a participa la conducerea organizaţiei în funcţii anume rezervate vârstei lor.

Vom deschidem punţi de comunicare spre tinerii jurnalişti, vom oferi posibilitatea dialogului profesional între generaţii, vom aboli teoriile maligne despre "generaţia expirată", vom reclădi o comuniune minimală de preocupări ale unei bresle căreia tranziţia i-a provocat răni greu vindecabile.

Document realizat cu contribuţia următorilor membri UZP:

Nicolae Arsenie,

Octavian Andronic,

Sorin Blada,

Constantin Dumitru,

Florian Goldstein,

Ovidiu Marian,

Mircea Niţă,

Emil Stanciu,

Octavian Ştireanu,

Ioan Timofte,

Ion Vasiu.