Varoufakis: Germania nu va cruţa durerea Greciei

Drama financiară a Greciei a dominat prima pagină a ziarelor timp de cinci ani pentru un singur motiv: refuzul încăpăţânat al creditorilor de a oferi o reducere esenţială a datoriilor ţării, scrie fostul ministru de finanţe, Yannis Varoufakis, într-un editorial publicat în The Guardian.

"De ce, împotriva bunului simţ, împotriva verdictului Fondului Monetar Internaţional şi împotriva practicilor de zi cu zi ale bancherilor care se confruntă cu debitori stresaţi, rezistă unei restructurări a datoriei?

Răspunsul nu poate fi găsit în economie, deoarece locuieşte adânc în politicile labirintice ale Europei", consideră Varoufakis.

Potrivit oficialului grec, în 2010, statul elen a devenit insolvent. Două opţiuni în conformitate cu continuarea statutului de membru al zonei euro s-au înfăţişat: cea sensibilă, pe care orice bancher decent ar recomanda-o - restructurarea datoriei şi reformarea economiei; şi opţiunea toxică - extinderea creditelor noi către o entitate în stare de faliment, care pretinde că rămâne solventă.

Europa a ales a doua opţiune, punând salvarea băncilor franceze şi germane expuse la datoria publică greacă deasupra viabilităţii socioeconomice a Greciei, consideră fostul ministru de finanţe grec. Potrivit domniei sale, o restructurare a datoriei ar fi implicat pierderi pentru bancheri din cauza deţinerilor de datorie grecească. "Dornici de a evita să mărturisească parlamentarilor că contribuabilii vor trebui să plătească din nou pentru bănci prin intermediul unor noi împrumuturi nesustenabile, oficialii Uniunii Europene au prezentat insolvenţa statului grec ca o problemă de lipsă de lichiditate şi au justificat "bailout-ul" ca un caz de "solidaritate" cu grecii, susţine fostul ministru de Finanţe grec.

"Pentru a evita transferul cinic al pierderilor ireparabile private către umerii contribuabililor, ca un exerciţiu de «dragoste dură», austeritatea record a fost impusă Greciei, al cărei venit naţional, la rândul său - din care datoriile vechi şi noi au trebuit să fie rambursate - s-a diminuat cu mai mult de un sfert", mai scrie Varoufakis, care adaugă că este nevoie de expertiza matematică a unui copil deştept de opt ani să ştie că acest proces nu se putea încheia bine.

Potrivit lui Varoufakis, odată ce operaţia sordidă a fost completă, Europa a dobândit în mod automat un motiv pentru a refuza discutarea datoriei greceşti: aceasta ar lovi acum buzunarele cetăţenilor europeni. Şi astfel au fost administrate doze tot mai mari de austeritate, în timp ce datoria a crescut şi mai mult, forţând creditorii să extindă împrumuturile în schimbul, din nou, a unei mai mari austerităţi, mai arată oficialul grec.

"Guvernul nostru a fost ales pe mandat pentru a pune capăt acestei bucle osânditoare, pentru a cere restructurarea datoriei şi un final pentru austeritatea mutilantă. Negocierile au ajuns la impasul intens mediatizat pentru un motiv simplu: creditorii noştri continuă să excludă orice restructurare tangibilă a datoriilor în timp ce insistă că datoria noastră de neplătit să fie rambursată «parametric» de către cei mai slabi dintre greci, de către copiii şi nepoţii lor", consideră Varoufakis.

Acesta arată că în prima sa săptămână ca ministru de finanţe a fost vizitat de Jeroen Dijsselbloem, preşedintele Eurogrup, care l-a pus să facă o alegere "puternică": fie acceptă "logica" bailout-ului şi renunţă la orice solicitări de restructurare a datoriilor, fie acordul de împrumut se va "prăbuşi" - repercusiunea nespusă fiind că băncile greceşti vor fi închise.

Cinci luni de negocieri au urmat "în condiţii de asfixiere monetară şi un «bank-run» (retrageri masive şi rapide a depunerilor bancare - n.r.) indus, supervizat şi administrat de Banca Centrală Europeană", scrie Varoufakis. Domnia sa spune că "dacă nu capitulam, curând ne-am fi confruntat cu controale de capital, bancomate cvasi-funcţionale, o vacanţă bancară prelungită şi, în cele din urmă, un Grexit".

Oficialul grec mai arată că ameninţarea unui Grexit a avut o istorie de tipul unul "rollercoaster": în 2010, "a pus frica de Dumnezeu în inimile şi minţile oficialilor financiari că băncile lor erau pline de datorii greceşti. Chiar şi în 2012, când ministrul de finanţe german Wolfgang Schauble a decis că costurile unui Grexit erau o «investiţie» care merită, ca modalitate de a disciplina Franţa, perspectiva a continuat să sperie traiul tuturor celorlalţi".

"Până în momentul în care Syriza a câştigat puterea în luna ianuarie, şi ca să confirme că afirmaţia noastră că «bailout-ul» nu a avut nimic de a face cu salvarea Greciei (şi tot ce are de-a face cu protecţia nordului Europei), o largă majoritate a Eurogrup - sub tutela lui Schauble - a adoptat Grexitul fie ca rezultat preferat, fie ca armă de alegere împotriva guvernului nostru", precizează Varoufakis.

Potrivit fostului ministru, grecii, pe bună dreptate, se înfioară la gândul ieşirii din uniunea monetară. Renunţarea la o monedă comună nu se compară cu situaţia din 1992 a Marii Britanii, "când Norman Lamont (consilier al finanţelor, la acea dată - n.r.) a cântat la duş în dimineaţa când lira a renunţat la Mecanismul European de Stabilitate", consideră Varoufakis. Acesta menţionează că "Grecia nu are o monedă a cărei legături de euro să se rupă. Are euro - o monedă străină administratp în totalitate de un creditor potrivnic restructurării datoriei nesustenabile a ţării noastre".

Oficialul menţionează că, pentru un Grexit, ţara ar trebui să creeze o nouă monedă de la zero. "În Iraqul ocupat, introducerea unei noi bancnote a durat aproape un an, 20 sau cam aşa ceva de Boeing 747, mobilizarea puterii armate a SUA, trei firme de imprimare şi sute de camioane. În absenţa unui astfel de sprijin, Grexit ar fi echivalentul anunţării unei devalorizări cu mai mult de 18 luni în avans: o reţetă pentru lichidarea stocului de capital grecesc şi transferarea lui în străinătate prin orice mijloace disponibile", consideră Varoufakis.

"Cu Grexit consolidând «bank-run-ul» indus de BCE, încercările noastre de a pune restructurarea datoriei înapoi pe masa negocierilor sunt în zadar. Din nou ni s-a spus că aceasta este o problemă pentru o dată viitoare nespecificată care ar urma «finalizarea cu succes a programului» - un Catch-22 (situaţie paradoxală din care un individ nu poate scăpa datorită regulilor contradictorii - n.r.) uluitor, deoarece «programul» nu ar putea reuşi fără restructurarea datoriilor", completează Varoufakis.

Oficialul menţionează că acest weekend aduce cu el punctul culminant al discuţiilor, deoarece Euclid Tsakalotos, succesorul său, se va strădui, din nou, "să pună boii înaintea carului" - pentru a convinge un "Eurogrup ostil" că o restructurare a datoriilor este o condiţie pentru succesul reformării Greciei, nu o recompensă ex-post pentru asta. "De ce este aşa de greu să obţinem asta? Eu văd trei motive", spune Varoufakis.

Potrivit oficialului, unul dintre ele este că inerţia instituţională este greu de învins. Un al doilea, că datoria nesustenabilă dă creditorilor putere imensă asupra debitorilor - şi puterea, după cum ştim, îi corupe chiar şi pe cei mai buni. Dar al treilea este cel care pare mai pertinent şi, într-adevăr, mult mai interesant, scrie Varoufakis.

Acesta arată: "Euro este un hibrid al unui regim de curs de schimb fixat, ca ERM 1980, sau standardul de aur din 1930, şi o monedă de stat. Cel dintâi se bazează pe teama de expulzare pentru a se menţine, în timp ce banii statului implică mecanisme pentru reciclarea excedentelor între statele membre (de exemplu, un buget federal, obligaţiuni comune. Zona euro se încadrează între cele două - este mai mult decât un regim al ratei de schimb şi mai puţin decât un stat".

Europa nu a ştiut cum să răspundă crizei din 2008-2009, consideră Varoufakis. "Ar trebui să pregătească terenul pentru cel puţin o expulzare (Grexit) sau să întărească disciplina? Sau să treacă la federalizare?", se întreabă el, notând că "până acum nu a făcut nici una nici alta, iar angoasa sa existenţialistă continuă să crească". "Schäuble este convins că, aşa cum stau lucrurile, el are nevoie de un Grexit ca să asaneze atmosfera, într-un fel sau altul. Brusc, o datorie publică greacă nesustenabilă permanent, fără de care riscul unui Grexit ar păli, a dobândit o nouă utilitate pentru Schauble", scrie Varoufakis.

"Ce vreau să spun cu asta? Pe baza lunilor de negocieri, convingerea mea este că ministrul german al Finanţelor vrea ca Grecia să fie împinsă afară din zona monedei unice, pentru a-i speria pe francezi şi a-i face să accepte modelul său al unei zone euro disciplinare", conchide fostul ministru grec al Finanţelor.