VICEGUVERNATORUL BNR CRISTIAN POPA, DESPRE CREDITELE ÎN FRANCI ELVEŢIENI: "Nu îmi este clar cine trebuie să suporte diferenţa de curs"

Este greu de imaginat că o monedă exotică aşa cum este francul elveţian ar putea fi 30 de ani atât de ieftină cum era înaintea crizei, a spus, ieri, viceguvernatorul BNR Cristian Popa, în contextul în care, în ultimele zile, au apărut o serie de contradicţii pe marginea deciziei Curţii Europene de Justiţie (CJUE) în cazul Kaslei contra OTP Ungaria.

"Cred că întrebarea fundamentală o punem din punctul de vedere al costurilor acoperite şi anume, pe lângă această măsură proactivă de educare a publicului, că trebuie să aibă în vedere în mod distinct riscul valutar al unui împrumut, mai ales într-o monedă ca francul elveţian. Putem discuta acum despre eventuala diferenţă de curs de-a lungul timpului, de cine urmează să fie acoperită. Şi aici trebuie să recunosc că trebuie să mai studiem lucrurile pentru că nu îmi este foarte clar", a subliniat Cristian Popa.

Reprezentantul BNR a subliniat că banca centrală i-a sfătuit pe oameni să nu-şi contracteze credite în monedă străină, mai ales în monede exotice, pe care Banca Naţională nu le poate controla, adăugând că BNR a avertizat în momentul în care "lumea descoperise potenţiala bonanţă (n.r. mină de aur)" a creditului în franci elveţieni că acesta ar putea fi "un fals confort" şi că de-a lungul a 20-30 de ani - perioada pe care se desfăşoară un credit ipotecar - este foarte posibil să se producă şi inversări - ori de curs, ori de dobândă, ori de ambele.

Oficialul BNR a arătat că procesul de atragere de împrumuturi în franci elveţieni a avut o amploare mai mică în România decât în ţări ca Ungaria, Austria sau Polonia.

Potrivit recentei decizii a CJUE, dacă până acum unii judecători erau de părere că dosarele care au ca obiect diferenţa de curs valutar din cadrul creditelor în valută nu fac obiectul justiţiei întrucât această diferenţă ar reprezenta parte din preţul creditului, pe viitor instanţele se vor putea pronunţa pe astfel de cazuri, stabilind dacă respectivele clauze contractuale sunt sau nu abuzive.

Referitor la această hotărâre, Răzvan Horaţiu Radu, agent guvernamental (avocat) al României la CJUE, ne-a declarat: "Decizia vine în sensul unei jurisprudenţe mai vechi a Curţii de Justiţie a UE care are tendinţa de a asigura un echilibru între consumatori şi bănci. Deşi hotărârea pronunţată priveşte o cauză care se află pe rolul unei instanţe din Ungaria, principiile ce rezultă din ea sunt aplicabile tuturor statelor membre UE. Este de remarcat că CJUE acordă un rol important instanţelor naţionale, în a analiza relaţia dintre consumatori şi bănci acolo unde se ridică probleme privind clauzele abuzive".

Domnia sa ne-a precizat că, deşi avea posibilitatea, România nu a intervenit în această cauză.

Expunerea în franci elveţieni în totalul creditelor acordate sectorului neguvernamental este de 4,1%, potrivit viceguvernatorului, care spune că rata este mult mai mică în comparaţie cu alte ţări, întrucât o mare parte a împrumuturilor a fost refinanţată în perioada 2009-2010.

Mai mulţi clienţi bancari s-au adresat atât instanţei, cât şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), reclamând, în primul rând, scăderea veniturilor financiare şi creşterea ratelor lunare pentru creditele acordate de bănci, aceasta fiind datorată atât majorărilor de dobândă, cât mai ales creşterilor cursului de schimb valutar, după cum ne-a declarat Marius Dunca, preşedintele ANPC.

Până în prezent, 104 procese intentate de clienţi împotriva băncilor pe speţa creditelor acordate în franci elveţieni au fost câştigate irevocabil numai la ICCJ, în toată ţara fiind câteva mii de astfel de dosare câştigate de consumatori, după cum ne-a precizat avocatul Gheorghe Piperea. În acelaşi timp, aproximativ zece cazuri au fost pierdute, în aceste dosare judecătorii considerând că nu este de competenţa lor să se pronunţe asupra preţului contractului, diferenţa de curs putând fi considerată parte din preţ.

Hotărârea CJUE a stârnit controverse puternice pe piaţa noastră, bancherii şi juriştii interpretând în mod diferit decizia Instanţei europene.