Voturi pe bani

De ceva vreme primesc mesaje electronice de la facultate. Au organizat alegeri pentru Consiliu şi pentru a trimite reprezentanţi în Senatul Universităţii. Problema e că există un regulament care cere un număr minim de voturi exprimate în favoarea câştigătorului, astfel încât colegii mei nu au încotro şi trebuie să organizeze noi tururi de scrutin. Cred că au ajuns la al şaselea, dacă nu am trecut cu vederea vreunul.

Această întâmplare ilustrează foarte bine una dintre dificultăţile sis-temelor electorale. Prezenţa la vot. Într-o democraţie este necesar un anumit grad de activism din partea cetăţenilor. Sub o anumită limită a prezenţei la vot, legitimitatea aleşilor sau a deciziilor adoptate este suspectă.

Confruntate cu o asemenea situaţie, democraţiile moderne au adoptat diferite tactici. Prima, cea mai frecventă, este de a nu face nimic. În orice democraţie există o "minoritate activă" care este suficientă (de regulă). A doua tactică, opusă, este de a declara că votul nu este doar un drept, ci şi o datorie. De aceea unele democraţii au introdus votul obligatoriu (Belgia, Australia). Ambele poziţii au, desigur, avantajele sau dezavantajele lor.

Cred însă că mai există şi o altă posibilitate: votul pe bani.

Să ne înţelegem bine. Nu susţin în niciun fel că alegătorii trebuie cumpăraţi de candidaţi. Dimpotrivă. Cei care plătesc alegătorii să voteze într-un anume fel trebuie să ajungă după gratii, acolo unde le este locul. Am propus, cu alte ocazii, şi metode pentru a face votul mai sigur, mai greu de deturnat.

Propunerea mea vizează cu totul altceva. Ea este ins-pirată tot de funcţionarea pieţelor libere, care s-au dovedit în numeroase ocazii mai performante decât instituţiile publice.

De ce nu am considera gestul de a merge la vot un serviciu ca oricare altul? Care trebuie plătit din banii beneficiarilor?

Dar cine sunt beneficiarii, în acest caz? Evident, în primul rând, Statul. Atunci când lucrăm pentru Stat, ultimul lucru la care ne-am aştepta este ca acesta să ne spună: "Ai lucrat pe baza simţului datoriei, fără salariu!". Nu, noi cerem un salariu pentru efortul nostru, exact ca de la oricare patron sau beneficiar.

Ceilalţi beneficiari ar fi candidaţii înşişi (luaţi individual sau partidele acestora). Eventual doar câştigătorii acestor alegeri.

Din fondurile acestor beneficiari, alegătorul ar putea primi o sumă de bani pentru că s-a dus să voteze şi a îndeplinit astfel un serviciu public. Totul transparent, corect, verificabil.

Să nu ne amăgim: alegerile oricum ne costă. Acum nu vedem aces-te costuri pentru că alegerile sunt decontate din Buget. Există şi costuri individuale, pe care le suportăm direct fiecare dintre noi. Luăm tramvaiul să mergem la secţia de votare, cumpărăm ziarul să cunoaştem candidaţii etc. Doar în imaginaţia populiştilor lucrurile vin pe gratis, din cerul finanţelor publice.

Ar fi mai bun un asemenea sis-tem? Spre deosebire de votul obligatoriu, nu e coercitiv. Cine nu vrea, nu votează. Spre deosebire de sistemul prezenţei libere, are potenţialul de a atrage la vot mai mulţi alegători.

Înainte de a merge mai departe, să lămurim o chestiune istorică. De ce alegătorii nu sunt plătiţi în democraţiile contemporane? Răspunsul e simplu: pentru că problema aceasta e foarte recentă. În secolele XIX-XX, dreptul de vot era adesea restrâns, iar acest lucru era corelat cu o prezenţă foarte bună la vot. Abia în ultimele două decenii prezenţa la vot a căzut sub nivele sociologic îngrijorătoare. Iar acest lucru s-a întâmplat doar în unele ţări, nu şi în altele, care păstrează rate ale prezenţei la vot foarte bune.

La noi însă, în condiţiile noastre, prezenţa la vot scăzută nu este un semn bun pentru vitalitatea sistemului politic. În plus, prezenţa scăzută distorsionează rezultatele.

Votul-ca-serviciu-plătit ar putea fi o soluţie. Evident, nu o terapie-miracol, dar un pas înainte.

Nu cred că acest sistem trebuie aplicat la orice alegeri. Spre exemplu, în materie de vot asupra Constituţiei aş prefera ca votul să fie, dimpotrivă, nu doar gratuit, ci chiar obligatoriu. Pentru alegeri de consilieri locali, pe de altă parte, nu văd de ce am schimba actualul sistem, în care votul e gratuit şi facultativ.

Acest sistem ar funcţiona bine în contextul alegerilor pentru Legislativ. Am susţinut întotdeauna că pentru alegerea unor grupuri mai mari sunt necesare sisteme de vot mai sofisticate. Mult mai sofisticate decât vechile FPTP ("uninominalul pur") sau votul pe liste blocate (sistemul cu care oligarhia s-a consolidat în anii "democraţiei originale"). Motivele pentru care ne trebuie sisteme complicate le-am expus cu alte ocazii şi pot fi găsite în orice lucrare despre teoria alegerilor, aşa încât nu le mai indic acum. Dar acestea cer timp şi pregătire din partea alegătorilor.

Să le dăm, aşadar, acestor alegă-tori şansa de a alege inteligent şi profitabil. Banii publici ar fi astfel mult mai bine folosiţi decât pe spectacolele şi meciurile generos finanţate tot din buzunarele noastre.