Iniţial, voucherul reprezenta un mic cadou oferit clientului, pentru fidelizare. Mai nou, comerciantul vrea să facă profit şi cu ajutorul acestuia, chiar dacă la o marjă mai mică decât cea uzuală.
Să presupunem că primeşti un voucher de 20 de lei. Cumperi ceva de 21 de lei, chiar dacă n-ai neapărat nevoie de produsul respectiv, şi se cheamă că ai ieşit în profit pe seama retailerului. Dar dacă vânzătorul în cauză, care operează cu o marjă de profit de 20%, îţi impune să foloseşti voucherul doar pentru comenzi mai mari de 200 de lei?
Situaţia se schimbă, retailerul iese în profit, chiar dacă unul mai mic decât cel uzual, iar tu ai luat un obiect pe care nu intenţionai în mod normal să-l cumperi, doar de teamă să nu pierzi "oportunitatea" unei reduceri.
Exemplul vine dintr-un caz real. Noriel m-a anunţat pe finalul campaniei sale de Black Friday că am primit un asemenea voucher în calitate de client fidel, dar îl pot folosi numai dacă iau jucării de minim 200 de lei...
Alt caz concret. Pe 7 decembrie, de ziua eMag, retailerul a derulat o campanie cu "daruri" în valoare de 10 milioane lei pentru clienţi. Cine comanda orice produs de pe site primea o reducere de 10% sub forma unui voucher. "Şpilul" era următorul: voucherul putea fi utilizat doar în februarie 2016 şi numai pentru achiziţii de minim 1.000 lei. De ce în februarie? Pentru că atunci este o lună cam moartă pentru vânzările de retail, lumea se odihneşte după forţarea portofelelor în decembrie şi face economii pentru noul "hei-rup" din martie. Şi de ce numai pentru achiziţii de peste 1.000 lei? Probabil deoarece marja de profit a eMag acoperea, la această sumă, mare parte din valoarea voucherelor primite de clienţi, ca să nu mai pomenesc de faptul că mulţi vor uita de voucher până în februarie, grija lor principală fiind să cumpere atenţii în luna cadourilor (decembrie).
Ceva asemănător am observat în octombrie într-o campanie Mega Image. La împlinirea unui an de comenzi on-line, magazinul a oferit un voucher de 50 de lei pentru cumpărături, din magazinele sale, de minim 200 de lei, efectuate între 1-31 octombrie. Voucherul se primea pe mail, după livrarea şi recepţionarea comenzii, şi era valabil în perioada 1-15 noiembrie pentru o nouă comandă on-line, în valoare de minim 200 de lei. Aşadar, pentru a te alege cu un câştig în produse de 50 de lei, trebuia să cumperi de minim 400 de lei. De fapt, chiar de 500 de lei pentru că la comenzi mai mici de 250 de lei există o taxa de transport de 20 de lei. Cu alte cuvinte, pentru a primi 50 de lei urma să comanzi de minim 500 de lei. Un câştig pentru client de maxim 10% din valoarea cumpărăturilor, probabil inferior marjei de profit a retailerului.
Un voucher-compensaţie, mai neobişnuit, a oferit, recent, QuickMobile. În noaptea de 5 spre 6 decembrie, de Moş Nicolae, pe site-ul QuickMobile a apărut o eroare care a făcut ca preţul unui telefon de top - LG G4 - să fie afişat la 224,9 lei în loc de 2.249 lei. "Reducerea" a fost disponibilă câteva ore bune, timp suficient ca 3.000 de clienţi să comande mai multe mii de unităţi. Compania şi-a cerut, luni, 7 decembrie, scuze, a declarat că nu poate onora toate comenzile (pierderea ar fi fost de peste 1 milion de euro pentru QuickMobile), dar a oferit în compensaţie un voucher de 50 de lei pentru cumpărături pe site-ul propriu tuturor celor care comandaseră telefonul cu preţ redus accidental.
1. titul nu are legatura ca articolul
(mesaj trimis de Gabriel în data de 15.12.2015, 12:43)
O promotie este normal sa urmreasca impulsionarea vanzarilor intr-o perioada mai slaba. O companie este normal sa actioneze in asa fel incat sa faca profit. si la final putem spune ca se aplica regula: nu este prost cel care cere, ci cel care ofera, adica: nu este prost cine ofera voucherul ci cel care il foloseste. Apropoo in articol sunt exemplificate numai companii dubioase: eMag,Noriel...