Yin şi yang

Mai multe cazuri recente par să indice că destui politicieni sunt tentaţi să aplice şi în cazul guvernării un fel de terapie tradiţională chinezească pe dos pentru a-şi vindeca societăţile pe care le consideră bolnave şi, convinşi de justeţea diagnosticului, vor să aplice tratamentul cu orice preţ. În noua formulă, cele două contrarii nu se prea echilibrează. Refuzând moderaţia în politică, ca şi în viaţă, aceşti politicieni, obsedaţi de referinţele sportive par să aibă drept crez formula "Ai câştigat, continuă! Ai pierdut, continuă!" care ar merge şi în politică, nu doar în sport. Iar confuzia forţată dintre politică şi sport transformă guvernarea într-o competiţie în care unii trebuie să câştige, iar ceilalţi să piardă. Această viziune nu face decât să adâncească deprimarea generală datorată crizei economice - pe care nu au putut, din cauza stereotipurilor ideologice, să o prevadă.

Faptul că aceşti politicieni se revendică, în general, de la dreapta, nu e decât un accident de parcurs. Politicienii cred că acest "dar" de a nu accepta jumătăţile de măsură le asigură succesul. Chiar dacă, ori mai ales dacă, societatea le e împotrivă. După eşecul de la alegerile regionale din Franţa şi prima zi de mobilizare sindicală din această primăvară preşedintele Sarkozy şi primul ministru Fillon au anunţat că nu vor schimba obiectivele politicii. Cam acelaşi lucru şi în România, după ce primele reacţii contra unor "reforme" s-au făcut simţite. Protestează profesorii împotriva unei legi care desfiinţează tot, de la "titulatură" la formaţiuni de studiu? Guvernul merge înainte! Votează cu unanimitate rectorii împotriva aceleiaşi legi a educaţiei? Guvernul merge înainte! Ba chiar organizează o manifestaţie la care să fie prezent şi preşedintele statului şi care să arate reaua intenţie a celor ce se împotrivesc legii. Să fie doar un joc de putere? Sau, mai degrabă, o manieră de a vedea lumea?

Căci dacă acelaşi joc l-ar fi făcut şi preşedintele Obama în cazul unui eventual eşec al reformei din sănătate din SUA, aceiaşi politicieni, care nu îşi ascundeau acum câteva luni lipsa de simpatie pentru programul social al preşedintelui american, ar fi vorbit despre lipsa de realism şi moderaţie din politica americană. Şi dacă nu o vor mai face, cel puţin pentru moment, e pentru că situaţia nu e în favoarea lor. Asta nu va schimba însă ideea care îi călăuzeşte că efectele sociale ale crizei nu sunt decât epifenomene care distrag atenţia de la "adevăratele" scopuri ale politicii, cele economice. Pentru acest tip de politicieni echilibrul ar consta în continuarea aceleiaşi linii de "reforme" pe care o anunţau înainte de noua mare criză. De unde şi rezistenţa la presiunile sociale. Însă, pentru vechii chinezi, de la care uneori, cu obsesia lor pentru supranatural şi parapsihologic se mai şi inspiră, lucrurile stăteau invers: armonia era scopul acţiunilor umane, deci şi al politicii. Căci interacţiunea dintre aceste două forţe contrare, yin şi yang, generează mişcarea şi energia. Prevalenţa uneia singure însemna nu doar stagnare, ci şi suferinţă. Crezând că iluziile lor de stânga sau de dreapta ar face lumea să meargă aceştia uită că politica e făcută pentru oameni, iar nu oamenii pentru politică.