Zgârie-norii: înălţime-record, dificultăţi majore

Considerat multă vreme, în secolul trecut, ca un vîrf imposibil de depăşit, Empire State Building, faimosul zgârie-nori de la New York, a trecut de mult în rândul "piticilor". Din ce în ce mai înalte, clădirile care depăşesc 600 de metri se înmulţesc ca ciupercile după ploaie. Această nouă "generaţie" de zgârie-nori, denumite în engleză "supertall", din cauza taliei lor de "viespe", implică o serie de dificultăţi. Tehnicile de construcţie, care s-au ameliorat considerabil, permit ridicarea mai rapidă a acestor clădiri care nu numai că zgârie norii, dar îi şi depăşesc. Apariţia lor dă naştere, însă, unei serii de riscuri noi şi dificil de rezolvat, pe care le analizează, într-un raport recent, compania Allianz Global Corporate&Specialty (AGCS). Filiala specializată a grupului Allianz este în temă, deoarece ea asigură unele din clădirile cele mai înalte din lume şi, în special,pe cea denumită Turnul Regatului, care este în construcţie la Djeddah (Arabia Saudită) şi va atinge înălţimea-record de 1001 m.

Secolul XXI pare a fi propice acestor clădiri, care sunt din ce în ce mai înalte, cum ar fi Burj Khalifa din Dubai, înaltă de 802m. O înălţime care depăşeşte cu 302m cel mai înalt edificiu precedent (din Taipei, capitala Taiwanului, şi care măsoară "numai" 501 m). În 2019, când turnul din Arabia Saudită va fi terminat, aceste două clădiri vor trece şi ele în rândul... piticilor. Primul zgârie-nori care depăşeşte înălţimea de 1 km, Turnul Regatului este de două ori mai înalt decât edificiul cel mai înalt de acum zece ani. Până în 2020, înălţimea medie totală a celor douăzeci de zgârie-nori cei mai înalţi din lume va fi de 600 m, ceea ce reprezintă de două ori înălţimea turnului Eiffel. Un miracol care se datoreşte noilor tehnologii şi materialelor de construcţie, dar şi unor metode de concepţie din ce în ce mai performante.

Cursa pentru primul loc în clasamentul celor mai înalţi zgârie-nori se deplasează spre estul globului. În ciuda incontestabilei dominaţii americane din secolul trecut, cea mai mare parte a proiectelor recente se des­făşoară în China, în Asia de sud-est şi în Orientul Mijlociu. Dubaiul este terenul pe care se construiesc acum 20% din cei 50 de zgârie-nori cei mai înalţi din lume. China numără actualmente 30 din cele mai înalte clădiri din lume, care sunt repartizate în 15 oraşe ale ţării. Experţii consideră că această expansiune va continua, fiind determinată de diferite motive specifice acestor zone geografice: creşterea demografică şi economică rapidă, de fenomenul urbanizării, de apetitul insaţiabil al promotorilor imobiliari, de costul mâinii de lucru mai redus decât în Occident...

Proiectele futuriste nu lipsesc pe masa arhitecţilor şi a inginerilor, cum ar fi cel al primei clădiri care măsoară, pe hârtie deocamdată, 1,6 km (o milă). Specialiştii sunt, însă, dubitativi şi consideră că ea nu va putea fi construită înainte de douăzeci de ani. Principalul obstacol este de ordin tehnic - şi anume, cel al ascensoarelor care vor fi capabile să deservească asemenea înălţimi. Pentru moment, ascensoarele nu pot trans­porta oameni mai sus de 600 m, din cauza, în special, a tehnologiilor de cablaj şi de frânare neadaptate. La capitolul "dificultăţi şi lipsuri", se mai pot cita: disponibilitatea materialelor de construcţie care pot înlocui oţelul şi cimentul, măsurile de securitate indispensabile pentru ocupanţii acestui imobil şi pentru zonele învecinate, sistemele de amortizare necesare pentru a reduce impactul vântului sau al unei catastrofe naturale, cum ar fi un cutremur... Specialiştii scot în evidenţă rolul foarte important, în acest caz, al fundaţiilor acestor zgârie-nori. Profunzimea lor excepţională poate deveni un impediment grav în faza de preconstrucţie, dacă intervine o inundaţie bruscă: apa se va infiltra în excavaţiile extrem de adânci. Un proiect de asemenea anvergură va necesita o forţă de muncă importantă, de până la 10.000 de muncitori şi mai mult de o sută de subcontractori. Mijloacele de finanţare sunt şi ele ieşite din comun. Asigurătorii va trebui să prevadă o serie întreagă de accidente, cum ar fi cele provocate de vântul puternic, de incendii etc. Fiecare proiect este unic şi evaluarea acestor riscuri nu se poate face decât la faţa locului, controlându-se atent datele de concepţie şi infrastructură. Informaţii care în ţările respective, cu economii care s-au dezvoltat recent, nu sunt întotdeauna disponibile şi precise.

Asigurarea unui asemenea zgârie-nori, care valorează mai mult de un miliard de dolari, nu se poate face decât de un grup de societăţi de asigurare sau reasigurare. Pentru Turnul Regatului, AGCS îşi asumă singur acest risc pentru suma de 1,5 miliarde de dolari; o asigurare care acoperă atât construcţia şi clădirea, cât şi folosirea ei timp de zece ani pentru vicii de construcţie, materiale...