1 Mai însîngerat şi mitul clasei muncitoare

Să presupunem că am alcătui un chestionar cu o singură întrebare: "Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, 1 Mai?" Vă propun ca întrebarea să fie închisă şi să aibă următoarele variante prestabilite de răspuns:

1. Ziua internaţională a muncii

2. O sărbătoare socialistă, care, mai ales în Europa, ia forma chermezelor

3. O sărbătoare din calendarul oficial comunist, preluată şi de mişcările socialiste

4. O zi liberă, de care mă bucur

5. Ziua internaţională a celor ce muncesc

6. Un prilej de comemorare a sîngerosului eveniment petrecut la Chicago, în 1886

7. O invenţie a lui Marx, preluată de partidele muncitoreşti, socialiste şi comuniste

8. Un prilej de propagandă pentru Partidul Bolşevic din Rusia şi sateliţii săi din fostul bloc comunist

9. O creaţie a Internaţionalei Socialiste menită să justifice organizarea internaţională a mişcărilor şi a partidelor de stînga

10. O sărbătoare a primăverii

11. Habar nu am, nu ştiu, nu am nici o idee

12. Nu doresc să răspund

Se pot face diferite presupuneri cu privire la ponderea care ar putea reveni fiecărei variante de răspuns în sondajul nostru şi mai ales cu privire la ceea ce spun aceste opţiuni despre "cultura politică" a populaţiei în care ar fi aplicat sondajul. Eu am să fac doar una, şi anume aceea că varianta cu nr. 6 va avea frecvenţa cea mai mică, indiferent dacă am aplica chestionarul în România, în Franţa sau Germania, în Rusia, China, Coreea, Australia sau Japonia şi, foarte probabil, în America. Dacă aşa stau lucrurile şi sunt convins că nu mă înşel, atunci avem o bună ilustrare a faptului că miturile ideologice ale secolului XX, create în jurul lui "1 Mai", moştenite de secolul XXI, au luat cu totul locul referenţialului istoric. Ideea că "1Mai" are ceva de a face cu un sîngeros eveniment, cu o confruntare violentă între populaţia prezentă pe străzi la manifestaţii şi mitinguri şi forţele poliţieneştei ale oraşului Chicago, marcată de victime omeneşti, de o parte şi de alta, soldată cu un proces care avea să trimită la moarte alţi cîţiva oameni, este mai străină contemporanilor noştri decît aceea că Luna ar fi putut fi locuită cîndva, mult înainte ca pămîntenii secolului XX să-i fi făcut o scurtă vizită! Evenimentele din mai 1886, din "Piaţa de Fîn" a unui Chicago marcat de începutul furtunos al industrializării sale şi de primele confruntări politice şi sociale în jurul temelor care vor defini pentru mai bine de un secol relaţiile dintre "Capital" şi "Muncă" sunt de mult uitate. Puţine cărţi şcolare de istorie, mai ales în Europa, le mai menţionează detaliat. Locul eveminentelor a fost luat de mitul "1 Mai muncitoresc" şi, în conjuncţie cu el, de cel al "Clasei Muncitoare şi al rolului său istoric în istoria societăţii capitaliste". Puţini sunt cei care mai ştiu astăzi că fascinaţia lui Marx faţă de acest episod este legată de latura sa violentă şi nicidecum de "idealul" luptei politice sau sindicale pentru drepturi salariale şi condiţii mai bune de muncă ale muncitorilor. Expresia "mînie proletară" care va face carieră în propaganda sovietică a secolului XX îşi are rădăcinile în "fluturaşii" răspîndiţi cu ocazia evenimentelor de la Chicago, scrişi în limba engleză şi germană (!!!) pe care stătea scris: "Mînie, Mînie, Muncitori la arme!"

Drumul de la "muncitori" la "Clasa Muncitoare", adică de la realitate istorică şi socială, la mit, avea să fie iniţiat şi parcurs, în cea mai mare parte, tot de Marx. Epigonii nu au făcut decît să-l consolideze, iar maşinăriile propagandei de stat şi de partid, dezvoltate în secolul XX, să-i dea proporţii gigantice şi în acelaşi timp hidoase. De la tratatele de sociologie, la dicţionarele de limbă şi marile enciclopedii, oricine poate constata că, un secol şi jumătate mai tîrziu, atît termenul, cît şi noţiunea de "clasă socială" au rămas la fel de rezistente faţă de încercările de definire sistematică, pe cît erau la vremea la care Marx le-a "clasicizat" în limbajul politic. De ce a fost şi este atît de persistent mitul "clasei muncitoare"? Cu siguranţă, nu pentru că secolele XIX şi XX au fost martore ale expandării şi multiplicării fără precedent a categoriilor sociale legate de sistemul şi modelul producţiei industriale, ci pentru că mitul a fost legat de Putere şi de Politică şi a servit atît de eficient Puterea şi Politica. Mitul "clasei muncitoare" a existat (şi încă supravieţuieşte!) pentru că este cea mai banală, simplă şi uşor de "înghiţit" justificare a existenţei "reprezentanţilor clasei muncitoare". Mai mult şi mai important decît atît, este cea mai directă justificare a monopoluluidictatorial de putere pe care l-au creat şi întreţinut, în marile spaţii sociale ale Rusiei şi Chinei, clici restrînse de indivizi care, altfel, nu ar fi putut nici măcar să-şi justifice existenţa, necum subordonarea totală a mecanismelor politice şi statale de putere, pentru multe şi sîngeroase decenii.

Nu ştiu ce faceţi dumneavoastră de 1 Mai, dar eu v-aş îndemna să îmbrăţişaţi varianta nr. 4. Lăsaţi restul consideraţiilor istorice şi politice pe seama zilelor cînd va trebui să decideţi de ce şi pentru cine puneţi un vot în urnă!