A murit Ivan Patzaichin

O luptă i-a fost viaţa...

Cu asprimea vieţii de fiu al Deltei, unde inefabilul colţului de rai se-mpreunează cu vitregia existenţei de pescar la Mila 23 şi împrejur.

Cu avatarurile plonjării ajutorului de pescar în vârstă de 17 ani în lumi necunoscute - a unui mare oraş, a unui club faimos, a înaltei performanţe sportive.

Cu cei mai vestiţi canoişti de pe mapamond, pe care i-a învins de atâtea ori la Jocuri Olimpice, la Mondiale şi ce a mai fost.

Cu propriile limite - şi când s-a trezit cu pagaea ruptă, şi când s-a şcolit "din mers" (masterat în educaţie fizică, dar şi înălţarea la grad de general), şi când a biruit prejudecăţi cununându-se cu o intelectuală el, pe atunci doar...sportiv.

Cu birocraţia şi nepăsarea oficialităţilor, zbătându-se să convingă autorităţi locale, izbutind să lanseze Festivalul Rowmania, a cărui ediţie 2021 se desfăşoară chiar acum, la Tulcea.

... De la un timp, sunt luni bune, a purtat -pentru prima oară departe de ochii lumii - o altfel de luptă. Care avea să fie cea de pe urmă, vestea cedării în faţa cumplitei boli străbătând fulgerător mapamondul: a plecat dintre noi Ivan Patzaichin, campionul nepereche, fost şi antrenor, şi întreprinzător, şi un Om, un mare Modest, iar pentru nu puţini un Prieten. Ne rămân amintiri unice şi, de ce nu?, drumuri la statuia-i de lângă clubul lui, Dinamo Bucureşti.

Acum îl plângem, alături de iubirile vieţii sale, soţia Georgiana şi fiica Ivona. Dar pentru tot ce a făcut, pentru ce a adus Deltei natale şi acestei ţări întregi, imaginea bărbatului dur doar pe apele victoriilor sale legendare, în realitate de o căldură aparte, va chema mereu la recunoştinţă. Drum lin, Prietene!

*•

Ivan Patzaichin (n. 26 noiembrie 1949, Mila 23, Tulcea - d. 5 septembrie 2021) a fost cel mai mare canoist al nostru, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 şi 1984 şi triplu laureat cu argint.

• Cariera la Clubul Dinamo

Ivan şi-a început cariera la Clubul Sportiv Dinamo Bucureşti în luna martie 1967, unde a fost recomandat de nişte consăteni ai săi. Aceştia practicau kaiac-canoe şi ieşiseră campioni mondiali în urmă cu un an. Acest fapt l-a ambiţionat pe Ivan să încerce şi el să practice acest sport. A făcut parte din Clubul Sportiv Dinamo Bucuresti timp de 43 de ani, 18 ani în calitate de sportiv şi 25 ani ca antrenor. În 1983 a terminat Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, iar în anul 2008 a susţinut lucrarea de dizertaţie la masterul Educaţie fizică şi managementul structurilor şi activităţilor sportive.

• Cariera olimpică

A participat la 5 ediţii ale Jocurilor Olimpice de Vară: Mexico 1968, Munchen 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 şi Los Angeles 1984. La cele cinci ediţii a cucerit 7 medalii: 4 de aur (C-1 1000 m: 1972, C-2 1000 m: 1968, 1980, 1984) şi 3 de argint (C-2 500 m: 1980, 1984; C-2 1000 m: 1972).

• Campionate mondiale şi europene

A câştigat 22 de titluri la 11 ediţii ale Campionatelor Mondiale: Copenhaga 1970, Belgrad 1971, 1975, 1978 şi 1982, Tampere 1973 şi 1983, Mexico 1974, Sofia 1977, Duisburg 1979 şi Nottingham 1981. A cucerit 9 medalii de aur (C-1 1000 m: 1973, 1977; C-1 10000 m: 1978, C-2 500 m: 1979, C-2 1000 m: 1970, 1981, 1983; C-2 10000 m: 1982), 4 medalii de argint (C-1 1000 m: 1975, C-2 1000 m: 1971, C-2 10000 m: 1981, 1983) şi 9 medalii de bronz (C-1 500 m: 1971, 1973, 1974; C-1 1000 m: 1974, 1978, 1979; C-1 10000 m: 1974, 1977, 1979). A câştigat o singură medalie de aur la C2-1000m la Campionatele Europene din 1969 de la Moscova, după această ediţie Campionatele Europene fiind suspendate până în anul 1997.

• Campion cu pagaia ruptă

În seriile de calificare la cursa de C1 1000m, după start, la primele lovituri, pagaia cu care vâslea Ivan s-a rupt. Regulamentul de concurs permitea oprirea cursei dacă se produceau nereguli în primii 25 de m. Însă, arbitrii nu au observat când Ivan a ridicat pagaia şi a arătat că aceasta fusese ruptă. Din cauza valurilor, barca a depăşit linia celor 25 de metri şi Ivan s-a văzut nevoit să continue cursa cu restul pagăii, încercând să nu depăşească linia culoarului. După 3 minute de la sosirea penultimului sportiv, Ivan s-a apropiat de sosire, în aplauzele publicului, care nu avea cum să vadă că el se folosea doar de un ciot din pagaie. După terminarea cursei a fost declarat descalificat prin abandon, contrar regulamentului care nu prevedea un barem de timp în care să se desfăşoare proba. După contestaţii din partea oficialilor români, lui Ivan i s-a acordat dreptul de a participa la recalificări. Următoarele curse, recalificări, semifinale şi finala, au fost câştigate de Ivan într-o manieră categorică.

• Distincţii

Începând din anul 1968 este Maestru Emerit al Sportului, în 1982 este declarat Maestru Internaţional al Sportului, iar din 1991 a devenit Antrenor Emerit.

În anul 1990 i s-a decernat din partea Comitetului Olimpic Internaţional Ordinul Olimpic Colanul de Argint, fiind al treilea sportiv român deţinător al acestui ordin.

În anul 2000 a primit Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Ofiţer, iar în anul 2008 a primit Ordinul "Meritul Sportiv", clasa I.

În 2010 a fost distins cu Decoraţia Regală "Nihil Sine Deo", primit prin ordinul Majestăţii Sale Regelui Mihai I, Şeful Casei Regale a României.

În 2019 a primit cea mai înaltă distincţie oferită de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, Colanul de Aur. Tot în 2019, la 26 noiembrie, lui Ivan Patzaichin i s-a oferit cea mai înaltă distincţie a statului român: Ordinul Naţional "Steaua României", în grad de Cavaler.

• Cariera de antrenor

Din 1976 a devenit antrenor, însă activitatea de antrenorat a început-o în anul 1985. În această calitate a participat împreună cu elevii săi la 5 ediţii ale Jocurilor Olimpice de Vară: Barcelona 1992, Atlanta 1996, Sydney 2000, Atena 2004 şi Beijing 2008. De-a lungul carierei de antrenor a cucerit peste 150 de medalii olimpice, mondiale şi europene.