Adio, de la perdeluţă!

A venit şi rândul lui Ludovic Orban. Să-şi ia adio. De la perdeluţă. Pe modelul brevetat de Traian Băsescu. Pentru moment, şi-a luat adio de la preşedintele Klaus Iohannis. Probabil că, în scurt timp, vine şi restul. Asta însă contează mai puţin. Ce s-a spus şi ce a mai rămas de spus legat de tragicomedia care loveşte din plin Partidul Naţional Liberal? Să facem un bilanţ. Şi noi prognoze.

Partidul Naţional Liberal, care de mult timp nu mai este nici naţional şi nici liberal, această golire de conţinut generată de Klaus Iohannis, accentuându-se dramatic sub mandatul lui Ludovic Orban, un partid care nu se mai poate nici măcar cu numele revendica din partidul istoric, creat în 1875, întrucât juridic şi-a pierdut acest drept, când a fuzionat cu PDL, se prăbuşeşte absolut dramatic în ceea ce priveşte coeficientul de încredere pe care i-l acordă cetăţenii. Sâmbătă a pierdut un mare demagog, un mincinos notoriu, un impostor de mare clasă, un om care a înfrânt ca premier de mai multe ori Constituţia şi morala politică, dar un iscusit orator, şi a primit în schimb un individ cu limba împleticită, incapabil să rostească liber un discurs, împins în faţă de statul subteran, a se citi factorul intern conjugat cu factorul extern, pentru a dărui şi nu a vinde România pe bucăţi. O operă pe cale de a fi finalizată. Succesul lui Florin Cîţu este o victorie a la Pirus. Sau, mai pe şleau, o lovitură administrată cetăţenilor României. Care sunt şi votanţi liberali. În ce constă acest hap mortal administrat acestei ţări, vom afla şi mai limpede în perioada imediat următoare. Dar, până una alta, să vedem ce s-a întâmplat din ce s-a spus şi ce se va mai întâmpla din ce mai poate fi spus. Asta, dacă ne referim strict la PNL.

S-a spus - eu însumi cred că am fost primul care a spus-o, la câteva zile după ce, în calitate de proaspăt premier, Ludovic Orban a luat-o razna - că acesta îşi va deconta greşelile extrem de sever. Şi că va pleca direct spre lada de gunoi a istoriei. S-a întâmplat. S-a mai spus - eu însumi am spus-o de mai multe ori - că mandatul de premier al lui Florin Cîţu reprezintă o catastrofă pentru interesul public, pentru interesul naţional, dar şi pentru PNL. Urmând să aibă un efect de bumerang. S-a întâmplat. Chiar mai repede decât mi-am imaginat. Niciun alt partid din istoria recentă nu s-a prăbuşit atât de dramatic în încrederea publică, aşa cum li s-a întâmplat liberalilor. Şi, atenţie, încă pe parcursul primului an de la alegeri şi de la instalarea la putere, în urma unei inginerii concepute de Klaus Iohannis. În primul an, de regulă, cine vine la putere creşte. Nu scade. Câştigătorul, fie el şi aparent, are tendinţa să ia totul. În cazul PNL, s-a întâmplat pe dos. Chiar dacă, obiectiv vorbind, o parte din acest eşec ar putea fi pusă pe seama pandemiei şi crizei economice, drama liberală, în cea mai mare măsură, este generată de reaua guvernare şi de lipsa totală de coerenţă la nivel politic. Retorica partidului a fost mult prea duplicitară. Şi nu a putut înşela pe nimeni. Iar cetăţenii o sancţionează la greu. Ceea ce s-a spus din această perspectivă s-a şi întâmplat.

S-a mai spus - şi am fost printre cei care au susţinut cu mult timp înainte acest lucru - că preşedintele Klaus Iohannis intervine brutal în lupta politică din interiorul PNL, susţinându-l activ pe Florin Cîţu, care, din acest motiv, urma să câştige. Ceea ce s-a şi întâmplat, e drept, cu preţul sacrificării şi a unor importante resurse din banii publici.

Şi ce s-a mai spus, care încă nu s-a întâmplat? S-a mai spus că violenţa cu totul neobişnuită a confruntării din interiorul PNL deschide răni adânci, care probabil nu vor putea fi închise. Şi că aceste răni ar putea determina plecarea unor liberali din partid sau chiar o rupere a PNL. Încă nu s-a întâmplat. Încă nu a existat timpul fizic. Dar se poate întâmpla. Cu certitudine, mulţi liberali, fie parlamentari, fie conducători ai unor comunităţi locale, fie simpli membri, se vor retrage din acest partid, iar unii vor migra către alte formaţiuni politice. Dar ce se va întâmpla cu acei liberali care au prins vremuri mai bune? Şi care au trăit cu satisfacţia că partidul din care făceau parte lupta cu adevărat pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, pentru dezvoltarea capitalului naţional şi pentru apărarea suveranităţii României? Ce se va întâmpla cu aceştia? Eu unul nu-i văd migrând în număr prea mare spre PSD, spre AUR şi cu atât mai puţin spre USR. În schimb, nu este deloc exclus să încerce să-şi facă un nou partid liberal, care să se înscrie în tradiţiile acestei vechi familii politice.

Nu s-a spus mare lucru, dar de acum încolo începe să se spună, referitor la decontul care va trebui să cadă în sarcina preşedintelui Klaus Iohannis. Acesta este cel care a insistat şi a făcut în aşa fel încât PNL, care a pierdut alegerile parlamentare, să poată încropi o alianţă politică şi un guvern. Dacă alianţa politică s-a şubrezit, dacă astăzi o vedem distrusă şi dacă guvernul stă pe picioare de lut, fiind şubrezit, discreditat şi supravieţuind doar prin intubarea asigurată de PSD, vinovatul principal este Klaus Iohannis. Întreg eşecul de până acum, dar mai ales eşecul care urmează, va trebui pus în sarcina lui. Va ieşi urât din istorie, urât şi la propriu, şi la figurat, şi atunci va afla cât de pragmatici şi cât de cinici sunt prietenii şi protectori săi de afară, care nu-i vor întinde nicio mână de ajutor şi vor prefera să-l abandoneze.

S-a spus câte ceva despre USR, partidul fără de care nu poate exista o majoritate guvernamentală transparentă. Nu s-a spus - sau dacă s-a spus, nu s-a spus suficient de clar - că aşa-zisa alianţă de centru dreapta invocată atât de frecvent de către Klaus Iohannis, de către Florin Cîţu şi de către acoliţii acestuia, este de fapt o balivernă. USR nu este un partid de centru dreapta şi niciun analist din lume nu poate afirma acest lucru. Este un partid de stânga. Un partid tipic neomarxist. Reprezentând tot ceea ce poate fi mai rău astăzi în lumea căreia îi spunem democratică. Dacă cumva este adevărat că PNL s-a dat de trei ori peste cap şi a devenit în mod real un partid popular european, cu PDL cu tot, atunci este la fel de adevărat că o alianţă cu USR este împotriva naturii. Şi, de altfel, tocmai din acest motiv nu a funcţionat. Dar aşa, şontâc-şontâc, se pune întrebarea dacă USR, cu Florin Cîţu la butoanele Palatului Victoria şi încă şi mai întărit, întrucât a devenit, începând de ieri, liderul politic al coaliţiei, mai revine în această alianţă. Dacă revine, o face doar pentru caşcaval şi se discreditează definitiv, pierzându-şi şi bruma de suporteri care i-au mai rămas. Dacă nu revine, se transformă în curând în cel mai vocal adversar parlamentar al PNL. Şi, vai, vom contempla cum PNL este împins în braţele larg deschise ale lui Marcel Ciolacu. Până când?

Până când - şi asta s-a spus, dar nu se ştie când şi cum se va întâmpla - din calculele cinice ale PSD va ieşi cucuveaua care să anunţe sfârşitul guvernării liberale. Pentru moment, există doar ameninţări în acest sens. Ştim că Guvernul Cîţu va sucomba, dar nu ştim când. Şi nu ştim cum.

Aceste două necunoscute sunt generate de modul în care, la Cotroceni, Klaus Iohannis măsoară de mai multe ori cu un metru măsluit, urmând să taie, pentru ultima dată, cu o foarfecă zdrenţuită. Când şi cum îl va înlocui pe Cîţu cu preferatul său, generalul Nicolae Ciucă? Şi se va mulţumi Cîţu doar cu această efemeră compensaţie a cadoului nemeritat de preşedinte PNL? Dar factorul extern ce zice? Şi-a terminat Cîţu misiunea? A îndatorat suficient de mult Româina pentru ca, în mod implacabil, fondurile ei suverane să poată fi preluate după modelul celor întâmplate în Ucraina, de o mare societate de investiţii, care să devină astfel stăpânul real al României?

Iată, există suficient de multe necunoscute cu care vom putea opera, în timp ce buzunarele şi cămările românilor se golesc. Şi aici intervine ultima şi cea mai mare necunoscută - şi cu asta închei: când va exploda mămăliga?