AM PROGRAMAT CHELTUIELI DE 9,3 MILIARDE EURO PENTRU APĂRARE Înarmarea oferă avantaje pe care Guvernul le refuză

După mulţi ani de ignorare a armatei şi de alocări bugetare parcă în batjocură, a trebuit ca Putin să anexeze Crimeea, iar Casa Albă să impună îm­părţirea facturii militare, pentru ca decidenţii noştri politici să accepte că armata trebuie echipată.

Anul trecut, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat Programul privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2026 şi în perspectivă. Programul vizează achiziţii de sisteme de armament şi echipamente de sprijin, în beneficiul forţelor terestre, aeriene şi navale. În consecinţă, pentru anii următori au fost prevăzute 9,3 miliarde de euro pentru arme: jumătate, pentru rachete cu rază de acţiune scurtă şi medie, iar restul pentru avioane F-16, corvete, transportoare blindate şi elicoptere.

Ce trebuie făcut era clar şi este deja hotărât. Cum se face este însă netransparent şi aparent nehotărât. Transparenţă, când sunt atâţia bani la mijloc?!? Îmi vine în minte refrenul sezonului: doar suntem români; nici licitaţie, nici off­set, ci atribuire directă! Licitaţiile par a fi numai în spatele uşilor închise; de unde şi nehotărârea...

Singurele contracte atribuite cu ho­tă­râre, dar tot direct, sunt cele de achiziţie a avioanelor şi a sistemelor de rachete.

Restul, însă...

Corvetele au fost "date" de guvernul Cioloş olandezilor de la DAMEN SHIPYARDS, dar domnul Dragnea preferă să "le dea" el, aşa că a spus "stop joc!" şi a găsit un pretext: "nu guvernul, ci parlamentul trebuie să decidă", deşi achiziţia este o activitate pur executivă. A difuzat responsabilitatea, iar apoi l-a schimbat pe ministrul apărării, care se pare că a greşit înclinând balanţa spre francezii de la NAVAL GROUP.

Contractul se învârte în jurul a 1,5 miliarde euro, aşa că putem presupune cât de frumoase sunt visele decidenţilor.

Aproape un miliard de euro vor costa transportoarele blindate. Contractul a fost "dat" nemţilor de la RHEINMETAL şi americanilor de la GENERAL DYNAMICS.

Elicopterele vor fi "date" americanilor şi francezilor. Cele de atac, americanilor de la BELL HELICOPTERS. (Nebunie: elicoptere de atac?!? Pe cine să atacăm?). După propriile declaraţii, se pare că şi AIRBUS HELICOPTERS a obţinut o promisiune: i se va "da" contractul pentru elicopterele de trans­port.

Banii-s mulţi, beneficiarii-s cunos­cuţi, dar ce se întâmplă cu respectarea legii? Dacă nu s-au organizat licitaţii, măcar offsetul să se aplice! Dar nici vorbă!

Declaraţia noului ministru al apărării, domnul Gabriel Leş, ilustrează perfect zicala "fă ce spune, nu ce face popa!": Din punct de vedere politic, nevoile armatei sunt acoperite corect în momentul în care cei doi la sută din PIB îi vom cheltui aici, în ţară. E foarte simplu să vin şi să cumpăr de acei bani armament din afară, dar bine este să cumpărăm din ţară pentru a ajuta economia pe orizontală". Sună bine şi este în acord cu punctul de vedere al celor implicaţi în industria naţională de apărare, exprimat limpede de directorul general al Şantierului Naval Constanţa, domnul Radu Rusen: "Realizarea transferului de tehnologie de vârf este absolut esenţială şi creează premisele unei dezvoltări reale a industriei de construcţii militare în România".

În realitate, ce se întâmplă?

În loc să facă - aşa cum prevede legea! - ca 80% din cele peste nouă miliarde de euro să contribuie la relansarea şi consolidarea industriei naţionale de apărare, politicienii noştri de doi bani au montat o operaţiune de imagine, inaugurând cu surle şi trâmbiţe un atelier de 1000 mp, intitulat pompos "fabrică". Este vorba des­pre o investiţie, absolut minoră, a grupului israelian ELBIT, unde "vor fi produse echipamentele necesare asamblării turelelor celor peste 200 de transportoare blindate Piranha 5, pentru care ţara noastră a plătit 895 de milioane de euro lui General Dynamics". Turela transportorului este fabricată în Israel. Componentele de care este nevoie pentru a o monta vor fi făcute în noua unitate de producţie de la Măgurele. Adică şuruburile şi, probabil, clemele de prindere.

Atâta tot, în loc de peste 700 milioane euro, cât ar fi 80% din preţul trans­portoarelor.

Americanii - rachete şi avioane - tac chitic. Nemţii - transportoare blindate - vorbesc despre o societate mixtă, la Moreni, dar ce este scris în contract nu ştim. Francezii vor să asambleze elicopterele la Ghimbav, adică să le producă în lohn; nicio vorbă despre vreun transfer tehnologic, ori de implicarea companiilor româneşti!

Cu bună ştiinţă, interesul strategic al relansării industriei naţionale de apărare este cu desăvârşire ignorat, iar acest fapt este nu numai antinaţional, ci şi ilegal!