Membrii Forţei Civice (FC) au avut întâlniri cu reprezentanţi ai băncilor, care şi-au manifestat interesul pentru un proiect de lege a insolvenţei persoanelor fizice, potrivit deputatului FC Dănuţ Culeţu. Domnia sa a declarat că proiectul legii insolvenţei, depus la Senat, în noiembrie 2009, de avocatul Gheorghe Piperea, care este blocat de aproape trei ani, nu este adaptat mediului economic din ţara noastră.
Culeţu, care a lucrat, în trecut, pentru BRD, ING şi Marfin Bank România, susţine că iniţiativa FC s-ar preta mai bine pe situaţia de la noi, având şanse să obţină susţinere din partea instituţiilor de credit.
Proiectul legislativ al Forţei Civice prevede ca procedura simplificată de insolvenţă să se aplice tuturor persoanelor fizice, nu doar comercianţilor persoane fizice acţionând individual. În cazul în care debitorul pentru care s-a deschis procedura insolvenţei este persoană fizică, procedurile aplicate vor ţine de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie acesta domiciliază, în timp ce pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic se va putea face apel la tribunal. Pentru persoanele juridice, rămân valabile prevederile existente, respectiv exercitarea competenţei de către tribunalele în a căror circumscpţii se află acestea şi depunerea de apeluri la hotărârile judecătorului-sindic la Curtea de Apel.
Reorganizarea debitorului persoană fizică intrat în insolvenţă ar urma să se facă la fel ca în cazul persoanelor juridice supuse procedurii, în urma aprobării, de către judecător, a unui plan de reorganizare propus fie de către debitor, fie de către administratorul judiciar, fie de către unul sau mai mulţi creditori care deţin cel puţin 20% din valoarea creanţelor cuprinse în tabelul definitiv.
Intrarea în faliment urmează să fie decisă de către judecătorul-sindic, în aceleaşi condiţii ca pentru persoanele juridice, respectiv dacă debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată; dacă acesta nu şi-a declarat intenţia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat că ar fi în stare de insolventă, iar contestaţia a fost respinsă de judecătorul-sindic; dacă nici una dintre celelalte entităţi care puteau propune un plan de reorganizare nu au făcut acest lucru; dacă debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat; dacă obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în conditiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii proprii; sau dacă a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului in faliment.
În cazul aplicării procedurii falimentului, debitorul ar urma să îşi piardă dreptul de administrare a averii şi a oricărei persoane juridice, precum şi dreptul de a acţiona ca fiduciar. În cazierul său judiciar va fi înscrisă menţiunea "falit", care va fi menţinut pentru cel mult şapte ani. În anumite condiţii, menţinunea "falit" ar urma să fie menţinută trei ani. În cazul necomiterii infracţiunilor amintite şi a acoperirii debitului în proporţie de 50% sau a nedepăşirii, de către debitele neacoperite, a echivalentului a 20.000 euro, menţinea se face pentru cinci ani, iar în toate celelalte cazuri posibile aceasta ajunge la şapte ani.
Judecătorul-sindic urmează să decidă, în cazul deschiderii falimentului, partea din patrimoniul debitorului care nu poate fi vândută pentru acoperirea datoriilor. Proiectul legislativ al Forţei Civice exclude de la vânzare bunurile de uz casnic necesare traiului zilnic al persoanei intrate în faliment, termen care cuprinde mobilier, veselă, îmbrăcăminte, precum şi articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Nu sunt bunuri de uz casnic, potrivit FC, bijuteriile, ceasurile, tablourile sau obiecte de artă cu valoarea seminificativă. De asemenea, lichidatorul nu poate vinde bunurile şi echipamentele necesare desfăşurării de activităţi profesionale care să genereze venituri suficiente traiului zilnic al debitorului şi al familiei acestuia.
În cazul în care locuinţa în care debitorul îşi are domiciliul este vândută în cadrul procedurii de faliment, acesta ar primi, cu prioritate faţă de creditori, o sumă suficientă care să îi acopere cheltuielile de mutare într-o locuinţă considerată convenabilă, potrivit legislaţiei în vigoare, precum şi chiria şi cheltuielile de întreţinere ale acesteia, pentru şase luni.
Proiectul legii insolvenţei realizat de Gheorghe Piperea prevede ca sumele rezultate din lichidarea bunurilor debitorului să fie distribuite, în primul rând, acestuia pentru acoperirea cheltuielilor de subzistenţă ale sale şi ale familiei sale. În cazul vânzării locuinţei în care debitorul îşi are reşedinţa, acesta va putea locui, împreună cu familia, timp de doi ani în respectiva locuinţă.
După ce a primit avizul comisiilor de specialitate şi a fost amendat, proiectul de lege a insolvenţei persoanele fizice a fost votat în plenul Senatului, în martie 2010, cu 76 de voturi pentru şi trei împotrivă. Guvernul a blocat, atunci, proiectul, la presiunea comunităţii bancare şi a Fondului Monetar Internaţional (FMI). Şi executivul condus de Mihai-Răzvan Ungureanu, preşedintele Forţa Civică, a avut aceeaşi atitudine faţă de iniţiativa legislativă. Deşi, în timpul guvernelor Boc şi Ungureanu, USL, aflat, atunci, în opoziţie, a susţinut proiectul, în prezent guvernul Ponta refuză promovarea acestui proiect.