Programul de înzestrare a Armatei Române este unul de interes naţional, dar care interferează puternic cu interesele particulare ale companiilor de armament din întreaga lume. Modul în care conducerea Ministerului Apărării Naţionale a ales să deruleze anumite achiziţii a nemulţumit pe rând companiile europene şi cele americane, dar, până de curând, niciuna dintre acestea nu şi-a permis să îi atenţioneze pe reprezentanţii noştri că România ar fi cumva obligată, cel puţin moral, să cumpere armament şi tehnică militară numai de la anumite firme.
Cu toate acestea, recenta decizie a MApN de a renunţa la procedura de achiziţie a unor rachete de coastă necesare Forţelor Navale şi de a o înlocui cu negocieri între guvernul României şi guvernul SUA pentru cumpărarea respectivelor rachete i-a nemulţumit pe reprezentanţii companiei franceze MBDA, iar unul dintre aceştia şi-a permis chiar să le atragă atenţia oficialilor români că sunt într-un fel obligaţi moral să încheie contracte cu firmele din Hexagon.
"Revenind la distorsionarea flagrantă a competiţiei, această decizie (n.r. - anularea licitaţiei şi acordarea contractului prin procedură G2G părţii americane) reprezintă o încălcare a regulilor UE de competiţie pe care România şi-a luat angajamentul să le respecte, odată ce a intrat în Uniune. Aceeaşi Uniune Europeană care, datorită implicării preşedintelui francez Macron, oferă 79 de miliarde de euro României pentru a se redresa după pierderile cauzate de pandemia Covid-19. Excepţiile nu pot deveni o regulă. După Patriot, F-16, HIMARS şi chiar Piranha V ... Ce e prea mult, e prea mult", a declarat recent, pentru DefenseRomania, Didier Philippe, vicepreşedintele firmei MBDA.
El a mai spus că este justificat ca guvernul francez să reacţioneze şi să sesizeze guvernul român asupra distorsionării competiţiei în cadrul acestui proces de achiziţie.
Practic, reprezentantul companiei franceze susţine că România ar fi obligată să achiziţioneze echipament militar doar din Uniunea Europeană şi să ţină cont de faptul că a fost sprijinită de preşedintele francez Emmanuel Macron pentru obţinerea fondurilor europene pentru perioada 2021-2027.
Amintim că rachetele de coastă Exocet sunt oferite de MBDA pentru preţul de 137 milioane euro, în timp ce rachetele Naval Strike Missile (NSM) sunt oferite de americani pentru 200 milioane euro.
Sursele noastre din cadrul MApN susţin că neînţelegerile între partea română şi cea franceză au fost cauzate de neacceptarea condiţiilor de offset impuse de ţara noastră.
"Dacă ar fi fost să acceptăm ceea ce ne oferea MBDA, însemna că în România rachetele Exocet ar fi fost doar şterse de praf şi li s-ar fi verificat şuruburile, fără niciun schimb de tehnologie cu partea română. Acest lucru este departe de a îndeplini condiţia de offset aşa cum este prevăzută ea în legislaţia română. La toată această situaţie, există şi indicii că preţul oferit în achiziţie ar fi fost majorat ulterior cu costuri care nu ne-au fost comunicate, dar care sunt previzibile", ne-au spus, sub anonimat, surse din cadrul MApN.
• Vicepreşedintele Comisiei de apărare: "Programul de înzestrare a Armatei, în întârziere din cauza procedurilor greoaie de licitaţii"
Cum declaraţia vicepreşedintelui MBDA a trecut neobservată de lumea politică, deşi avem o tragere de mânecă din partea reprezentantului companiei franceze cu privire la această achiziţie şi la modul în care ţara noastră a obţinut cele aproape 80 miliarde euro la negocierea din luna iulie din cadrul Consiliului European, am fost curioşi să aflăm care este opinia membrilor comisiilor de apărare din Camera Deputaţilor şi Senat, opinia autorităţilor implicate şi opinia angajaţilor din industria naţională de apărare cu privire la aspectele semnalate de Didier Philippe.
I-am întrebat pe oficialii români dacă există vreo înţelegere la nivel înalt care să ne impună, în schimbul fondurilor europene primite, să luăm armament numai de la partenerii europeni; dacă nu există o astfel de înţelegere, cum se rezolvă situaţia ce reiese din declaraţia vicepreşedintelui MBDA, ţinând cont că suntem parteneri NATO, partener strategic al SUA şi partener PESCO ( Permanent Structured Cooperation) la nivelul UE; ce impact poate avea declaraţia reprezentantului companiei franceze asupra industriei naţionale de apărare?
Până la ora închiderii ediţiei, nici ministrul Nicolae Ciucă, nici subordonaţii săi din cadrul MApN, nu ne-au răspuns la mesajul trimis cu privire la declaraţia vicepreşedintelui MBDA.
Am încercat să aflăm şi părerea Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri în subordinea căruia sunt mai multe unităţi de producţie din industria naţională de apărare, asupra cărora ar avea impact negativ pretenţiile reprezentantului companiei franceze. Oficialii MEEMA ne-au spus că nu comentează declaraţia respectivă, deoarece este vorba despre o achiziţie derulată de MApN.
Ovidiu Raeţchi, vicepreşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Camera Deputaţilor, ne-a declarat: "În mod evident, nu există condiţionări de tip "fonduri europene contra armament european". Pe de altă parte, desigur, există un echilibru diplomatic de fond pe care România trebuie să îl păstreze între marii săi parteneri din NATO şi UE, alături de care se antrenează şi alături de care luptă în teatrele de operaţii. Iar relaţia cu Franţa e una rodnică, existând parteneriate atât în direcţia corvetelor, cât şi în zona de elicoptere; România chiar preţuieşte parteneriatul cu Parisul. Totuşi, în chestiuni de apărare, care au un caracter strategic şi uneori urgent, fiecare stat, mai ales unul de frontieră dintr-o zonă fierbinte, cum e România, îşi urmează priorităţile de securitate. Dacă MApN a mizat pe o anumită procedură, a facut-o pentru că aceasta a garantat probabil rezultatele cele mai rapide şi performanţele cele mai bune în raport cu nevoile defensive. Marea Neagră e o zonă critică, unde suntem în întârziere cu programul de modernizare pe fondul procedurilor foarte greoaie presupuse de licitaţii. Sigur că licitaţia e varianta optimă, sigur că un offset explicit e de dorit, dar dacă asta înseamnă să stăm blocaţi câte 4-5 ani, pe fondul contestaţiilor şi procedurilor, la doi paşi de Crimeea, pentru tehnologii care în acest timp pot deveni depăşite, atunci varianta G2G, cu cooperare industrială, devine o alternativă de înţeles. Comisia de Apărare nu are un cuvânt de spus în astfel de proceduri. Ea aprobă doar principiul şi costul estimat al programului, urmând ca acesta sa fie negociat tehnic de MApN, plenul Parlamentului validând ulterior contractul final. Deci ministerul şi Armata ştiu cel mai bine de ce aleg o anumită cale, ei au toate informaţiile şi răspunderea executivă. Tot ce pot să vă spun e că ministrul Nicolae Ciucă se bucură de toată încrederea noastră, rezultatele sale pe programul de modernizare fiind excepţionale".
Constantin Bucuroiu, preşedintele Alianţei Sindicale din Industria de Apărare şi Aeronautică, ne-a spus: "Considerăm că România trebuie să rămână un partener credibil în interiorul NATO şi că parteneri pentru ţara noastră sunt toţi cei prezenţi în Alianţă. În privinţa relaţiilor comerciale, este necesar însă a respecta interesul naţional. Este adevărat că SUA este partener strategic militar, dar Franţa şi Germania sunt parteneri strategici economici, cu un rol important în asigurarea de locuri de muncă, obţinerea de fonduri europene, investiţii. Deci este necesar să jucăm inteligent, în interes naţional, fără să devenim oscilanţi. Să nu stăm în genunchi în faţa unora, care să ne dicteze politica internă. O poziţie fermă, hotărâtă ne face parteneri egali şi România câştigă, implicit industria naţională de apărare şi aeronautică".
Amintim că în procedura de achiziţie anulată de MApN pentru rachetele de coastă s-au înscris iniţial patru companii: Saab/Diehl cu RBS 15 Mk III, MBDA cu Exocet Mk III, Raytheon cu NSM şi Boeing cu Harpoon Block II. Varianta oficială oferită de MApN este că procedura a fost anulată deoarece nu s-a ajuns la un consens în timpul negocierilor, dar reprezentanţii companiei franceze MBDA susţin că solicitările de ordin tehnic ale ministerului de resort sunt pur şi simplu imposibil de îndeplinit, atât de partea franceză, cât şi de partea americană.