Apocalipsa după Davos

Ca orice jucărie încăpută pe mîna politicienilor din zilele noastre, Forumul mondial de la Davos a devenit un fel de bazar mediatic. Pentru unii, prilej să-şi mai aline cumplita teamă că bunica centenară a familiei nu i-a văzut la televizor suficient de mult, înainte de a se muta la cele veş-nice, iar pentru alţii să se umple de plăcerea mestecării surcelelor limbii de lemn pe care o plimbă-n gură la toate reuniunile "de importanţă capitală" unde sunt neapărat şi întotdeauna prezenţi. Desigur, nu aceasta a fost intenţia lui Klaus Schwab şi a echipei sale de organizatori ai Forum-ului de la Davos. El a fost proiectat ca o platformă de întîlnire şi schimb de idei pe teme relevante privind economia lumii, direcţiile ei de mişcare, cu contribuţia celor ce chiar au idei demne de a fi auzite şi dezbătute. Ca să nu-şi piardă de tot relevanţa, în oceanul de vorbărie produs de înaltele feţe politice, ce se arată musai la Davos, în fiecare an tot mai multe, organizatorii pun pe masă cîteva rapoarte de referinţă. Unul dintre cele mai importante este cel privind "Riscurile Globale". Ediţia 2011 nu face excepţie. Ea se singularizează, însă, prin orizontul apocaliptic care domină discursul, altminteri pătruns de cele mai bune intenţii: să-i prevină, în primul rînd pe inves-titori, asupra pericolelor de care sunt pîndiţi în jungla unei lumii globalizate răvăşite nu doar de consecinţele crizei financiare, ci şi de problemele pe care le-a moştenit, ori pe care le creează noul eşafodaj al luptei pentru putere: "Lumea nu mai este, cu niciun chip, în măsură să mai facă faţă unor noi şocuri. Criza financiară a redus capacitatea de rezistenţă a economiei globale, simultan a sporit tensiunile geopolitice şi gravitatea problemelor sociale, ceea ce sugerează că guvernele şi societăţile sunt mai puţin capabile să facă faţă provocărilor globale. Şi totuşi, după cum acest raport arată, suntem confruntaţi cu riscuri globale încă şi mai mari, cu probabilitatea crescută a efectelor de contagiune rapidă, datorată creşterii gradului de conectivitate a sistemelor, precum şi ameninţării evenimentelor cu impact catastrofic". (Şi eu, care mă luasem de gînduri, că editorialele mele sunt prea pesimiste!)

De ce natură şi de unde vin pericolele? Raportul identifică şi analizează succesiv riscurile sistemice, grupurile nodale de riscuri şi riscurile de impact major şi probabilitate ridicată.

La nivel sistemic, tensiunile se manifestă pe două direcţii, puternic interdependente: disparităţi economice, intra-statale şi inter-statale, şi erori/eşecuri ale guvernării globale. Cu siguranţă, globalizarea a moştenit o lume plină de dezechilibre. Ceea ce spune, de data aceasta fără ocolişuri, analiza de la Davos este că în loc să amelioreze aceste dispari-tăţi, globalizarea tinde să le adînceas-că, să ridice tranşee, să rupă punţile dintre lumi care, chiar dacă comunică între ele, trăiesc în "istorii" diferite. Într-una dintre mesele rotunde a spus-o G. Soros, dar nu la modul general, ci cu referire chiar la arealul european! "Europa este pe cale să depăşească euro-criza. Rezultatul, însă, este o Europă cu două viteze". Paul Krugman, nobel pentru economie şi titular al catedrei de Economie mondială al Universităţii Princeton, a ales alte cuvinte pentru a exprima însă aceeaşi idee, referindu-se la salvarea Portugaliei de la falimentul de stat: "Încă unul-două < succese > ca acesta şi periferia Europei va fi zdrobită". Erorile şi eşecurile de gestiune globală ale problemelor create de globalizare sau care se dezvoltă în acest nou mediu economico-tehnologico-social sunt binecunoscute, de la "efectele adverse" ale reţetelor FMI, care în cele mai multe cazuri au oprit evoluţia "bolii", dar au omorît bolnavul, pînă la cele încă şi mai răsunătoare ale negocierilor din runda Doha, privind comerţul global. Ceea ce raportul nu spune, răspicat, este că aceste eşecuri nu mai sunt de mult surprinzătoare. Lumea pe cale de globalizare nu dispune de niciun instrument instituţional adaptat condiţiilor şi cerinţelor care definesc noile probleme. Politicienii, în lipsă de ştiinţă, de imaginaţie şi mai ales de curajul de a înfrunta consecinţele deciziilor strategice, încearcă la nesfîrşit să utilizeze instituţiile create acum 50-60 de ani, în condiţii complet diferite şi pentru cu totul alte scopuri, cu speranţa că, nu se ştie cum, ele vor produce mult aşteptatele soluţii. Este ca şi cînd ai încerca să repari un ceas de mare precizie lovind întruna în el cu un ciocan mare, de fierărie!

Raportul de la Davos identifică trei structuri nodale de probleme, generatoare de riscuri majore în economia şi societăţile globalizării.

Primul este nodul gordian al dezechilibrelor macro-economice. Un soi de caier al problemelor nerezolvate, ori rău rezolvate de state, din care globalizarea toarce firul neîntrerupt al problemelor grave şi chiar al riscurilor de prăbuşire: generalizarea rapidă a crizei fiscale, prăbuşirea valorii unor bunuri, care sus-ţineau acţiuni şi fonduri generate pe piaţa secundară şi terţiară a tranzacţiilor financiare, nivelul tot mai ridicat al îndatorării statelor, dezechilibre structurale în balanţele comerciale, volatilitatea monetară şi dinamica sincopată a economisirii la nivel global.

Al doilea este "economia subterană". O etichetă care nu spune mai nimic despre efectele distructive ale activităţilor ilegale în domeniul tranzacţiilor internaţionale, de la traficul de persoane şi exploatarea lor în regim de sclavie, pînă la traficul de arme, droguri sau mărfuri contrafăcute, ori sustrase de la plata taxelor. Valoarea totală a activităţilor de acest tip, ne spune raportul de la Davos, a fost în 2009 de 1,3 trilioane de dolari! Economia subterană a devenit un teritoriu tot mai atractiv pentru deţinătorii de mari capitaluri, pe măsură ce activităţile legale îşi aplatizează marjele de profit. Riscul mare, însoţit de profit foarte ridicat, promis şi realizat în activităţi ilegale, devine o strategie mai tentantă decît cea bazată pe riscuri medii şi profituri zero, ori chiar pierderi, cum se întîmplă, tot mai des, în economia de suprafaţă; iar tentaţia începe să-i atingă chiar şi pe investitorii "cuminţi". Valul este în creştere! Consecinţele în sistemul global sunt devastatoare, nu doar în plan economic, ci şi în cel al securităţii statelor, societăţilor şi persoanelor.

Al treilea nod gordian este structurat de axa hrană-apă-energie. Cererea creşte într-un ritm accelerat, raportul estimează că pentru următoarele două decenii ea va fi cu 30-50% mai mare. Neacoperit de ofertă, decalajul va creşte în viitorul imediat şi mediu. În consecinţă, este uşor de prevăzut ceea ce se va întîmpla cu preţurile. Vor exploda! Consecinţele au fost evocate în termeni clari la Davos: Ngozi Onkonjo-Iweala, director al Băncii Mondiale: "Nu vom mai vedea preţuri mici la produsele alimentare, căci avem acum de a face cu un fenomen de durată"; Jaques Diouf, director general al FAO: "Ţările cele mai sărace vor fi afectate cel mai tare de disparităţile create în posibilitatea procurării mijloacelor de bază pentru hrană. Aceasta poa-te duce la instabilite politică şi poate ameninţa pacea şi securitatea la nivel mondial".

În sfîrşit, cele cinci riscuri considerate critice pentru perioada imediat următoare sunt produse de efectele infracţiunilor cibernetice, de consecinţele dezechilibrelor demografice, de accesul tot mai limitat la resurse critice - hrană-apă-energie-, de prăbuşirea în populism a politicilor publice adoptate de unele regimuri politice ca răspuns la nota de plată a propriilor greşeli, adesea amplificată de mecanismele globalizării şi, în sfîrşit, de proliferarea mijloa-celor tehnologice şi ştiinţifice care pot genera capacităţi de distrugere în masă ce ar putea fi folosite în scopuri teroriste.

Bun venit în 2011, anul Iepurelui de fier şi al Apocalipsei după Davos!