Arhimede, palimpsestul şi metocul

Vă rog să ascundeţi acest text de ochii elevilor, mari sau mici, pentru că am să scriu că luni începe şcoala. Şi se termină vacanţa, care, acum 2-3 luni, părea a fi fără de sfârşit. Vine iar începutul şcolii, acel "15 septembrie" indiferent de ziua în care are loc, acum 12. "Flori, filme şi fete", acum sub forma "facebook, fiţe şi figuri". Vor lipsi manualele, cel puţin unele, pentru că, deşi am ajuns de mult pe lună, tot nu suntem în stare să asigurăm manualele gratuite la mijlocul lui septembrie, atunci când începerea cursurilor ne ia prin surprindere.

Am o veste proastă pentru elevii şocaţi de evenimentul de luni: există şcoli de când lumea, fără ele nu se poate. Iar ceea ce ştim în prezent, mai ales la geometrie, matematică, ceva filosofie, ba chiar şi fizică sau chimie şi alte ştiinţe şi română fără neologisme, are ceva vechime, încă din timpurile imemoriale de dinainte de internet şi calculator. Arhimede este un mare geometru, matematician, în general, şi filosof, un fel de Leonardo sau mai multe academii la un loc, dar avant la lettre. A trăit acum vreo 23 de secole, într-o colonie grecească din Sicilia şi a fost omorât de un soldat roman în timpul cuceririi acestui oraş, când rezolva probleme de mate, pe nisip. El este cel cu Evrika, când a înţeles că scufundând, în apă, o coroană de aur, neregulată ca şi propriul său corp scufundat în baie, poate afla volumul acesteia. Multe dintre descoperirile lui Arhimede au ajuns până în zilele noastre, fiind perpetuate de-a lungul timpului. Şapte dintre ele figurau în ceea ce este considerată a fi cea mai veche scriere de Arhimede. Este un palimsest, un text scris pe un pergament mai vechi care a fost şters. Palimsestul care a intrat în istorie cu numele geniului din antichitate este o culegere de rugăciuni ortodoxe, din secolul al Xll -lea, scrise peste nişte cărţi ale lui Arhimede. Este vorba de Despre echilibrul planelor, cu celebrele sale pârghii, Despre spirale sau 28 de propoziţii pentru Dositheus, Măsurarea Cercului, în care vorbeşte de numărul Pi, Despre sferă şi cilindru, singura variantă în greaca originală a studiului Despre plutirea corpurilor, singura sursă pentru Metoda teoremelor mecanicii, mult timp considerată a fi pierdută, şi Stomachion sau Ostomachion, un fel de joc geometric cu 14 forme înscrise într-un pătrat, complicat chiar şi pentru zilele noastre.

La 29 octombrie 1998, la sala Christie's din New York a avut loc o licitaţie cu o singură ofertă, care a "adunat" 2,2 milioane de dolari. Şi nici măcar nu era "tablou" ci o carte, într-o stare precară, o gioarsă, de parcă mii de generaţii ar fi trecut-o din mână în mână. Simbolic, aşa şi este, de 2,3 mii de ani se învaţă după principiile, descoperirile şi demonstraţiile din aceste texte ale lui Arhimede. Este vorba de celebrul Archimedes Palimsest, o carte vestită, istorică de-a dreptul, cu texte ce aparţin de secole mitologiei ştiinţei şi geniului uman.

Ca să glumim pe seama realităţii, cartea vândută de Christie's era "2 în 1", atât scrierile lui Arhimede cât şi Euchologion-ul grecesc din secolul al Xll-lea. Descrierea ofertei era ştiinţifică iar prezentarea deşi poate apărea comercial-exaltată, spunea adevăruri: cel mai vechi manuscris cu opera lui Arhimede, unica sursă pentru Metoda teoremelor mecanicii, singura sursă în greacă a originalului studiului Despre plutirea corpurilor, cel mai substanţial şi semnificativ palimpsest grecesc, şi cel mai important codex ştiinţific scos, până atunci, la licitaţie. Şi, cu toate acestea, nu Bill Gates l-a cumpărat. Iar cel care a dat 2,2 milioane de dolari 1998 pe el l-a dat Muzeului Walters din Baltimore să îl îngrijească şi să-l publice. Bravo lor, aşa se face!

Cartea este scrisă pe piele de viţel de foarte bună calitate, normal ar fi fost să fie de pe un fetus, pentru că nu este folosit termenul clasic de pergament ci de vellum. Cum şi când a ajuns palimsestul la proprietarul francez sau în alte locuri din lume nu este prea clar. Se bănuieşte că textele lui Arhimede au fost aşternute pe piele în secolul al X-lea iar culegerea liturgică a venit 2-3 secole mai târziu. Palimpsestul a ieşit la lumină la Istanbul, fostul Constantinopole dar nu acolo a fost făcut ci adus.

În 1907, presa - tot presa, săraca! - anunţa că savantul danez J. L. Heiberg a descoperit un palimpsest cu texte de Arhimede, la Istanbul, în biblioteca unei mănăstiri ortodoxe. De fapt îl descoperise, cu vreo 10 ani mai devreme, un studios grec, I. A. Papadopoulos-Kerameus, care făcea inventarul bibliotecii metocului din Constantinopole al mănăstirii Sfântului Mormânt din Ierusalim şi pică pe document. Înţelege perfect despre ce este vorba şi de la el vine preţioasa informaţie că, atunci, în 1899, în volum apăreau însemnele ex-libris ale mănăstirii Sfântului Saba din Ierusalim. Bibliotecile acestor mănăstiri au intrat în fondul patriarhiei Ierusalimului şi astfel, se pare, că pieile cu ideile lui Arhimede au ajuns la Constantinopole, în metocul unei mănăstiri din Ieusalim. Înaintea lui Papadopoulos-Kerameus, un călător german, Constantine Tischendorf, scria că în bilbioteca Patriarhiei ortodoxe din Istanbul nu găsise nimic interesant, cu excepţia unui manuscris despre matematică. Şi pleca cu o pagină din el, palmată fără jenă, desigur. Se pare că vroia să găsească cumpărători pentru document. Nu i-a găsit el, atunci, dar mai târziu...

Papadopoulos-Kerameus a publicat lista docuemntelor Patriarhiei dar şi o descriere a palimpsestului nostru. O vede un german, H. Schne, şi el îl anunţă pe profesorul danez. De fapt, J.L.Heiberg este cel care l-a scos în lume, comunicându-l ştiinţific. De aici, însă, se taie firul, nu se mai ştie nimic de palimpsest. Până în 1998, când îl vedem în vitrină la Christie's, venind, ca vacanţa, tocmai din Franţa. Tot atunci se iscă şi discuţia despre provenienţă, şi se pare că fusese vândut pur şi simplu, turceşte, unui vest-european. Patriarhia ortodoxă de Constantinopol bagă un proces împotriva vânzării dar nu are succesul pe care alte revendicări, de obiecte de artă, mai ales, l-au avut în braţele justiţiei americane. Şi licitaţia merge înainte.

O altă discuţie iscată atunci porneşte de la identificarea Metocului bisericii Sfântului Mormânt. Un forum al matematicienilor americani este interesat de identificare dar dezbaterea a fost modestă. Şerban Ţurcanu, din Republica Moldova, considera, în 2008, că Mihail Cantacuzino a fondat o bibliotecă în palatul lui Cantemir din Istanbul, care a devenit biblioteca mănăstirii Aya Yorgi Metohion unde, în 1906, a fost găsită palimpsestul Arhimede. Sfântul Gheorghe, însă, este şi hramul bisericii, modeste, de altfel, a Patriarhiei Ecumenice Ortodoxe din Istanbul. Există, totuşi, o biserică a Sfântului Mormânt, tot în Fanar, şi ea este legată de memoria românilor bogaţi care, din acest Valach Saray, au dezvoltat relaţii cu Înalta Poartă, inclusiv acel Mihail Cantacuzino, intitulat de turci, cu multă dragoste şi delicateţe, Şeitanoglu, adică Fiul Dracului. Pe vremea lui, numita biserică a fost chiar sediul Patriarhiei dar în 1976 a ars şi aşa a rămas, "cea mai frumoasă ruină din Istanbul", cum o numesc ghidurile parcă special pentru mine şi interesul meu pentru rolul ruinelor în estetica stadiului intermediar. Dar câte mai sunt de scris şi de căutat, în Istanbul sau, mai bine, la New York şi Paris, despre Arhimede şi românii puternici şi deştepţi. Mi-ar fi plăcut să cunosc părerea, despre aceste subiecte, a criticului şi istoricului de artă Mircea Deac, care, astăzi, ar fi împlinit 95 de ani.