Astăzi, despre criză!

Care criză, nene?! Ce, eşti într-o urecheee...? Matale nu citeşti gazetele? Nu te uiţi la televizor? Pe ce lume trăieşti? Subiectele mari stau pe prima pagină şi în "prime time": operaţia pe cord deschis... (sanchi, că dacă era închis nu era tot aia!) a Marelui Mahăr; ultimele noutăţi privind consecinţele penultimei operaţii estetice a Piţipoancei; ştiri calde privind variaţiile asimptotice ale ritmului cardio-circadian al lui Gigi şi cele mai noi păreri ale sale despre mecanismul formării marii aglomeraţii stelare din jurul găurii negre CX 1244, din Nebuloasa Crabului; suferinţele în amor, pe zile şi pe ore, ale marilor rapsozi din familia salam (Parizer, Caltaboş, De Vară şi De Iarnă); cele mai noi preziceri ale Marii Ghicitoare, adusă cu mari sacrificii tocmai din America, despre soluţiile negeometrice de demonstrare a teoremelor lui Thales şi Pitagora, ori ale directorului Institutului de Fizică a Pămîntului despre cutremurele care n-au avut loc şi nici nu se ştie dacă vor avea vreodată, ori dacă ne vor lovi tocmai mîine, cînd începe "week-endul" (să nu-mi spuneţi că ale ăstuia sunt mai serioase că nu vă cred; omul s-a trezit vorbind, ca proasta satului în tîrg, ca să-l audă lumea, ţinîndu-ne teorii despre probabilităţi şi cvasi-certitudini!!! Şi asta după ce toată lumea ştiinţifică a domeniului a pus închis pentru renovare la uşa laboratoarelor, întrucît nimeni şi nicio teorie nu a întrevăzut măcar umbra unei preziceri care să spună că, acum mai an, fundul oceanului Pacific se va ridica cu 60 de metri şi va împinge un munte uriaş de apă peste Japonia). Mă rog! Pe celelalte pagini se pot citi şi subiecte politice, cum ar fi ultima, dar nu cea de pe urmă, apariţie televizată a Primului-ministru; opiniunile politice despre... orice... ale adorabilelor Nutzy, Fifi, Margot, Helespontina şi ale altor dive ale lumii noastre de bîlci, care se crede politică; ce se mai şop-teşte... pe surse... despre viitorul guvernului (ador expresia asta, care spune totul despre ceea ce este, la ce foloseste şi cui aparţine, de fapt, o bună parte din "presa liberă" a României!!!). Arătaţi-mi măcar un rînduleţ despre vreo criză şi eu mănînc toată ediţia ziarului, ori jumătate din recuzita studioului de televiziune, cu pricina!

Întrebarea este inevitabilă: De ce starea de criză a societăţii româneşti a devenit, brusc şi generalizat, un subiect perimat, după schimbarea guvernului Boc? Desigur, o ipoteză de bun simţ ar fi că s-au reparat lucrurile, între timp. Nu mai avem mii de şcoli fără instalaţii sanitare şi condiţii precare de igienă, cu profesori semi ori sferto-calificaţi, mai mult la locul de osîndă, decît printre cărţi, seminarii şi cursuri de specialitate, plătiţi pe sponci şi doar cît să aibă cu ce să se-mprumute, să nu moară de foame, pînă luna viitoare; nu mai avem zeci de mii de absolvenţi de şcoli generale, licee şi facultăţi pentru care gramatica limbii române este cel mai adînc mister la care-ar fi putut visa vreodată, iar orice noţiune de logică o necunoscută mai adînc ascunsă în univers decît cea mai ascunsă particulă subatomică, de la neutrino şi bosonul lui Dumnezeu încolo; nu mai avem spitale inaccesibile, ori unde se internează omul ca să aibă şi el un hol şi-o targă pe care să moară cu zile; am reuşit în sfîrşit să depăşim standardele secolului XIX, de la care tot involuăm, cînd este vorba despre transportul terestru; Guvernul a încetat, în sfîrşit, să mai facă împrumuturi lunare de sute de milioane de euro, ca să facă faţă cheltuielilor curente şi de alte cîteva miliarde pe termen mediu, ca să aibă cu ce plăti ratele scadente şi dobînzile la datoriile clădite cu sîrg de toate guvernările post-decembriste; locuri de muncă... cîtă frunză şi iarbă; investiţii străine şi autohtone, gîrlă; ramuri economice care cresc şi se înmulţesc mai ceva ca arbuştii proas-păt aranjaţi pentru explozia de primăvară din parcul Cişmigiu; corupţia oficială şi neoficială e doar un basm cu zmei pe care nu i-a văzut nimeni niciodată; cetăţenii se plimbă în deplină siguranţă prin Ferentari, chiar şi la miez de noapte; drogurile nu se mai vînd nici măcar cu aprobare de la poliţie; nimeni nu mai ia şpagă în justiţie şi nici nu mai face dispărute dosare, probe, expertize şi alte acareturi necesare stabilirii adevărului de drept... ce mai... toate bune şi frumoase, vericule! Desigur, orice ipoteză are îndreptăţirea ei, oricît de halucinantă ar fi!

Cea pe care o favorizez eu, însă, este puţin mai realistă şi se referă la evenimentul fierbinte al anului, alegerile! Oricît le-ar fi lor mintea plecată cu sorcova în restul mandatului, aleşii neamului şi ai neamurilor, găştilor, coteriilor, cartelurilor şi altor forme de asociere liberă, au momentul lor de luciditate. Iar acesta circulă regulat şi vine la întîlnire mai precis ca trenul pe tronsonul Ghergani-Conţeşti... ăla de pe vremea lui Caragiale, că acum... vai de lume! Vine care va să zică... la apropont, tocmai cînd se apropie alegerile. Atunci, ţara-ntreagă trebuie acoperită de primăvară şi petale de hybiscus (am vrut să zic de trandafiri, dar s-ar putea interpreta politic şi nu e cazul!). Dintr-o dată, totul este realizare peste realizare şi deasupra alte realizări. Ba, aşa... ca o bucurie la drum de seară, s-au arătat în cărţi şi ceva bănişori la salarii. Nu... nimic premeditat... nicio legătură cu urnele şi votul, nu... totul a reieşit din calculele şi calculelele... pe care... le-am băut! (vezi youtube scheciul genial interpretat de Mălăele!).

Morala fabulei e la mintea... gazetarului: puteţi să staţi şi-n cap şi-ntr-o rînă, să vă daţi cu fundul de pămînt, mă rog, să faceţi ce vreţi, nu veţi auzi nimic şi nicăieri ceva despre criză, pînă nu se termină tevatura cu alegerile.

Sfatul meu, însă, este să fiţi totuşi pregătiţi. Pentru că, ce-or să vă audă urechile şi ce-o să vă păţească pielea după aia... cînd toată lumea o să redescopere actualitatea atroce a subiectului CRIZĂ, o să spuneţi şi la morţi!