"Automobilul electric nu este susţinut de un program naţional"

Reporter: Cum vă afectează activitatea măsurile fiscale incluse în OUG 114/2018?

Eugen Scheuşan: Pentru că suntem şi producători de energie electrică, având grupul de microhidrocentrale de pe râul Suceava, şi furnizor de electricitate, evident că ne afectează OUG 114. Cât şi cum vom vedea, pentru că acum facem calcule. Nu va face altceva decât să micşoreze veniturile din domeniu.

Noi nu ne-am grăbit să anunţăm nimic încă, până nu facem un exerciţiu. Dacă această taxă va fi mult prea mare, atunci foarte mulţi vor renunţa la activitate, evident. Este posibil ca şi noi să facem acest lucru, dacă vom constata că o astfel de taxă ne va produce pierderi. Însă, după cum vă spuneam, nu pot evalua încă efectele, pentru că nu am finalizat calculele.

În continuare furnizorii de electricitate sunt priviţi ca nişte hoţi mărunţi care pun un biruri, care nu fac decât să ia de colo şi să vândă dincolo. Câtă vreme se reduce la acest lucru, această activitate nu va avea o conotaţie pozitivă. În realitate, ea nu diferă cu nimic acum de activitatea de pe bursă. În principiu, furnizarea de energie electrică este un serviciu foarte important, care încearcă, la cele mai mici costuri posibile, să aducă electricitatea de la producător la utilizator. Nu electricitatea fizică, ci pe cea comercială, adică fiecare din piaţă să aibă acces la cea mai ieftină energie posibilă.

Unul din angajamentele luate de ţara noastră prin aderarea la UE a fost liberalizarea completă a pieţei de energie electrică, în mod etapizat. În anul 2017 piaţa s-a liberalizat complet. Din ce cauză preţurile, tarifele au continuat să crească mult peste inflaţie, deşi aveam aceleaşi capacităţi energetice, cu aceeaşi reţea de energie şi cu aceleaşi consumuri energetice, nu ştiu. Care sunt investiţiile pentru care actorii din piaţă au primit aceste tarife mărite anual?

De asemenea, am înţeles că dobânzile în România sunt cele mai mari, pe motiv de risc de ţară. De ce om fi având noi riscul acesta de ţară atât de mare şi de ce este îngrămădeala asta bancară atât de puternică dacă riscurile sunt atât de mari, din nou îmi este foarte greu să înţeleg. Din ce cauză un impozit de numai 2% ar urma să aducă prăbuşiri, iar nu îmi dau seama. O posibilitate pentru bănci ar fi ca statul român să scoată un caiet de sarcini care să prevadă că se împrumută de la acele bănci care res-pectă anumite criterii. Aşa poate nu ar mai exista astfel de impozite.

Reporter: Toată situaţia din economie se suprapune peste criza forţei de muncă. Cum a evoluat această problemă la Electromagnetica?

Eugen Scheuşan: Criza forţei de muncă se adânceşte, mai ales în zonele de competenţă avansată. Deşi am operat şi măriri salariale importante în acestă zonă, în continuare este foarte greu de atras tineretul român care nu ştie dacă mai stă în ţară până la vârsta la care să îl atragem noi în domeniul cercetării-proiectării, întrucât deja o grămadă de tineri merg să îşi facă studiile în afară.

Reporter: Referitor la salarii, mulţi antreprenori sunt nemulţumiţi de majorarea constantă a salariului minim pe economie şi mai ales de diferenţa dintre salariile din mediul privat şi cele de la stat, care conduce la migrarea salariaţilor din sectorul firmelor private către companiile publice. Dumneavoastră cum vedeţi această situaţie?

Eugen Scheuşan: Un stat cu baze solide economice se creează în secole, nu în ani şi nici măcar în decade. România va mai trece prin tot felul de perioade de fluctuaţii interesante, în care unii sunt mai prost plătiţi decât alţii pentru aceeaşi muncă şi acelaşi nivel de competenţă. Statul are grijă doar de unii, prin fenomene de genul salarii sau pensii speciale, care nu au niciun fel de jus-tificare, în opinia mea.

Reporter: Cum a terminat anul trecut Electromagnetica, din punct de vedere financiar?

Eugen Scheuşan: Electromagnetica a rămas o companie profitabilă, cu un profit consistent, niciuna dintre activităţile pe care le desfăşoară nefiind în pierdere. Premizele sunt ca şi în acest an activitatea noastră să se des-făşoare pe aceleaşi coordonate. Menţionez că reducerea considerabilă a profitului de pe un an pe altul se datorează reevaluărilor.

În producţie, cea mai mare proporţie din cifra de afaceri vine din segmentul de iluminat, dar nu pot fi neglijate nici partea de aparatură electrică, cea metrologică şi sistemele de telegestiune. Din păcate, nu ştim care va fi cererea în piaţă nimic pentru anul viitor, întrucât nu avem interlocutori cu care să colaborăm. Aceştia au fost retezaţi, nefiindu-ne permis să discutăm aceste aspecte. Din ce motive un producător de sisteme de telegestiune nu poate discuta cu distribuitorii români de electricitate despre planurile de viitor nu îmi dau seama. De ce ar fi rău pentru România dezvoltarea acestora? Consiliul Concurenţei ne-a interzis să colaborăm cu aceste companii şi nu există niciun cadru legislativ care să oblige la acest lucru. Cum să ştim ce şi cât să producem dacă nu cunoaştem nevoile pieţei? Toate comenzile şi achiziţiile sunt făcute pe repede înainte. Se declară o licitaţie de azi pe mâine, cu un caiet de sarcini care nu se ştie de unde vine şi cât de bine corespunde necesităţilor ţării - în general reflectă un produs străin bine conturat.Termenele sunt mici şi foarte mici, parametrii de neînţeles etc. Aşa cum anumite chestiuni sunt dictate de afară la nivel politic, şi aici începe să miroasă la fel. Personal, nu văd nicio ruşine ca parametrii tehnici să fie stabiliţi împreună cu producătorii români, în discuţii deschise, pentru că producătorul român este discriminat faţă de importatori.

Reporter: De ce spuneţi asta? Simţiţi că statul îi discriminează pe producătorii autohtoni în avantajul celor străini?

Eugen Scheuşan: Simt deja de mai mult de un deceniu că se face diferenţă între firmele româneşti şi cele străine, iar acest lucru are rolul să conducă la extincţia producţiei româneşti.

Reporter: V-aţi extins cu vânzarea produselor pe pieţele externe?

Eugen Scheuşan: În afara ţării continuăm pe pieţele pe care suntem deja prezenţi, respectiv în Germania ca subfurnizor de subansamble pentru automobile, iar în Moldova şi Bulgaria pentru corpuri de iluminat. Am încercat să intrăm şi în alte ţări, dar peste tot există producători în domeniu.

Reporter: Ce produse noi aţi lansat în domeniul iluminatului?

Eugen Scheuşan: Sunt nenumărate corpuri de iluminat noi, pentru că este o piaţă în mişcare care se bazează pe leduri, iar acestea sunt tot timpul în reînnoire, atât estetic, cât şi la nivel de performanţă. Încă nişte ani de zile de acum înainte vom asis-ta la un proces de reînnoire continuă, aproape o schimbare a întregii game, în special în interiorul corpurilor de iluminat.

Reporter: Ce noutăţi aveţi în segmentul staţiilor de încărcare pentru automobilele electrice?

Eugen Scheuşan: În acest domeniu, anul trecut am elaborat staţiile de încărcare pe curent alternativ şi avem câteva instalări. Anul acesta venim cu controlul acestor staţii, un softweare pe baza căruia utilizatorul final şi administratorul unor reţele de astfel de staţii pot controla diversele procese care au loc în legătură cu staţiile de încărcare.

Reporter: În mai multe ocazii aţi reclamat lipsa unui cadru legislativ în domeniu. Care este situaţia în acest moment?

Eugen Scheuşan: Nu avem ceea ce se numeşte un program naţional de electromobilitate. Sau există mici părticele, care sunt cel mai uşor de executat, cum ar fi vouchere pentru cumpărat automobil electric sau bani de la primărie pentru instalarea staţiilor electrice. Nu aşa se pune problema, nu trebuie daţi bani, trebuie creat un cadru pentru dezvoltarea fenomenului de electromobilitate. Acest lucru presupune o reţea de încărcare de-a lungul căilor de transport, pentru că automobilul electric până când va ajunge la autonomia celui clasic mai are mult de parcurs ani sau decade. De-a lungul căilor de transport trebuie acoperite aceste lipsuri, cu o densitate care nu poate depăşi, în cazul automobilului electric, mai mult de 25-30 de km.

Reporter: Avem reţea electrică să susţinem o astfel de logistică?

Eugen Scheuşan: Se poate susţine o astfel de reţea de staţii de încărcare cu o condiţie - să existe un program care să lege între ele necesităţile de încărcat automobile cu cererea de automobile, cu necesităţile de staţii de încărcare şi cu cele de electricitate. România are în continuare o mare putere electrică instalată, sub formă de hidrocentrale, termocentrale, centrale nucleare, electrice etc. Că nu este exploatată, că este foarte greu să o exploatezi economic, că poate modul în care am conceput accesul energiei verzi în reţea nu o fi cel mai potrivit, că nu este stabilită niciun fel de tarificare, pe nicio perioadă, pentru electromobilitate, toate acestea trebuie puse într-un şir logic din care toată lumea să îşi ia bucata lui care i se cuvine sau pe care este obligat să o realizeze.

Ca infrastructură, la nivelul Româ-niei nu prea există nimic acum. În câteva curţi sau service-uri auto, la sediul câtorva companii este montată câte o staţie. Noi, de exemplu, avem zece staţii.

Reporter: Care este feedback-ul utilizatorilor?

Eugen Scheuşan: Rata de utilizare a acestor staţii este încă redusă, pentru că sunt puţine automobile electrice, iar numărul mic al acestora rezidă şi din faptul că oamenii au constatat că autonomia lor este destul de scăzută.

În cele mai rele cazuri, când este vorba de aer condiţionat în maşină şi nu numai, autonomia unui astfel de automobil ar fi de circa 100 de km, ceea ce înseamnă că am necesita staţii de încărcare la fiecare 25 de km. Însă, având în vedere rapiditatea cu care se desfăşoară lucrurile în acest domeniu, în 4-6 ani să nu ne mirăm dacă vom ajunge la o autonomie de 500-600 de km, care deja este o diagonală a României. Ar fi bine ca noi, în 5-6 ani, să avem această reţea, însă nu va fi posibil pentru că este nevoie de sume mari de bani şi de un plan pe zece ani. Un astfel de plan nu poate fi schimbat când se schimbă politicienii. Va apărea o dezvoltare haotică, ce va trebui reglementată la un moment dat, iar reglementatorul va trebui să reglementeze pentru unii împotriva celorlalţi.

Această problemă cam are dimensiunea electrificării pe calea ferată, care a început în 1960 şi s-a terminat în 1970 în realitate. Este un fel de a doua electrificare.

Reporter: Vă mulţumesc!