Biocombustibilii - soluţie pentru decarbonizare sau pentru securitate energetică?

În 2023, sondele de petrol din întreaga lume au pompat zilnic aproape 100 de milioane de barili din Pământ, iar populaţia lumii a consumat-o integral, spune Dumitru Chisalita, Preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI).

Potrivit sursei citate, fiecare sondă de petrol urmează o curbă clopot de producţie, producţia crescând, stabilizându-se şi apoi scăzând la zero. Acestă caracteristică fiind valabilă şi pentru toate zăcămintele şi zonele de producţie.

Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) estimează că am putea atinge "vârful cererii" de petrol în 2028.

În cadrul International Energy Outlook 2021, U.S. Energy Information Administration (EIA) a proiectat că aprovizionarea mondială cu petrol poate să satisfacă într-un scenariu favorabil, cererea globală de energie în creştere cel puţin până în 2050. După 2050, "există o incertitudine substanţială cu privire la nivelurile viitoarelor oferte şi cererii de combustibili lichizi", potrivit EIA. Totuşi odată cu anul 2028 lucrurile vor deveni mai complicate în lipsa dezvoltării unor măsuri de eficienţă, de schimbare a formelor de energie din transport şi de dezvoltare a biocombustibiliilor, arată sursa citată.

Ce se întâmplă când se epuizează combustibilii fosili?

"Când Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022, naţiunile care se bazau anterior pe Rusia pentru petrol şi-au dat seama că va fi dificil să trăieşti cu o rezervă redusă de petrol. Preţurile carburanţilor au crescut vertiginos şi multe zone s-au confruntat cu crize (ex. în Sri Lanka, şcolile au fost închise, deoarece rezervele extrem de limitate de combustibil au mers pentru a menţine spitalele deschise).

Vederile mai optimiste asupra acestei inevitabile lumi post-vârf al petrolului implică mult mai multă pregătire. Practic, impactul penuriei de petrol poate fi diminuat prin scăderea dependenţei noastre de combustibilii fosili", arată Dumitru Chisalita.

Sursele alternative de energie şi biocombustibilii regenerabili joacă un rol crucial în aceste perspective.

Furnizarea globală de petrol nu poate satisface rata actuală a cererii globale de petrol pentru totdeauna, necesitând noi surse de energie şi practici de utilizare. Chiar dacă tehnologia ne-ar permite să recoltăm până la ultima picătură de petrol de pe planetă (crescând astfel deficitul), creşterea preţurilor şi impactul asupra climei ar necesita schimbări pe scară largă cu mult înainte să rămânem efectiv fără petrol.

De zeci de ani, cererea globală de energie este în creştere din cauza creşterii economice şi a creşterii populaţiei mondiale. În plus, nivelul de trai este în creştere la nivel mondial, în majoritatea cazurilor corelând cu un consum crescut de energie, deoarece energia este necesară în aproape fiecare aspect al vieţii noastre, inclusiv transportul terestru, pe apă şi aerian, precum şi în agricultură, comercial, industrial şi sectoare interne. Până în prezent, combustibilii fosili reprezintă aproximativ 80% din cererea mondială de energie, în ciuda faptului că sunt un factor major pentru încălzirea globală, reprezentând aproximativ 89% din totalul emisiilor antropice de gaze cu efect de seră (GES) în 2020. Combustibilii fosili se vor epuiza odată cu creşterea constantă a cererii de energie. Deoarece cererea de petrol este în continuă creştere, estimările prevăd epuizarea totală a acestora până în 2070 -2080. În acest scop, tipuri distincte de biocombustibili, cum ar fi lichidul şi biogazul, ar trebui dezvoltate metodologic şi strategic, ca măsură preventivă împotriva penuriei de energie prognozate, toate în acelaşi timp reducând impactul antropic asupra climei şi conservând mediul.

Preşedintele AEI precizează că în prezent, biocombustibilii sunt clasificaţi din prima până la a patra generaţie, în funcţie de materie primă şi/sau platformă de biosinteză (adică, inginerie genetică). Dezvoltarea tehnologiilor de biocombustibil depinde de peisajul socio-economic şi politic, care poate beneficia foarte mult de recomandările de politici ale organismelor de reglementare respective. În prezent, Uniunea Europeană are cea mai strictă legislaţie privind biocarburanţii şi cele mai ambiţioase obiective de impact asupra climei. Prin urmare, dezvoltarea platformelor actuale de tehnologie a biocombustibililor în diferite stadii de implementare industrială, cadrul legislativ implementat în UE, precum şi recomandările de politică care ar accelera progresele academice către implementarea industrială.

O alternativă la combustibilii fosili sunt biocombustibilii, care provin din materie organică şi, prin urmare, pot fi recrescuţi şi sunt numiţi regenerabili. Biocombustibilii emit mai puţine gaze cu efect de seră şi sunt, în general, mai ecologici (netoxici, fără sulf, biodegradabili) decât predecesorii lor din combustibili fosili. Biocombustibilii contribuie la atingerea Obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Naţiunilor Unite:

-energie accesibilă şi curată,

-acţiune împotriva schimbărilor climatice.

Cererea globală de biocombustibili va creşte cu 41 până la 53 de miliarde de litri, cu 28%, între 2021 şi 2026, aspect care poziţionează biocombustibilii, nu doar ca un element de decarbonizare, ci şi un element de stabilitate a securităţii energetice.