Caltaboş analysis

În traducere liberă: analiză cu, sau însoţită de, sau, la nevoie, care ţine loc de caltaboş.

Lumea a trîntit cu politica de pămînt şi nu mai ştie de nici unele, decît de cele ale porcului. Mă rog, şi de cozonac, tort şi alte specialităţi de cofetărie. Pentru cinstitele feţe cu obraz subţire se adaugă, desigur, tot felul de bunătăţi culinare, înghesuite cu toptanul pe mesele cît o sufragerie de bloc, normală. Pentru ceilalţi, ajunge şi caltaboşul, poate un cîrnat, o bucată de şorici, cu varză şi mămăligă, cît să împlinească. Doamne ajută! Şi noi, ăştia cu politica şi analiza ei, ce să facem? Păi, să ne facem datoria şi să vă spunem, chiar şi acum, cum se vede retrospectiva anului, care tocmai stă să se încheie!

Dacă este să-l privim din unghiul nostru de vedere, al alegătorilor suverani, a fost un an al ratărilor şi al timpului pierdut. Alianţa DA s-a ratat singură, fără niciun ajutor din afară. PD-ul a ratat fotoliile guvernamentale. PNL-ul a ratat grav, de cîteva ori, în meciul cu Băsescu. Băsescu a ratat scoa-terea PNL-ului pe tuşă. PSD-ul a ratat, din toate poziţiile, rolul opoziţiei. PRM-ul, cînd nu ratează se retează singur, de la rădăcină. UDMR-ul l-a ratat pe Tokeş, iar partidele mici şi zgomotoase, de pe tuşa parlamentară, au ratat întîlnirea cu electoratul, la alegerile pentru Parlamentul European. Cît despre timpul pierdut, ce să mai spunem! 365 de zile irosite cu metodă. În loc să-şi vadă de treabă şi să accelereze integrarea post-aderare, politica şi administraţia, care o serveşte umil, dar deloc dezinteresat, s-au ocupat de bătălia dintre palate, de afacerile personale şi, desigur, de mediatizarea marilor fapte ale unei clase politice de repetenţi: ba un accident de maşină, ba o bîlbîială, ba un lighean de zoaie turnate în capul advesarului, ba o mişculaţie, ba o înţelegere parlamentară la drum de seară, cît să nu cadă guvernul. În rest, doar tăcere, dar nu una filosofic-hamletiană, ci una tîmp-îngălată.

Ce-a făcut politica pentru noi, alegătorii, un an întreg? A creat partide mai credibile şi mai puternice? NU! Le-a slăbit pe cele existente şi aflate de mult în chinurile crizelor prelungite! Ne-a propus proiecte politice în care merită să inves-tim efort şi încredere, de acum înainte? NU! S-a bălăcit în confuzii ideologice din care nu mai înţelegi cine cu cine se luptă, ori cine cu cine este aliat, cine cu cine se află la guvernare, ori în opoziţie, nici cine-i de dreapta ori de stînga, nici cine-i cu socialiştii, nici cine-i cu popularii, ori cu liberalii europeni. Un talmeş-balmeş de bucătărie balcanică, în care se lăfăie tot ce-am uitat de la luminaţii înaintaşi turco-otomano-bizantini. Au început marile proiecte de infrastructură capabile să ne aducă mai aproape de secolul XXI, în care ne aflăm doar calendaristic? NU! Guvernul a decis, în schimb, că trebuie să avem cel mai scump metru liniar de autostradă din Europa, pe care vor circula, poate, dacă au noroc, stră-stră-nepoţii noştri! În rest, pomii care s-au împodobit cu prima zăpadă au devenit o ameninţare gravă la adresa securităţii naţionale, blocînd circulaţia feroviară şi rutieră pe cîteva axe principale ale ţării, timp de mai multe zile; curentul electric a îngheţat pe fire, tocmai în ajunul Crăciunului, chiar dacă Iaşul nu-i tocmai în fundul Siberiei, iar gazele de care depinde starea sarmalelor noastre, cele de toate zilele, şi mai ales cele de sărbători, s-a solidificat pe conducte. Pe scurt, bun venit în zorii luminoşi ai secolului XVIII! Bugetul s-a făcut în pripă şi s-a dezbătut pe sponci, sănătatea a rămas acolo unde era, doar că puţin mai rău, iar pensiile se măresc de zor, doar că, odată cu ele, creşte şi inflaţia, după cum sporesc şi deficitele structurale ale economiei din ţărişoara noastră dragă.

Dacă, în schimb, te uiţi la anul politic din perspectiva politicienilor şi a celor ce ocupă atît de dragile fotolii din administraţia ţării, lucrurile arată cu totul şi cu totul altfel. Pe toată linia, doar succese! PNL-ul a rămas la guvernare, cu toată încrîncenarea Băses-cului; PD-ul s-a îngrăşat după ce a înfulecat PLD-ul stolojan; PSD-ul a scos aproape 30% la alegerile pentru Parlamentul European, PRM-ul se întăreşte prin valuri succesive de epurări şi migraţii parlamentare, UDMR-ul mai are puţin şi declară independenţa ţinutului secuiesc, iar partidele mici încă mai pot să viseze la fotoliile parlamentare, doar mai sunt două rînduri de alegeri!

Pe scurt, în 2007, ca şi anul trecut, şi ca de cînd ne ştim, România continuă să fie ţara în care politicienii au mereu nevoie de alt popor, iar poporul de alţi politicieni!